Tag: pasnic

Epoca de aur a califului Harun Ar-Rașid


A reprezentat un moment in istorie cand civilizatia islamica si-a deschis portile catre noi idei din est si din vest. Musulmanii increzatori au luat aceste idei si le-au remodelat intr-o forma islamica unica. Din acest amestec au rezultat arta, arhitectura, astronomia, chimia, matematica, medicina, filosofia si etica islamice. Chiar si jurisprudenta si aplicarea sa in problemele societatii a fost profund influentata de contextul istoric al vremii.

Harun Ar-Rashid era fiul lui Al-Mansur si era al patrulea conducator al dinastiei abaside. Ajuns la conducere la o varsta frageda, un tanar de 22 de ani, in anul 786, el s-a confruntat cu revolte interne si invazii din exterior. Revoltele din Africa au fost infrante, revoltele triburilor Qais si Quzha’a din Egipt au fost linistite si revoltele sectante din Alavis au fost aduse sub control. Bizantinii au fost tinuti la distanta si obligati sa plateasca tribut.

Epoca de aur a civilizatiei islamice

Timp de 23 de ani el a condus un imperiu, care se intindea din China, invecinat cu India si Imperiul Bizantin prin Marea Mediterana, pana la Oceanul Atlantic. In tot acest spatiu, oamenii, materialele si ideile curgeau liber peste granitele continentelor. Cu toate acestea, Harun nu este faimos in istorie pentru ca a construit un imperiu, ci datorita faptului ca a construit edificiul unei civilizatii stralucitoare.

A reprezentat epoca de aur a Islamului. Nu bogatiile imperiului ori povestile celor 1001 de nopti au facut-o sa fie de aur ci forta ideilor si contributiile sale la umanitate. Pe masura ce imperiul a crescut, a venit in contact cu idei ale civilizatiilor Greciei Antice, Indiei, Zoroastrismului, Budhismului si Hinduismului. Procesul de traducere si intelegere ale ideilor universale incepuse inca de pe vremea lui Al-Mansur. Dar in vremea lui Harun si a fiului sau Ma’mun au cunoscut un real avant.

Harun a intemeiat o scoala de traduceri, Baitul Hikmah (Casa Intelepciunii) si s-a inconjurat de oameni invatati. Administratia sa era in mana vizirilor (ministrii de rang inalt) cu abilitati exceptionale, din randul barmakizilor. Printre curtenii sai se aflau mari jurusiti, doctori, poeti, muzicieni, matematicieni, scriitori, oameni de stiinta, oameni de cultura si savanti in jurisprudenta. Jabir ibn Hayyan, un alchemist si scriitor al secolului al noualea (815), care a inventat stiinta chimiei, a lucrat la curtea lui Harun. Savantii care s-au implicat in traduceri erau musulmani, crestini, evrei, zoroastri si hindusi.

Din Grecia au venit operele lui Socrate, Aristotel, Platon, Galen, Hippocrat, Arhimede, Euclid, Ptolemeu, Demostene si Pitagora. Din India a venit o delegatie impreuna cu Siddhanta lui Brahmagupta (un matematician si astronom indian), numeralele indiene, conceptul lui zero si medicina ayurvedica (un sistem de medicina traditionala nativa din India si o forma de medicina alternativa). Din China a venit stiinta alchimiei si tehnologia hartiei, matasii si olaritului. Zorosastrismul a adus disciplina in administratie, agricultura si irigatii. Musulmanii au invatat din aceste surse si au oferit lumii algebra, chimia, sociologia si conceptul infinitatii.

Ceea ce a dat musulmanilor increderea de a confrunta alte civilizatii a fost credinta lor. Cu o incredere adanc inradacinatat in revelatie, musulmanii au intrat in contact cu alte civilizatii, au absorbit ce au considerat corect si au transformat imaginea propriei credinte. Coranul ii indeamna pe oameni sa invete din natura, sa mediteze asupra modelelor din natura, sa modeleze natura si sa se insipire cu intelepciune:

Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale pământului] și în sufletele lor înșiși, astfel încât să le fie limpede că el [Coranul] este Adevărul. (Fussilat 41:53)

In aceasta perioada se observa aparitia arhetipului civilizatiei islamice clasice, Hakim (insemnand un om intelept). In Islam, omul de stiinta nu este un specialist care se uita la natură din exterior, ci un intelept care priveste natura din interior si isi integreaza cunostintele intr-un intreg esential. Misiunea lui Hakim nu este doar cunoasterea de dragul cunoasterii ci relizarea Unitatii esentiale, care strabate creatia si relatiile interumane si demonstreaza intelepciunea lui Allah.

Califul Al-Ma’mun
Ceea ce Harun a initiat, fiul sau Ma’mun s-a straduit sa completeze. Ma’mun era un om de stiinta, care a studiat medicina, jurisprudenta, logica si a memorat Coranul. El a trimis delegatii in Constantinopol si la curtile printilor Chinei si Indiei, cerandu-le sa ii trimita carti clasice si savanti. El a incurajat traducatorii si ii rasplatea generos.

Poate povestea acestei perioade este cel mai bine spusa de marii oameni ai vremii. Primul filosof al Islamului, Al Kindi (801-873) a lucrat in aceasta vreme in Irak. Binecunoscutul matematician Al-Khwarizmi (c 780-850) a lucrat la curtea lui Al-Ma’mun. Al-Khwarizmi este cel mai bine cunoscut pentru metoda periodicitatii de a rezolva problemele matematice, care este folosita chiar si azi si se numeste algoritm. El a studiat o perioada in Baghdad si se spune ca a calatorit si in India. Al-Khwarizmi a inventat cuvantul algebra (din radacina araba j-b-r care inseamna a multiplica), a introdus sistemul numeral indian in lumea musulmana (de unde a calatorit in Europa si a devenit sistemul numeral “arab”), a institutionalizat folosirea decimalului in matematica si a inventat metoda empirica (stiinta bazata pe masaratori) in astronomie. A scris cateva lucrari de geografie si astronomie si a contribuit la masaurarea unui arc de-a lungul globului. Lumea celebreaza numele lui Al-Khwarizmi pana in zilele nostre folosind algoritmi in fiecare disciplina stiintifica si inginerie.

Explozia intelectuala creata in timpul lui Harun Ar Rashid si fiul sau Al-Ma’mun a fost cea care a propulsionat stiinta in fruntea cunoasterii si a transformat civilizatia islamica intr-un far al invataturii timp de 500 de ani. Munca traducatorilor scolilor din Baghdad a facut posibila aparitia lucrarilor ulterioare ale fizicianul Al-Razi (m. 925), istoricului Al-Masudi (m. 956), medicului Abu Ali Sina (m. 1037), fizicianul Al-Hazen (m. 1039), istoricul Al-Baruni (m. 1051), matematicianul Omar Khayyam (m. 1132) si filisoful Ibn Rushd (Averroes) (m. 1198).

Epoca ratiunii

Epoca lui Harun si Ma’mun a fost epoca ratiunii. Ma’mun, in special, s-a apropiat foarte mult de rationalisti. Mu’tazilitii reprezentau partea rationalista a Islamului. Ma’mun a facut doctrina mutazilita oficiala la curte. Cu toate acestea, mutazilitii nu cunosteau limita metodologiei rationaliste. Ei au aplicat metodologia aceasta si revelatiei divine si au venit cu o doctrina a creationismului Coranului. In termeni simpli, aceasta eroarea celui care construieste o ierarhie a cunoasterii in care ratiunea este amplasata deasupra revelatiei. Mutazilitii au aplicat metodologia lor revelatiei fara a avea o intelegere sufficienta a fenomenului timpului sau relevanta sa pentru natura fizicii. In acest proces, ei au esuat. In loc sa-si admita greselile si sa le corecteze, ei au devenit defensivi si au inceput sa isi impuna cu forta doctrina celorlalti.

Museum of Islamic Civilization
Succesorii lui Ma’mun au aplicat biciul cu mai multa fervoare pentru a impune conformarea cu dogma oficiala. Dar savantii nu au acceptat teoria cum ca Nobilul Coran fusese creat. Imamul Ahmad bin Hanbal, fondatorul scolii de jurisprudenta haneblita, a dus o lupta indelungata, intreaga sa viata, cu Ma’mun si chiar a fost inchis mai mult de 20 de ani. Confruntati cu o opozitie hotarata, doctrina mutazilita a fost respinsa de califul Mutaqakkil (m. 861). Ca urmare, rationalistii au fost torturati si ucisi, iar proprietatile le-au fost confiscate.

Abu Al Hasan al-Ashari (m. 936) si discipolii sai au incercat sa reconcilieze cele doua abordari, transcedentala si rationalista, sugerand “teoria ocazionalismului”. Ideile asharite au fost acceptate si au fost absorbite in corpul politic islamic si si-au continuat influentele in gandirea musulmana pana in ziua de azi. Abordarea intelectuala a rationalistilor, filosofilor, oamenilor de stiinta a fost abandonata si trimisa in vestul latin, unde a fost imbratisata cu bratele deschise si folosita la fundatia civilizatiei universale moderne.

Aceasta este istorisirea despre cum lumea musulmana a intrat in contact cu ideile rationale, le-a experimentat si apoi a renuntat la ele. Lectia de istorie ce trebuie trasa din epoca lui Harun si Ma’mun este aceea ca un effort nou trebuie facut pentru a incorpora folosofia si stiinta civilizatiei islamice bazata pe monteism. Problema este aceea de a construi o ierarhie de cunoastere in care trancedentalul revelatiei este pastrat in conformitate cu monoteismul, dar in care ratiunea si liberul arbitru sunt in acord cu onoarea si respectul.

Mutazilitii aveau dreptate cand spuneau ca omul este arhitectul propriei sale sorti dau au gresit afirmand ca ratiunea omului ajunge mai departe decat cuvantul divin. Umanintatea nu este autnonoma. Rezultatul efortului uman este un moment de Mila Divina. Nicio persoana nu poate prezice cu siguranta rezultatul actiunii sale. Asharitii aveau dreptate afirmand ca in fiecare moment Vointa Divina intervine pentru a dispune toate lucrurile. Dar nu au avut dreptate cand au corectat prin limitare a puterii liberului arbitru uman. Ratiunea umana siliberul arbitru sunt inzestrate cu posibilitatea infinitate, dar aceasta infinitate se prabuseste in fata infinitatii trandentalului divin.

 

: islamulazi.ro/forumSource Link

Views: 1

Terorismul

  Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e  o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au […]

 

Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e  o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au devenit ceva obisnuit.

Astfel este natura universala a violentei fara limite . “Terorismul” este considerat ca una din primele bariere impotriva pacii si sigurantei societatii in care traim.  Termenul “terorism” a devenit des intalnit  doar de putine decenii. Unul din rezultatele negative legate de utilizarea acestui termen  nou, este ca limiteaza definitia de terorism a acelor mici grupuri sau indivizi. Intr-adevar, terorismul este o problema globala manifestata in diferite forme , in afara oricarui stereotip.

Sunt acei care atribuie putina valoare vietii omenesti si gandesc ca au puterea de a dispune, asemenea indivizi exista in fiecare strat social. Poate fi vorba de un functionar dezamagit ce ucide colegii sai cu sange rece sau un cetatean asuprit intr-o tara ocupata ce exprima furia sa, facand explodarea unui autobuz scolar plin cu copii inocenti;acestia sunt teroristii. Paradoxal, sunt chiar politicieni  ce profita de opozitii stramosesti intre etnii diferite, pentru a intari pozitiile lor. Presedintele ce ordona bombardarea de orase intregi si Consiliile supreme ce “sufoca”  milioane de civili ducandu-i la moarte, manipuland arma ilegala a sanctiunii si sunt rar pedepsiti pentru crimele lor impotriva omenirii.

Aceasta este definitia terorismului, care a condus ca musulmanii sa fie asociati cu manifestari de distrugere si groaza. Consecinta unei asemenea asocieri, este transformarea acestor musulmani in victime de violenta si groaza. Cateodata, Islamul  chiar este  responsabil de manifestarile  faptuite de cei nemusulmani. Cum este posibil ca Islam, lumina caruia a permis Europei iesirea din secolele intunecate, sa devina acum responsabil de epoca groazei?  Ar putea vreodata o credinta ce are mai mult de un miliard de discipoli in toata lumea,  dintre care mai mult de 7 milioane in America, intr-adevar sa sustina crime si mutilatii de persoane nevinovate? Ar putea Islam a carui nume simnifica “pace”si “supunere lui Dumnezeu”, sa incurajeze credinciosi sai sa lucreze pentru moarte si distrugere? Este oare posibil?

Importanta vietii umane:

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Nu ucideti pe nimeni pe nedrept,  caci Allah v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceste.  Poate veti pricepe!  [Al-An`am 6: 151]

Islamul considera toate formele de viata sfinte. Oricum,  importanta  vietii umane are o pozitie speciala.  Primul si principalul din drepturile omenesti in Islam este dreptul la viata.

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet  sau de o alta stricaciune pe pamant  este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii.   [Al-Ma’idah 5: 32]

Islamul paceAsemenea este valoarea unei singure vieti umane,  incat Coranul identifica luarea unei vieti pe nedrept cu uciderea unei omeniri intregi.  Asa ca Sfantul Coran interzice clar “omorul”. Pedeapsa cu moartea, prescrisa de Stat pentru pedepsirea vinovatilor de delicte particulare grave si pentru administrarea justitiei este necesara pentru a sustine rolul legii, pacea si siguranta societatii. Islamul,  interzice clar”luarea legii in mainile tale”, adica lumea comuna nu poate sa decida singura cine trebuie sa fie pedepsit,  doar o curte islamica adaptata si competenta poate sa stabileasca daca o persoana ce a ucis o alta persoana merita pedeapsa capitala sau nu.

 

 

Jihad:

Islamul in general, nu este inteles in Occident,  si poate nici un alt termen islamic nu  provoaca reactii asa mari ca  si cuvantul”jihad”. Termenul”jihad”a fost folosit  mult pentru aratarea imaginii neobisnuite de musulmani violenti,  ce constrang persoanele,  sa se converteasca cu forta,  folosind forme brutale si extreme de convincere .

Acest mit a fost transmis pe parcursul secolelor de banuieli,  in timpul si dupa cruciade,  si din nefericire persista pana in ziua de astazi.  Cuvantul”jihad” deriva de la verbul “jihada” ce simnifica “a se sforta” sau “a lupta” deci cuvant cu cuvant  inseamna  un act ce indica:  lupta .

Profetul Mohammad(pacea si binecuvantarea  lui Allah  fie asupra sa) zise ca cel mai mare “jihad” este lupta impotriva soaptelor  sirete a propriului suflet.  Deci “jihad” se refera mai ales la lupta interioara,  necesara pentru a deveni o persoana virtuoasa si supusa lui Dumnezeu in fiecare aspect al vietii.  In al doilea rand “jihad” se refera la lupta impotriva nedreptatii.  Islam,  ca si alte religii,  ingaduie autoapararea si lupta impotriva tiraniei,  abuzului dar sub anumite conditii.

Sfantul Coran zice:

Si ce este cu voi de nu luptati pe calea lui Allah si pentru barbatii, muierile si copii slabi care zic: Doamne scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit si da-ne noua din partea Ta un ocrotitor si da-ne noua din partea Ta un ajutor.  [An-Nisaa’4: 75]

Islamul incurajeaza credinciosi sai sa faca cat mai mult bine pentru a se purifica,  asa incat sa se stabileasca pacea si dreptatea in societate.

Martin Luther King Jr.  a zis:

“Ar trebui sa regretam in aceasta epoca,  nu doar pentru cuvintele odiose si faptele persoanelor rele, dar si pentru linistea oamenilor buni”.

Islamul incurajeaza toti musulmani sa contribuie pentru mentinerea echilibrului in care Dumnezeu a creat totul.  Divinul Coran nu iarta uciderea de persoane nevinovate. Terorizarea populatiilor civile nu poate fi numita “jihad” nici nu poate fi numita ca invataturi islamice.

Istoria tolerantei:

Chiar si invatatii occidentali au renegat mitul musulmanilor ce constrang altii sa se converteasca.  Marele istoric De Lasy O’Leary a scris:

“Oricum, istoria arata clar ca legenda musulmanilor fanatici ce fac dezordine prin lume obligand altii sa imbratiseze Islamul cu varful spadei, este unul dintre cele mai absurde mituri, fructul fantaziei ce istorici au citat vreodata”.
Musulmanii au condus Spania pentru aproape 800 de ani. In timpul acestei perioade si pana cand nu au fost constransi sa plece,  cei nemusulmani din acel loc erau teferi,  siguri si puternici.  Ba mai mult minoritatea crestinlor si a evreilor locuiesc in regiuni musulmane din Orientul Mijlociu de secole. Tari ca Egipt,  Maroc,  Palestina,  Liban,  Siria si Iordania au o prezenta importanta de populatie crestina si evreiasca.  Aceasta nu surprinde un musulman,  deoarece credinta sa ii interzice sa constranga altii sa accepte punctul sau de vedere

Divinul Coran zice:

Nu este silire la credinta! Razvretita  este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire iar acela care se leapada de Taghut si crede in Alah acela s-a prins de cea mai trainica toarta care nu se va sparge nicodata.[Al-Baqarah 2: 256].

Source Link

Views: 3

Ce a adus Hudaybiya?

Fethullah Gulen   Relatându-vă un eveniment în mod detaliat, m-am străduit să anticipez o chestiune importantă, şi anume, ceea ce a adus Hudeybiye. Ce a adus Hudeybiye? Mesagerul lui Allah a încheiat pacea şi ce au avut de câştigat musulmanii în urma păcii? 1. Cei care au acceptat Islamul În primul rând, în perioada păcii […]

Fethullah Gulen

Relatându-vă un eveniment în mod detaliat, m-am străduit să anticipez o chestiune importantă, şi anume, ceea ce a adus Hudeybiye. Ce a adus Hudeybiye? Mesagerul lui Allah a încheiat pacea şi ce au avut de câştigat musulmanii în urma păcii?

1. Cei care au acceptat Islamul

În primul rând, în perioada păcii a devenit musulman Khalid bin Waleed (radiyallahu anhu), supranumit Sabia İslamului.

Khalid bin Waleed era um om ce nu putea fi îngenunchiat în luptă. Înainte nu era posibilă trecerea la İslam decât cu ajutorul sabiei, pentru a transforma orgoliul în demnitate. Cel Drept l-a protejat pe acest comandant fără pereche al viitorului şi prin gloria lui a pregătit bazele aderării la İslam. Dacă nu exista această perioadă de pace, cum putea fi înmuiat Khalid?

Nemaiavând ce face la Mecca, Khalid, un om căruia îi făceau plăcere conflictele, acum avea timp de reflecţie. Nedreptăţirea evidentă a musulmanilor la Hudaybiya şi comportamentul lor în timpul pelerinajului ce a avut loc al doilea an, l-a impresionat pe Khalid ca şi pe cei ca el. Da, perioada de pace i-a adus linişte, apoi a anunţat că se supune Mesagerului lui Allah. Iar această supunere a avut ca rezulta transformarea lui în „Sayfullah” (Sabia lui Allah).

De altfel, Mesagerul lui Allah se aştepta la acest rezultat.

Amr Ibn Aas (radiyallahu anhu) făcea parte dintre cei care deveniseră musulmani în această perioadă.

Viaţa monotonă şi de înfrăţire i-a făcut să se plictisească pe aceşti voinici şi caii lor arăbeşti. Ei au ales acţiunea şi au trecut de partea Mesagerului lui Allah…

Şi Osman b. Talha (ra) era unul din cei mari câştigaţi în această perioadă. De-alungul vieţii sale, Osman b. Talha avusese în grijă cheia Kaabei, pe care mai târziu Mesagerul lui Allah i-a dat-o tot lui. Aceste persoane, ale căror nume sunt menţionate, prin geniul lor militar şi politic, erau oameni ce distrugeau oştiri. Aceşti oameni s-au făcut cunoscuţi chiar şi în climatul blând din perioada de pace.

2. Kaaba nu poate fi sub monopolul nimănui

Până în acea zi, koreişiţii priveau totul de sus. Ei ziceau: „Kaaba este a noastră.” Şi nu dădeau nimănui voie să se apropie. Cei care veneau plăteau un impozit şi numai aşa puteau vizita Kaaba. În caz contrar, nu era posibilă vizitarea Kaabei.

Pe când în înţelegerea avută cu Mesagerul lui Allah, o asemenea condiţie nu fusese impusă şi pentru acest lucru vinovaţi erau consideraţi qureişiţii, fiind acuzaţi de omisiune. În anul următor, când musulmanii au înconjurat Kaaba fără să plătească impozit, şi celelalte triburi şi clanuri se treziră. Deci qureişiţii nu erau unicii stăpâni ai Kaabei. Dacă ar fi aşa, musulmanii veniţi din Medina cum puteau să viziteze Kaaba fără să plătească impozit? În acest caz, de ce să nu aibă ei un asemenea drept!

Toată lumea gândea astfel şi se dovedea faptul că quraişiţii nu erau singurii care dominau peste Kaaba. Astfel, în anii următori toată lumea putea să viziteze Kaaba fără oprelişti.

3. Munca este posibilă într-o atmosferă de pace

Odată cu pacea, se garanta că koreişiţii nu vor aduce neplăceri timp de zece ani. Această perioadă de zece ani era foarte importantă pentru musulmani. Mesagerul lui Allah a găsit prilejul de a trimite în diferite locuri călăuzitorii pe care i-a format în această perioadă şi acest lucru a însemnat perceperea vocii Islamului în toată Peninsula Arabă.

Peste tot se înălţa glasul Coranului şi toată lumea alerga spre religia islamică. Momentul anunţat de Sfântul Coran era acest moment: „Şi vei vedea oamenii intrând în Legea lui Allah cu cetele.” (Nasr [Ajutorul], 110/2).

Zece ani însemna ridicarea unei noi generaţii. Quraişiţii nu realizau ce prilej au acordat musulmanilor. Dacă ar fi fost conştienţi de acest lucru, nu ar fi încheiat o astfel de înţelegere.

În această perioadă musulmanii au avut de câştigat atât cantitativ, cât şi calitativ. Nou intraţii în İslam pe de o parte sporeau forţa armată, iar pe de altă parte le dadeau speranţă. Iată că, prin această forţă, musulmanii vor ajunge la porţile Meccăi şi quraişiţii nu vor mai putea să facă nimic.

4. Au cunoscut İslamul pe timp de pace

Această pace a mai creat un avantaj. Până la înţelegerea de la Hudaybiya, nu existase o comunicare între cele două părţi. Întâlnirile se produceau pe câmpurile de luptă. Sub psihologia războiului, nu era posibilă relatarea adevărurilor İslamului părţii adverse. În perioada de pace s-au făcut călătorii. Cei care trăiseră până atunci fără să cunoască frumuseţile referitoare la İslam, atunci când le-au văzut, nu şi-au putut ascunde uimirea. Viaţa din Medina nu era deosebită de cea din rai şi cei care o vedeau erau fermecaţi. Abluţiunea, chemarea la rugăciune, namaz-ul efectuat cu toată comunitatea şi supunerea şi liniştea celor care se rugau, toate acestea încântau sufletele meccanilor.

Datorită păcii de la Hudaybiya, nu rămăsese nici o casă în care să nu fi intrat vocea Islamului şi mesajul Coranului. Chiar şi în casa lui Abu Jahl, dacă ar mai fi trăit, ar fi rămas singur. De aceea, era o victorie înaintea victoriei de la Mecca.

Da, atunci când făcea un pas, Mesagerul lui Allah ştia foarte bine cum făcea acel pas. Acolo unde îi ajungea privirea, acolo punea piciorul. Datorită acestei coordonări, putea să rezolve orice problemă.

5. Islamul a început să fie recunoscut în mod oficial

În urma păcii încheiate, toate triburile şi clanurile au început să accepte faptul că, Profetul nostru şi statul-oraş pe care îl reprezintă, a căpătat o identitate de stat ce poate încheia convenţii şi înţelegeri în stânga şi în dreapta sa.

Aşa cum în zilele noastre, statele nou create sau care şi-au anunţat independenţa câştigă legitimitate prin recunoaşterea lor drept state de către alte state şi folosesc acest lucru ca o referinţă în relaţiile internaţionale, tot astfel şi Mesagerul lui Allah era renumit datorită faptului că încheiase o asemenea înţelegere. Dacă a fost recunoscut de către quraişiţi, pentru ce să nu fie recunoscut şi de către cei din Taif? Da, recunoaşterile au venit una după alta.

Iată că Mesagerul lui Allah era un om minunat, care dintr-o înţelegere semnată în cele mai grele condiţii precum Hudaybiya, obţinea victorii peste victorii. Să ştii să pregăteşti bazele unei asemenea victorii fără să te gândeşti, într-un moment în care eşti nevoit să iei imediat o decizie, este fără îndoială un succes ce depăşeşte graniţele gândirii omeneşti, ce poate fi considerat un miracol, încât este cea mai vie mărturie a faptului că El este un adevărat profet.

Deoarece nu se mai întâmplase ca un om, chiar dacă era un geniu, să obţină o asemenea victorie dintr-o înţelegere ce aparent părea o înfrângere. Deoarece o asemenea victorie era peste puterile unui om, fiind legată de voinţă şi cunoaştere.

6. Era protejat de Allah

Luând în considerare problemele pe care le-a rezolvat Mesagerul lui Allah, nu se poate să nu observi protecţia Puterii Nelimitate ce domină întreaga viaţă. Mai cu seamă, în spatele rezolvării cu uşurinţă a problemelor grele de la Muntele Kaf de către Mesagerul lui Allah, noi vedem Braţul Puterii, forţa, consideraţia, ocrotirea lui Allah, declaraţia „Acesta este Profetul Meu” şi ne exprimăm mândria zicând „Muhammad (sas) este Mesagerul lui Allah„.

Da, Mesagerul lui Allah, atunci când avea de luat o decizie, se hotâra foarte repede, analiza în amânunt orice lucru şi lua decizia corectă. În viaţa Lui – ca mărturie stă cartea despre viaţa Lui – nu întâlnim măcar o dată o faptă care să necesite a fi corectată, mai mult, potrivit unora, chiar şi în situaţii de înfrângere, de zbucium, reuşea să obţină o victorie din acea înfrângere, putând să trasforme nenorocul în noroc.

Da, nereuşitele deveneau reuşite, înfrângerile se trasformau în victorii şi clipele de derută, datorită Lui, apăreau sub forma unor cuceriri. De regulă, contrar curgerii lucrurilor, a naturii, a firii, El aducea o altfel de curgere, de natură, de fire. Acestea erau lucruri ce aparţineau lui Allah (cc), aşa cum se arată în Coran: „Iar Allah v-a creat pe voi şi ceea ce faceţi.” (Saffat [Cei aşezaţi în rând], 37/96).

Allah  îşi crează lucrurile cu braţele făpturii celei mai desăvârşite, celei mai onorate, celei mai merituoase…Pentru ce le crează? Pentru a zice: „Acesta este robul, profetul Meu, voi ştiţi acest lucru.Voi ştiţi că Eu îl susţin pe El în toate. Voi dacă sunteţi milioane, miliarde, El este unicul meu rob şi chiar dacă este singur, vă va aduce biruinţa. Din ce cauză? Deoarece Eu îl susţin cu tot tezaurul de putere de lângă Mine.”

El este ocrotit de Allah şi nimeni să nu uite că, a declara război Persoanei care se află sub ocrotirea lui Allah, înseamnă a declara război împotriva lui Allah. Mesagerul lui Allah nu a fost învins şi nu va fi învins. Cei care doresc înfrângerea Lui, contravin gândirii şi inimii lor. Aceştia sunt nefericiţii care se lasă duşi de fantezie. Pe aceşti oameni Allah îi scutură, îi deşteaptă zicându-le: „Veniţi-vă în fire, voi ce nu cunoaşteţi măsura!” şi dacă ei nu înţeleg, îi pedepseşte.

Da, nu te poţi război cu Măritul Mohamed (sas), nu-i poţi sta împotrivă. O confirmă Allah. Împotriva atitudinii soţiilor Sale, una dintre ele, ca o consolare, zice: „Allah este Stăpânul Său şi drept ajutoare are chiar pe îngeri.” (Tahrim [Opreliştea], 66/4). Adică, toate spiritele ce locuiesc în ceruri confirmă acest lucru. Dacă oştirea Ta este formată din ei, atunci nu ţi se pot împotrivi milioane, miliarde de oameni. Cei care ţi se împotrivesc îşi pot pierde capetele.

Poate Allah  îi va mai păsui şi zicând să nu existe obiecţii şi scuze, le va acorda timp de zece ori, de douăzeci de ori, de reizeci de ori şi le va zice: „Să vedeţi, să înţelegeţi, urmaţi calea cea dreaptă, ca să nu aveţi ce obiecta în lumea de apoi!” Dar, după cum se redă în hadis, odată ce te-a înhăţat, nu mai ai scăpare.

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 1