Mesajul care înglobează în el totul

  S. A. A. Mawdudi   Cu toate acestea, până la urmă, el s-a afirmat ca un filozof fără egal, ca un reformator genial, ca un strălucit creator de cultură şi civilizaţie, ca un remarcabil om politic, ca un mare conducător, ca un distins judecător şi ca un comandant de oşti invincibil. Acest beduin simplu, […]

S. A. A. Mawdudi

Cu toate acestea, până la urmă, el s-a afirmat ca un filozof fără egal, ca un reformator genial, ca un strălucit creator de cultură şi civilizaţie, ca un remarcabil om politic, ca un mare conducător, ca un distins judecător şi ca un comandant de oşti invincibil. Acest beduin simplu, acest locuitor al deşertului, şi-a expus cunoştinţele şi gândurile geniale aşa cum nu reuşise până atunci cineva şi aşa cum nu va reuşi nimeni niciodată. El a reuşit să clarifice cele mai complicate aspecte ale metafizicii şi teologiei. El a ţinut prelegeri legate de cauzele prăbuşirii unor popoare şi imperii, argumentând ideile sale cu mai multe exemple luate din istoria trecută a omenirii. El a studiat succesele unor reformatori vechi. A făcut unele consideraţii în legătură cu diferitele credinţe xistente în lume. Şi-a spus părerea cu deosebirile şi neînţelegirile existente între diferite naţiuni. A supus atenţiei elemente constitutive ale moralei şi culturii. El a reuşit cu o uşurinţă nemaiântâlnită, să elaboreze principiile culturii sociale, organizării economice, conducerii în grup şi relaţiile internaţionale. Într-adevăr, o dată cu dezvoltarea societăţii umane, valabilitatea acestor principii va fi şi mai pregnantă. Acest negustor liniştit şi paşnic care mai înainte nici nu pusese mâna pe vreo sabie, care nu urmase niciodată vreo instrucţie militare şi care doar o singură dată luase parte, ca spectator, la nişte lupte, a devenit, dintr-o dată un brav luptător, participând la cele mai dure bătălii.
A ajuns un comandant de oşti atât de mare încât, în vremurile când armele şi mijloacele de luptă erau atât de rudimentare, doar el, în decurs de nouă ani, a reuşit să supună toată Arabia. Competenţa şi capacitatea lui militară au atins un asemenea grad înalt că, instrucţia militară pe care a dat-o unor arabi dezorganizaţi, care erau departe de spiritul militar de luptă şi care nu aveau mijloacele adecvate de a duce un război, a produs o asemenea minune că, doar în decurs de câţiva ani, aceştia au reuşit să răpună cele două puteri militare ale timpului şi au cucerit o mare parte a regiunilor limitrofe.
Acest bărbat timid şi tăcut, care în decurs de patruzeci de ani nu prezentase niciun fel de interes politic, a apărut pe scena lumii ca un om politic şi de stat atăt de mare că, în vremurile când nu existau mijloace moderne de informare, a reuşit să unească sub acelaşi drapel, aceeaşi lege şi credinţă, aceeaşi culură şi civilizaţie şi sub aceeaşi formă statală un popor războinic îndărătnic, incult şi angajat într-un război fratricid şi care, pe deasupra, trăia răspândit pe un deşert cu o distanţă de un milion şi două sute de mii km pătraţi.
El a reuşit să schimbe mentalitatea, obiceiurile şi factura morală a poporului său. El a reuşit, într-o perioadă nu prea lungă de timp, să-i schimbe complet pe oameni. Dacă înainte erau vulgari şi lipsiţi de caracter, acum erau civilizaţi şi cu credinţa în Allah. Ei, care înainte se remarcau prin nesupunere şi răzvrătiri, acum arătau un respect deosebit legilor şi ordinei publice. Un popor care de-a lungul secolelor nu reuşise să dea umanităţii nici măcar un singur om de teamă, acum, sub conducerea lui, au apărut sute de personalităţi, care au răspândit, în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, ştiinţele despre religie, morală şi civilizaţie.
Datorită conduitei sale nobile şi distinse a atras de partea sa şi mulţi adversari. A cucerit inimile oamenilor printr-o dragoste şi tandreţe fără margini. A fost un conducător drept. Nu a abdicat niciodată de la adevăr şi dreptate. Niciodată nu a fost animat de sentimentul răzbunării, chiar şi în situaţiile când această răzbunare se impunea. Ştia să ierte ca nimeni altul.
Deşi era conducătorul ţării, niciodată nu s-a gândit la propria sa persoană, ducând o viaţă modestă. A continuat să locuiască, ca înainte, în vechea casă sărăcăcioasă din chirpici. Dormea pe saltea, se îmbrăca modest, mânca ceea ce mâncau şi săracii, iar uneori nu mânca deloc. Toate nopţile le petrecea în rugăciuni. Ori de câte ori era nevoie, sărea în ajutorul sărmanilor. Nu i-a fost niciodată ruşine de muncă. Îi făcea o deosebită plăcere să stea de vorbă cu oameni de rând, să se plimbe cu ei şi să împărtăşească necazurile şi bucuriile lor. Era atât de apropiat de popor încât de multe ori era foarte greu să-l distingi din rândurile lui.
Cât a trăit şi-a luptat nu a umblat după câştiguri personale şi nu a lăsat nici urmaşilor săi vreun fel de moştenire. Totul a fost  lăsat comunității sale. Tocmai de aceea el a interzis celor din neamul său să primească zekatul (milostenie, putreziciune din avuţie), gândindu-se că în caz contrar, mulţi ar fi dorit să dea zekatul lor.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

Grăbirea la fapte bune

  Dr. Yusuf Al-Qaradawi Pentru bunii musulmani care apreciaza valoarea timpului, este necesar ca acestia sa-l umple cu cat mai multe fapte bune posibil. Acest lucru nu trebuie facut in mod neglijent, nici amanat de pe o zi pe alta. Unele dintre invocarile pe care Profetul (s.a.s.) i-a invatat pe musulmani sa le recite in […]

Dr. Yusuf Al-Qaradawi

Pentru bunii musulmani care apreciaza valoarea timpului, este necesar ca acestia sa-l umple cu cat mai multe fapte bune posibil. Acest lucru nu trebuie facut in mod neglijent, nici amanat de pe o zi pe alta.
Unele dintre invocarile pe care Profetul (s.a.s.) i-a invatat pe musulmani sa le recite in fiecare dimineata si seara arata cat de urate sunt incetineala si lenea. De exemplu, el (s.a.s.) a spus intr-una din ele:
„O, Allah, la Tine caut adapost de suferinta si amaraciune, si la Tine caut adapost de neputinta si lene!”

De aceea Preaonoratul Quran le porunceste musulmanilor sa se grabeasca la fapte bune inainte ca sa fie impiedicati de orice ocupatie sau impediment:

Fiecare are o directie spre care se indreapta. Voi insa intreceti-va la faptele bune. Oriunde v-ati afla, Allah va va aduce pe toti [la judecata], caci Allah este peste toate cu putere. (Al-Baqarah 2:148)

Allah , Atotputernicul, mai spune:

…Daca ar fi voit Allah, v-ar fi facut o singura comunitate, dar El voieste sa va incerce in ceea ce v-a dat. Deci intreceti-va in plinirea de fapte bune, caci Allah este intoarcerea voastra, a tuturor,…  (Al-Ma’idah 5:48)

Cu alta ocazie, Allah (fie Preamarit si Proslavit) le starneste musulmanilor interesul pentru Paradis spunand:

Si grabiti-va spre iertarea Domnului vostru si spre Raiul cel intins cat cerurile si pamantul, pregatit pentru cei evlaviosi. (Aal ‘Imran 3:133)

Iar in alt verset El spune:

Grabiti-va, intrecandu-va, catre iertarea Domnului vostru si catre o Gradina intr-atat de larga, precum largirea cerului si a pamantului. (Al-Hadid:21)

Asadar, Allah ne indeamna in Cartea Sa, sa ne grabim catre iertarea Sa si catre Paradisul Sau. In alte cuvinte, sa ne grabim catre credinta, pietate, si fapte virtuoase, pentru ca acestea sunt mijloacele noastre pentru a ajunge la mila si iertarea Sa. Competitia este ceva necesar si demn de lauda, pentru ca Allah, Atotputernicul, spune,

…Si intru aceasta [se cuvine] sa se intreaca cei care se intrec. (Al-Mutaffifun:26)

El, Prea Inaltul, lauda de asemenea cativa dintre Profetii alesi de El, spunand:

Ei se intreceau in bine si Ne chemau cu dorinta si cu teama si erau evlaviosi fata de Noi. (Al-Anbiyaa’:90)

Unii dintre drepti spun ca timpul liber este o mare binecuvantare, pe care daca omul o iroseste lasandu-se condus de dorintele sale, atunci Allah il va deposeda de orice puritate sau transparenta pe care era obisnuit sa o simta in inima sa.

Un intelept a spus ca este o mare dezamagire a fi liber de orice ocupatie si a nu te refugia la Allah.
Cat despre predecesorii cei drepti, ei obisnuiau sa deteste un om fara ocupatie, pentru ca timpul liber se transforma astfel din binecuvantare in blestem. In acest caz, atat femeile cat si barbatii sunt egali, pentru ca timpul liber il conduce pe barbat la neglijenta si stimuleaza instinctele femeii.
Acest lucru este clar in povestea Profetului Yusuf (Iosif). Sotia stapanului lui Yusuf a fost atrasa de acesta si a incercat prin multe trucuri sa castige dragostea lui, dar a esuat. Ea a fost determinata sa faca acest lucru de viata tihnita pe care o ducea, iar aceasta ne conduce la concluzia ca timpul liber devine chiar mai periculos cand cineva e tanar si are dorinte sexuale puternice, cat si destui bani ca sa-si indeplineasca asemenea dorinte.

In acelasi mod, Cel Prea Inalt ii lauda pe cei drepti in alt verset, spunand:
Ei cred in Allah si in Ziua de apoi, poruncesc ceea ce este drep si opresc de la ceea ce este nedrept si se grabesc la faptele bune; acestia sunt printre cei cucernici.  (Aal ‘Imran 3:114)
Pe de alta parte, Allah ii respinge pe ipocriti, spunand:

Cei fatarnici incearca sa-L isele pe Allah, dar El intoarce inselatoria lor {impotriva lor insisi!] Cand se ridica pentru Rugaciune [As-Salat], se ridica ei cu lene, ca sa fie vazuti de oameni, si u pomenesc numele lui Allah decat foarte putin. (An-Nisaa’ 4:142)
Si inalt verset Cel Prea Inalt spune despre ei:

Ei nu vin la Rugaciune [As-Salat] decat numai cu lene si nu daruiesc decat obligati. (At-Tawbah: 54)
Profetul (pbuh), de asemenea, obisnuia sa-i indemne pe oameni ca acestia sa ia initiativa de a infaptui lucruri bune inainte ca obstacolele si incercarile sa se iveasca. El (pbuh) a spus:

„Asteptati voi numai bogatia care duce la asuprire, saracia care duce la uitare, boala distrugatoare, batranetea care duce la neghiobie, moartea care le culmineaza pe toate, Anti-Christul, care este un rau absent si asteptat, sau Ceasul (judecatii), iar acel ceas va fi cel mai cumplit si cel mai amar”.( hadis relatat de Al-Tirmidhi)

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

CE ESTE SUNNAH?

  Sunnah – tradi‏ţia Profetului – ceea ce a spus, a făcut sau aprobat Profetul Muhammad reprezintă a doua sursă sacră a Islamului. Sunna este alcătuită din hadisuri, care au fost transmise de la Profet către companioni; credinţa în sunna reprezintă o bază a credinţ‏ei în Islam. Exemple de hadisuri spuse de Profet: „Cel mai […]

Sunnah – tradi‏ţia Profetului – ceea ce a spus, a făcut sau aprobat Profetul Muhammad reprezintă a doua sursă sacră a Islamului. Sunna este alcătuită din hadisuri, care au fost transmise de la Profet către companioni; credinţa în sunna reprezintă o bază a credinţ‏ei în Islam.

Exemple de hadisuri spuse de Profet:

„Cel mai bun dintre credincioşi este cel cu un comportament bun şi cel mai bun dintre ei este cel care este cel mai bun cu soţiile lui.“

„Nimeni nu este credincios cu adevărat, dacă nu iubeşte pentru fratele său ce iubeşte pentru el însuşi.“

„Cel milostiv îşi arată milostenia prin intermediul lui Allah Preaînaltul. Arătaţi-vă milostivi faţă de alţii pe pământ şi Allah Preaînaltul va fi milostiv cu voi.“

„Zâmbetul adresat fratelui tău [întru credinţă] este milostenie.“

„Vorba bună este milostenie.“

„Cel care crede în Allah Preaînaltul şi în Ziua de Apoi trebuie să fie bun cu vecinul lui.“

„Dumnezeu nu te va judeca după înfăţişarea sau sănătatea ta, dar El se va uita la inima şi la faptele tale.“

„Un om mergea pe o potecăşi îi era foarte sete. Ajungând la o fântână, a coborât, şi-a luat apăşi a băut. Apoi a văzut un câine care îşi scosese limba afară de sete, încercând să mănânce noroi pentru a-şi potoli setea. Atunci, omul a spus: «Acest câine a simţit aceeaşi sete pe care o simţeam şi eu» şi i-a adus apă câinelui. Aşa că Allah Preaînaltul l-a iertat pentru păcatele lui şi a fost mulţumit de el. Profetul a fost întrebat: «O, Profet al lui Allah, vom fi răsplătiţi dacă suntem buni cu animalele?» El a spus: «Există o răsplată pentru fiecare animal sau fiinţă umană.»“

„Oricine crede în Allah şi în ultima zi (Ziua Judecăţii) ar trebui să fie bun cu vecinul său.“

„Plăteşte-l pe muncitor înainte de a i se usca sudoarea.“

Source Link

Views: 3