7 inventii ale musulmanilor

7 inventii ale musulmanilor Musulmanii au fost animati permanent de crezul necesitatii dezvoltarii lor, de invataturile Profetului Muhammad in care spunea ca musulmanul trebuie sa vina mereu cu idei noi, cu solutii noi, folositoare omenirii. Ascultand sfaturile Profetului, musulmanii au adus de-a lungul timpului contributii extrem de importante la dezvoltarea omenirii. Mai jos vom […]

7 inventii ale musulmanilor

Musulmanii au fost animati permanent de crezul necesitatii dezvoltarii lor, de invataturile Profetului Muhammad in care spunea ca musulmanul trebuie sa vina mereu cu idei noi, cu solutii noi, folositoare omenirii.

Ascultand sfaturile Profetului, musulmanii au adus de-a lungul timpului contributii extrem de importante la dezvoltarea omenirii. Mai jos vom enumera sapte dintre cele mai utilizate inventii ale musulmanilor:

7 MARI INVENTII ale Musulmanilor

Lumea musulmana a influentat dezvoltarea umanitatii in toate aspectele sale. Oamenii de stiinta musulmani au fost prolifici si au facut descoperiri importante, cu mult inaintea descoperirilor petrecute in Occident. De asemenea, cafeaua, care este o bautura orientala, nu este doar cea mai iubita bautura din lume, dar mai ales un simbol cultural care vorbeste despre vietile si interactiunile noastre astazi. Acestea sunt 7 dintre cele mai infleunte inventii si descoperiri care apartin lumii Orientale.

1. Cafeaua

Istoria acestei bauturi iubite in intreaga lume, fara de care nu ne putem incepe ziua, multi dintre noi, ne poarta in vremea unui arab pe nume Khalid, care isi pastea caprele in regiunea Kaffa, din Sudul Etiopiei. Khalid a observat ca animalele sale devenisera mai vioaie, dupa ce au pascut anumite boabe. El a fiert acest boabe si a obtinut cafeaua.

cafea

La inceput, cafeaua a fost adusa din Etiopia in Yemen, acolo unde sufitii o beau astfel incat sa reziste treji toata noaptea, pentru a se ruga, in diverse ocazii.

Pana la sfarsitul secolului al 15-lea, cafeaua a ajuns la Mecca si in Turcia si de acolo a ajuns la Venetia, in anul 1645. In anul 1650, cafeaua a fost adusa si in Anglia, de catre un turc pe nume Pasqua Rosee, care a deschis primul magazin de cafea, pe strada Lombard din Londra.

2. Camera Obscura

Grecii antici credeau, in mod fals, ca ochii nostri emit raze care ne ajuta sa vedem. Prima persoana care si-a dat seama ca de fapt lumina este cea care intra in ochii nostri, a fost matematicianul, fizicianul si astronomul musulman care a trait in secolul 10, Ibn al-Haitham.

El este cel care a inventat prima camera obscura, observand cum lumina patrundea prin gaura unor obloane de la geamuri. Cu cat este mai mica gaura, cu atat este mai buna imaginea care se creeaza. El a devenit inventatorul camerei obscure, iar denumirea isi afla etimologia de la cuvantul arab ce denumeste o camera racoroasa si intunecoasa – CAMARA (cuvantul exista si in limba romana!). De asemenea, Ibn al-Haitham este primul cercetator caruia i se crediteaza faptul de a fi mutat studiul din fizica dinspre meditatia filosofica, teoretica, inspre experiment.

3. Jocul de Sah

O forma de sah se juca in India Antica, dar jocul s-a dezvoltat in forma pe care o cunoastem astazi, in Persia. De acolo s-a extins in intreaga Europa – prin intermediul musulmanilor care se gaseau in Peninsula Iberica, in secolul 10.

4. Numerotarea

Sistemul de numarare pe care il folosim in intreaga lume este probabil indian la origine, dar numerotarea este araba. A aparut prima dat in scrierile matematicienilor musulmani Muḥammad ibn Mūsā al-Khwārizmī si Al-Kindi, in jurul anului 825.

Algebra a fost denumita dupa numele cartii lui al-Khwarizmi: Al-Jabr wa-al-Muqabilah. Lucrarile matematicienilor arabi au fost duse in Europa 300 de ani mai tarziu, de catre matematicianul italian Fibonacci.

5. Parasuta

Cu mult timp inaintea experimentelor zburatoare pe care le faceau Fratii Wright, un poet, astronom, inginer si muzician musulman, pe nume Abbas ibn Firnas, a facut mai multe incercari pentru a construi un aparat de zbor. In anul 825 el a sarit de pe minaretul Moscheei din Cordoba, folosindu-se de o inventie facuta din lemn si o panza de mantie. Spera ca va pluti precum o pasare. Nu s-a intamplat acest lucru, dar mantia s-a umflat si astfel se pare ca el a creat prima parasuta; datorita mantiei sale zburatoare, saltul la inaltime nu l-a costat pe Abbas ibn Firnas, decat cateva rani minore.

In anul 875 si-a perfectionat inventia si a folosit matase in loc de panza de mantie. A sarit de pe un munte si a reusit sa stea in aer pentru 10 minute pentru ca apoi sa se prabuseasca. A ajuns la concluzia corecta ca acest lucru s-a datorat faptului ca nu a adaugat o „coada” dispozitivului sau, care sa il ajute in stabilirea echilibrului.

Aeroportul International din Bagdad si un crater de pe Luna poarta numele acestui temerar inventator musulman.

6. Pamantul este rotund!

Pana in secolul 9, multi invatati musulmani stiau deja ca pamantul este o sfera. Dovada, spunea astronomul Ibn Hazm este aceea ca Soarele este mereu vertical fata de un punct particular de pe Pamant. Aceasta afirmatie a fost facuta cu 500 de ani inaintea lui Galileo.

Calculele astronomilor musulmani erau atat de acurate incat, in secolul 9 ei au ajuns la concluzia ca circumferinta Pamantului este 40,253 de km, o estimare foarte apropiata de circumferinta reala, care stim astazi, este de 40,075 de km.

7. Instrumente chirurgicale si alte descoperiri medicale

Multe instrumente chirurgicale au un design asemantor cu cele create de chirurgul musulman al-Zahrawi, in secolul 10. El a creat in jur de 200 de instrumente chirurgicale, iar utilitatea lor este recunoscuta si astazi in lumea medicala.

Musulmanii au si alte realizari in lumea medicala. In secolul 13, medicul Ibn Nafis a descris circulatia sangelui in organism cu 300 de ani inaintea lui William Harvey, care este creditat pentru aceasta informatie. Medicii musulmani au inventat anestezicul si alte dezinfectante dar si unelte pentru a extrage cataracta

via @The Independent.co.uk

Source Link

Vârsta Pământului și formarea lui

VÂRSTA PĂMÂNTULUI ŞI FORMAREA LUI Adnan Ash-Shareef “Şi pământul, după aceea , l-a întins” (An-Nazi’at : 30). “Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Ash-Shams: 6). “Şi la pământ, cum este el întins?” (Al-Ghashiyah: 20). 1. Când şi cum s-a format pământul? Studiile geologice apreciază că pământul s-a format în urmă […]

VÂRSTA PĂMÂNTULUI ŞI FORMAREA LUI

Adnan Ash-Shareef

“Şi pământul, după aceea , l-a întins” (An-Nazi’at : 30).

“Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Ash-Shams: 6).

“Şi la pământ, cum este el întins?” (Al-Ghashiyah: 20).

1. Când şi cum s-a format pământul?

Studiile geologice apreciază că pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4 miliarde şi jumătate de ani, adică la 10 miliarde de ani după formarea Universului şi după apariţia a numeroase galaxii şi stele. Aceasta pentru că cea mai îndepărtată stea de noi – Al – Cazar – se află la o distanţă de 13 miliarde de ani lumină, adică lumina sa a avut nevoie de 13 miliarde de ani ca să ajungă la noi şi acest lucru înseamnă că ea există de atunci. Anul lumină este egal cu aproximativ zece miliarde de kilometri, mai exact nouă mii patru sute şaizeci de kilometri. Următoarele versete coranice fac referire la faptul că pământul s-a format după numeroase alte stele:

“Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul pe care L-a înălţat El?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins.” (An-Nazi’at : 27-30).

În ceea ce priveşte apariţia pământului, studiile geologice indică faptul că el s-a format din mici corpuri cereşti numite planetoide, care s-au atras şi s-au ciocnit, iar apoi s-au unit datorită forţei gravitaţionale care leagă corpurile cu volum şi cu greutate mare. Aceste planetoide, la rândul lor, îşi au originea în masa primordială din care s-a format Universul. Numeroasele deschizături de pe suprafaţa globului pământesc şi focul şi lava care ard în interiorul lui sunt dovezi ştiinţifice care sprijină această teorie ştiinţifică referitoare la formarea pământului.

2. Formarea pământului

Pământul este sferoid aplatizat şi nu este perfect sferic, aşa cum ne apare după ce a fost fotografiat din sateliţi, începând din anul 1958. Datorită rotirii în jurul axei proprii pământul se umflă foarte mult la ecuator şi se aplatizează în zona polilor. Circumferinţa pământului la ecuator este de 12 756 kilometri. Diferenţa mică, de numai 43 kilometri, dintre cele douădiametre ale pământului îl face să pară sferic, când, în realitate, el este sferoid, aplatizat. Învăţaţii greci antici Pitagora, Aristotel, Ptolameu au afirmat că pământul este sferic. Faptul că el este sferoid a fost stabilit pe baza calculelor de către savantul Newton, în secolul XVII (1687), care a constatat că diametrul pământului la ecuator este mai mare cu 1/231 decât diametrul său dintre Polul Nord şi Polul Sud. Coranul cel Sfânt a indicat, în mod categoric, că pământul are o formă sferoidă aplatizată, prin cuvintele “la întins”, “l-a făcut întins”, “întins” şi “înfăşoară”. În aceasta constă miracolul ştiinţific al Coranului, care este una din dovezile categorice ale faptului că el a fost revelat de Stăpânul lumilor.

3. Straturile Pământului

“Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri”

Orice lucru care se înalţă deasupra altui lucru este pentru acesta din urmă cer, acoperiş sau plafon. Prin analogie cu acest sens lingvistic general al cuvântului cer, fiecare strat din învelişul atmosferic care înconjoară pământul, este, faţă de el, un cer şi la fel sunt şi stelele şi planetele şi, având în vedere că pământul este alcătuit din straturi, fiecare din aceste straturi este cer pentru ceea ce se află dedesubtul său.

Următoarele versete sfinte se referă la straturile pământului şi la învelişul atmosferic al pământului şi stabilesc numărul lor la şapte:

“Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Între ele, coboară porunca [Sa], ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa ”(At-Talaq: 12);

“Apoi, S-a întors către cer care era un fum şi i-a zis lui şi pământului: “Veniţi amândoi de voie sau fără de voie” Şi au răspuns ei: “Venim, supunându-ne de bună voie!”/ Şi le-a hotărât El să fie şapte ceruri, în două zile, şi a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor” (Fussilat:11-12).

Savanţii din domeniul cosmosului au descoperit în a doua jumătate a secolului XX că învelişul atmosferic este alcătuit din şapte straturi sau ceruri, aşa cum vom arăta în mod detaliat într-un capitol următor. În ceea ce priveşte pământul, există opinii diferite în privinţa numărului straturilor lui, probabil pentru că pătrunderea în straturile pământului este foarte limitată şi extrem de dificilă. În cea mai documentată sursă ştiinţifică, Enciclopedia Astronomică Larousse, găsim următoarea prezentare:

Pământul se împarte în trei straturi principale, fiecare dintre ele conţinând, la rândul său, alte câteva straturi mai mici:

1 – Scoarţa terestră, care se întinde între 5-10 kilometri sub nivelul oceanelor şi între 30-40 de kilometri sub nivelul continentelor, este alcătuită din trei straturi mai mici:

– Stratul superior, alcătuit din materiale sedimentare

– Stratul mijlociu, alcătuit din rocile granit

– Stratul inferior, alcătuit din roci de bazalt

2 – Învelişul, care se împarte în două secţiuni :

a – Învelişul superior, alcătuit din trei straturi:

– Stratul dur, numit litosferă, care se întinde de la adâncimea de 60 de km până la adâncimea de 100 km în interiorul pământului.

– Stratul vâscos, numit astenosferă, care se întinde de la adâncimea de 100 de km până la adâncimea de 200 km în interiorul pământului.

– Stratul gros, care se întinde de la adâncimea de 200 de km până la adâncimea de 700 km în interiorul pământului.

b – Învelişul inferior, care se întinde de la adâncimea de 700 de km până la adâncimea de 2900 km şi este alcătuit dintr-un strat cu densitate înaltă de metale şi roci.

3 – Nucleul, alcătuit din cea mai mare parte din fier şi puţin nichel, se întinde până în centrul pământului, adică de la 2900 de kilometri până la 6370 de kilometri şi savanţii presupun (accentuăm cuvântul “presupun”), că el se compune din două straturi:

– Nucleul exterior, un strat despre care se presupune că este lichid, care se întinde între 2900 de km şi 5100 de km.

– Nucleul inferior sau sâmburele, un strat despre care se presupune că este solid, care se întinde între 5100 de km şi 6370 de km, adică până în centrul pământului.

Comentariu

Coranul este întotdeauna balanţa şi cuvântul hotărâtor în legătură cu certitudinea oricărei ştiinţe, atunci când există un text care se referă direct la ştiinţa respectivă. Geologii nu au ajuns, încă, la concluzii unitare în privinţa numărului straturilor pământului. Dacă unele surse menţionează nouăstraturi, iar altele doar cinci sau şase straturi, mai devreme sau mai târziu, geologii se vor convinge că pământul este alcătuit din şapte straturi, aşa cum afirmă Coranul cel Sfânt – cuvântul hotărâtor în privinţa corectitudinii ştiinţelor – fie că este vorba de ştiinţele umane , fie că este vorba de ştiinţele materiale sau naturale, ştiut fiind că pătrunderea omului în interiorul cerului şi al pământului va continua să rămână limitată, oricâtă ştiinţă ar avea. Pânăîn momentul de faţă, omul nu a reuşit să pătrundă decât la ceva mai mult de zece kilometri în interiorul pământului şi să exploreze câteva miliarde de kilometri din ceruri. Fără explorarea deplină a cerului şi a pământului, va continua să rămână o barieră de foc şi aramă, aşa cum a glăsuit Allah PreaÎnaltul :

“O, neam al djinnilor şi al oamenilor! Dacă voi puteţi trece dincolo de hotarele cerului şi ale pământului, treceţi!/ Dar, voi nu veţi putea trece, decât cu ajutorul unei puteri!/ Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi?/ Se vor trimite asupra voastră flăcări de foc şi aramă şi nu veţi fi voi ajutaţi “(Ar-Rahman : 33-35).

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Poluarea Pământului și a mărilor

Adnan Ash-Sharif “STRICĂCIUNEA S-A ARĂTAT PE USCAT ŞI PE MARE, DIN PRICINA A CEEA CE SĂVÂRŞESC MÂINILE OAMENILOR, PENTRU CA [ALLAH] SĂ-I FACĂ PE EI SĂ GUSTE O PARTE DIN CEEA CE AU FĂCUT EI. POATE CĂ EI SE VOR ÎNTOARCE!” Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene […]

Adnan Ash-Sharif

“STRICĂCIUNEA S-A ARĂTAT PE USCAT ŞI PE MARE, DIN PRICINA A CEEA CE SĂVÂRŞESC MÂINILE OAMENILOR, PENTRU CA [ALLAH] SĂ-I FACĂ PE EI SĂ GUSTE O PARTE DIN CEEA CE AU FĂCUT EI. POATE CĂ EI SE VOR ÎNTOARCE!”

Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene stricăciune şi să nimicească semănăturile și dobitoacele. Allah însă nu iubeşte stricăciunea! (Al-Baqarah 2:205).

Pădurile ecuatoriale reprezintă “plămânul verde al pământului”, aşa după cum le-au numit savanţii ecologişti, dar, de zeci de ani, omul distruge în fiecare minut treizeci de hectare din ele, adică 157 mii de kilometri pătraţi anual. Dacă lucrurile vor continua astfel, la începutul secolului al XXI-lea, nu vor mai exista decât 11 milioane de kilometri pătraţi din ele. Africa a pierdut, în decursul ultimei jumătăţi de secol, 80% din pădurile ecuatoriale, fiind urmată de Asia – îndeosebi Malaezia şi Indonezia, şi apoi de America de Sud, în care pădurile ecuatoriale reprezintă jumătate din resursele forestiere mondiale, având o vârstă de aproximativ 150 milioane de de ani. În pădurile sud-americane, trăiesc 3 milioane de specii vegetale şi animale, care se reduc într-un ritm de o specie, în fiecare 15 minute, datorită distrugerii mediului de către om, în decursul secolului al XX-lea.

Consecinţele se văd în deşertificarea crescândă a solului, în secetă, în scăderea resurselor alimentare, în creşterea foametei în cele mai multe ţări din lumea a treia, devenite sărace din cauza lăcomiei omului puternic şi a împilării de către el a semenului său slab, a omului care se consideră astăzi civilizat şi-i caracterizează pe ceilalţi ca fiind săraci sau în curs de dezvoltare. El este vinovat de epuizarea bunurilor pământului, de sărăcirea resurselor lui economice şi de menţinerea populaţiei lui în întunericul ignoranţei, în sărăcie şi înapoiere.

Dezastrul se va abate, mai devreme sau mai târziu, asupra tuturor, dacă omul nu va opri, înainte de a fi prea târziu, consecinţele distrugătoare asupra balanţei mediului terestru, pe care le-au produs cerinţele civilizaţiei sale materiale de un secol şi mai bine; naşterea unui singur copil în S. U. A. constituie, pentru resursele pământului şi pentru poluarea mediului, o povară egală cu cea provocată de naşterea a două sute de copii în India, carnea şi proteinele consumate de un individ din ţările bogate, echivalează cu ceea ce consumă cincizeci de indivizi din ţările sărace, dar, cu toate acestea, unii specialişti din domeniile alimentaţiei şi mediului pun distrugerea mediului şi reducerea resurselor, pe seama ţărilor din lumea a treia.

Omul, îndeosebi omul civilizaţiei din secolul al XX-lea, nedrept, neştiutor, adversar învederat, stricător pe pământ şi vărsător de sânge, aşa cum l-au caracterizat versetele sfinte, nu s-a limitat la poluarea pământului, la epuizarea bunurilor lui şi la dezechilibrarea balanţei exacte a compoziţiei învelişului atmosferic care protejează pământul, ci a transformat râurile şi fluviile, lacurile, mările şi oceanele în locuri în care aruncă gunoaiele şi reziduurile uzinelor şi ale vapoarelor sale, în depozit pentru reziduurile uzinelor sale atomice şi poligon pentru experimentarea armelor sale distrugătoare.

În anul 1979, de pildă, omul a aruncat milioane de tone de reziduuri petroliere, 50 tone de derivate toxice ale mercurului, 250. 000 tone de derivate toxice ale plumbului, milioane de tone de resturi şi reziduuri ale uzinelor sale şi, în consecinţă, s-au modificat temperatura şi salinitatea apei fluviilor şi mărilor, iar acest lucru s-a repercutat negativ asupra resurselor animale şi vegetale marine şi asupra climatului. În ultimii treizeci de ani, resursele animale marine de peşte s-au redus la 30%, au dispărut 94% din balene, numărul păsărilor marine a scăzut la jumătate, a dispărut cea mai mare parte a recifilor coralieri, iar partea rămasă a devenit bolnavă şi poluată. Oare aude cineva avertismentul pe care l-a lansat, în urmă cu zece ani lumii, cercetătorul oceanolog al faunei marine Yves Cousteau, care a zis: ,,Ciclul apei şi viaţa sunt inseparabile. Este clar că, dacă vrem să salvăm omenirea, este necesar, mai întâi, să salvăm oceanele!”

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link