Tag: profetul

Viața Profetului Muhammad – partea a 8-a

  Atat evreii, cat si crestinii erau obligati sa plateasca un impozit – capitatia sau jizya. Nu era foarte diferit de impozitele patite de musulmani. Deoarece musulmanilor nu le era ingaduit sa imprumute bani cu dobanda, primii camatari au fost evreii si crestinii. Musulmanii aveau dreptul de a mosteni bani si bunuri de la evrei […]

 

Atat evreii, cat si crestinii erau obligati sa plateasca un impozit – capitatia sau jizya. Nu era foarte diferit de impozitele patite de musulmani. Deoarece musulmanilor nu le era ingaduit sa imprumute bani cu dobanda, primii camatari au fost evreii si crestinii. Musulmanii aveau dreptul de a mosteni bani si bunuri de la evrei si crestini. Acestia din urma insa nu puteau mosteni bani de la musulmani.

Desi legea ii favoriza pe musulmani , evreii si crestinii nu erau persecutati. In cele mai multe localitati, toate cele trei grupuri religioase traiau, studiau si munceau impreuna, in armonie. Califii ii incurajau pe invatatii evrei sa studieze limbile straine. Ei au tradus multe texte, in special din limba greaca in limba araba. Unele dintre cele mai mari realizari in stiinta si medicina au fost rezultatul colaborarii dintre invatati.

Convietuirea dintre diferite grupuri religioase nu a fost insa intotdeauna pasnica. In anumite perioade, atat evreii, cat si crestinii au fost nevoiti sa respecte anumite reguli.

Evreii, de exemplu, erau parte a comunităţii, ei erau „dhimmi “, ceea ce înseamnă „oameni protejaţi“, atât timp cât se conformau legilor ei. Acesta a stabilit un  precedent pentru tratarea cetăţenilor pe timpul cuceririlor de mai târziu. Creştinii şi evreii, în schimbul unei taxe anuale, li se permitea libertate religioasă şi, atât timp cât îşi menţineau statutul lor de nemusulmani erau membri asociaţi ai statului musulman.

Ibn Ishaq, unul dintre cei mai timpurii scriitori ai biografiei Profetului, indica aproximativ  această perioadă ca fiind aceea in care Muhammed a trimis scrisori conducătorilor lumii – regele Persiei, împăratul Bizanţului, lui Negus al Abisiniei, şi guvernatorului Egiptului printre alţii – invitându-i să se supună Islamului.

Muhammed a construit propriu-zis în primii ani ai mesajului islamic o serie de alianţe între triburi şi beduini, pentru ca în anul 628, el împreună cu 1500 de adepţi ai Islamului să poată controla accesul la Ka’ba pe timpul negocierilor cu meccanii. Aceasta reprezintă un moment foarte important în istoria musulmanilor. Cu doar puţin timp în urmă, Muhammed trebuia să îşi părăsească oraşul lui natal de teamă pentru viaţa sa. Acum el era tratat de către conducătorul duşman ca un lider cu toate drepturile ce revin acestei pozitii.

Un an mai târziu, în 629, el a reintrat şi, în fapt, a cucerit Mecca fără vărsare de sânge şi într-un spirit de toleranţă care a stabilit un ideal pentru viitoarele cuceriri. El a distrus de asemena idolii ( statuile) din Ka’ba, pentru a pune un sfârşit definitiv practicilor păgâne de acolo.

În acelaşi timp, Muhammed a câştigat credinţa lui ‘Amr ibn al-‘As, viitorul cuceritor al Egiptului, şi a lui Khalid ibn al-Walid, amândoi îmbrăţişând Islamul şi alăturându-se lui Muhammed. Convertirea lor a fost remarcabilă în special pentru că aceşti oameni s-au aflat printe cei mai înverşunaţi opozanţi ai lui Muhammed cu doar puţin timp în urmă.

Pe de o parte, întoarcerea lui Muhammed la Mecca a reprezentat punctul culminant al misiunii sale . În 623, peste trei ani, el se îmbolnăveşte brusc şi pe data de 8 iunie a acelui an, în braţele celei de-a treia soţii, trimisul lui Allah moare.

Moartea lui Muhammed a fost o mare pierdere. Pentru cei care îl urmau, acest simplu meccan a fost de departe mai mult decât un prieten îndrăgit, de departe mult mai mult decât un  priceput conducător, de departe mult mai mult decât un respectat lider care a format un nou stat din frânturi de triburi războinice.

desert_scenery1  Muhammed a fost de asemenea modelul exemplar al învăţăturilor pe care el le-a adus lor de la Dumnezeu: învăţăturile Coranului, care, de secole, a ghidat gândirile şi acţiunile, credinţa şi caracterul a nen’Omarati barbati si femei, şi care a condus la o eră distinctivă în istoria omenirii. Totuşi, moartea lui a avut un mic efect asupra societăţii dinamice pe care el a creat-o în Arabia, dar nici un efect asupra misiunii lui centrale: transmiterea Coranului lumii întregi. După cum a spus şi Abu Bakr: „Cine l-a adorat pe Muhammed, să afle că Muhammed e mort, dar cine l-a adorat pe Dumnezeu să afle că Dumnezeu trăieşte şi nu moare niciodată.“.

 

Source Link

Views: 2

Calitatile si valorile musulmanului 2

Credința nu înseamnă doar a te manifesta exterior, ci și a crede cu toată inima în Allah Preaînaltul, în Ziua Judecății, în Îngeri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) în Cărțile revelate și în toți Profeții (Pacea lui Allah fie asupra lor!), trimiși de către Allah subhanahu wa ta’ala. Ea mai înseamnă să fii capabil […]

Calitatile si valorile musulmanuluiCredința nu înseamnă doar a te manifesta exterior, ci și a crede cu toată inima în Allah Preaînaltul, în Ziua Judecății, în Îngeri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) în Cărțile revelate și în toți Profeții (Pacea lui Allah fie asupra lor!), trimiși de către Allah subhanahu wa ta’ala. Ea mai înseamnă să fii capabil să împarți bunurile tale – oricât de mult ai fi legat de ele sufletește – cu cei apropiați, cu orfanii și cu cei nevoiași:

Cuvioșia nu stă în a vă întoarce fețele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioșia este a crede în Allah și în Ziua de Apoi, în Îngeri, în Carte și în profeți, a da din avere – în pofida iubirii pentru ea – rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului, cerșetorului și pentru răscumpărarea robilor, a împlini Rugăciunea [As-Salat], a da Dania [Az-Zakat], a-și ține legământul dacă s-a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău și în momente de primejdie. Aceștia sunt cei drepți, aceștia sunt cei evlavioși [Al-Mu’taqun]! [Al-Baqarah 2:177]

Adevărata credință izvorăște din iubirea profundă atât pentru Creatorul a Tot și a Toate, cât și pentru semenii noștri, sentiment izvorât din puritatea sufletelor lor. Dragostea este cea care face credința să devină completă:

„Nu veți intra în Paradis până când nu veți avea credință; și nu veți avea credință completă până când nu vă veți iubi unul pe altul.” (Muslim)
Credinciosul este conștient de faptul că esența creației Divine este Unică. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut un comportament exemplar în relațiile cu familia sa și cu oamenii din jurul său, insuflând dragoste și afecțiune tuturor.
Metaforic, unul dintre numele sub care el a fost cunoscut a fost acela de «Habib Allah», ceea ce înseamnă «cel iubit de Allah» și aceasta pentru faptul că i-au fost dăruite Știința Coranului și tot ce a implicat aceasta. Astfel, urmând modelul său, care este unul exemplar pentru întreaga omenire, omul va ajunge să lupte zilnic cu sentimentele de ură și ranchiună care pot exista în anumite momente, sădind în locul acestora sentimentul cel mai nobil, adorarea față de Creatorul său, astfel răspândind dragoste.

Credinciosul le iartă celor din jurul său greșelile, așa cum el însuși așteaptă din partea celor din jurul său iertare și încearcă prin toate acțiunile sale să trăiască în cea mai desăvârșită pace cu toți cei care îl înconjoară, de dragul lui Allah subhanahu wa ta’ala. Cuvântul «Islam» poartă în interiorul său semnificația de «supunere, călăuzire spre pace și mulțumire», prin rădăcinile «slm» (siguranță) și «salamah» (protecție); aceleași care se regăsesc și în cuvântul «musulman», precum și în termenul cel mai des utilizat de către credincioși – «salam» (pace). Astfel, se poate observa că principiile care stau la baza vieții tuturor musulmanilor sunt pacea și siguranța. Ei îi salută pe toți oamenii cu salam, insuflând în inimile tuturor pacea. Această urare de pace și de siguranță – As salam aleikum wa rahmatullahi wa barakatuh – pe care o adresează celorlalți, este privită ca una dintre cele mai frumoase fapte în Islam, urmând îndemnul Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, care, întrebat fiind care este cel mai benefic lucru pe care îl poate face un musulman, a răspuns:
„Să le dai hrană oamenilor și să-i saluți pe cei pe care îi cunoști și pe cei pe care nu îi cunoști.” (Abu Dawud)
Aceeași urare se adresează și la sfârșitul oricărei Rugăciuni pe care credinciosul o face. Prin intermediul acesteia, el rupe pentru o perioadă legăturile sale cu lumea și se întoarce cu respect, supunere și credință spre Allah subhanahu wa ta’ala. Frunțile lor se apleacă întotdeauna cu pietate și umilință spre pământ în timpul Rugăciunii, sperând la descuierea unei uși, spre a cărei deschidere privesc cu dor, in shaa Allah, așteptând acea clipă fericită când acest sentiment va dispărea, căutând, astfel, reunirea sufletului lor cu Scânteia Divină a lui Allah Preaînaltul, spre care aleargă mereu, căutând pacea și apropierea ce le mângâie inimile.

Source Link

Views: 2

Calitatile si valorile musulmanului 4

Omul, prin natura lui, este o ființă nerăbdătoare, care se grăbește să ia decizii și care își stăpânește cu greu emoțiile. El este copleșit în fața problemelor cu care se confruntă și se simte strivit de mâhnirea pe care o simte în anumite situații. În momentul în care pierde ceva drag sau pe cineva drag, […]

Omul, prin natura lui, este o ființă nerăbdătoare, care se grăbește să ia decizii și care își stăpânește cu greu emoțiile. El este copleșit în fața problemelor cu care se confruntă și se simte strivit de mâhnirea pe care o simte în anumite situații. În momentul în care pierde ceva drag sau pe cineva drag, când cineva greșește față de propria persoană, simte că totul este împotriva sa și că nu are forța de a merge mai departe. Însă, atunci când sufletul său este inundat cu credință statornică, în-vață să fie răbdător și să aștepte atât timp cât este nevoie pentru a apărea rezolvarea problemelor sale. Allah subhanahu wa ta’ala va oferi rezolvarea, însă doar atunci când timpul acesteia sosește:

Omul a fost creat din grabă. Eu vă voi arăta semnele Mele, însă nu-Mi cereți să Mă grăbesc! [Al-‘Anbiya’, 21:37]

Credinciosul știe că răbdarea îl ajută să trăiască în pace cu toți cei din jurul său, că aceasta va schimba ura, ranchiuna și mânia în iubire și bunătate, chiar și în situațiile cele mai dificile. El își educă sufletul și mintea să fie răbdătoare, pentru că știe că răsplata lui Allah Preaînaltul este infinită, inshaAllah, pentru cei care așteaptă cu răbdare și au credință în suflete.

Adevăratul credincios este cel care își lasă inima inundată de iubirea pentru Allah subhanahu wa ta’ala și pentru cei aflați în jurul său, cărora le răspunde întotdeauna cu zâmbetul pe buze, în-curajându-i la fapte bune și la slăvirea Creatorului a Toate. El luptă permanent cu sentimentele de dușmănie, de lăcomie, ipocrizie, egoism, pe care le transformă în bunătate și dragoste pentru tot ceea ce îl înconjoară, pentru că el știe că tot ceea ce îl înconjoară este un dar de la Allah Preaînaltul. Fiecare gând sau faptă se îndreaptă cu devoțiune și sinceritate numai către El, Preaînaltul, știind că viața aceasta este asemenea unui vânt, însă ceea ce contează este Viața de Apoi. Numai astfel, călătoria spre fericirea eternă și spre Porțile Paradisului este binecuvântată, inshaAllah. În Coranul cel Nobil, apare descrierea unor astfel de oameni:

Bărbați pe care nici negoțul, nici marfa nu-i împiedică de la pomenirea lui Allah, de la împlinirea Rugăciunii [As-Salat] și de la achitarea Daniei [Az-Zakat], care se tem de o Zi când inimile și privirile vor fi tulburate. ~ [Ei fac astfel] pentru ca Allah să le răsplătească faptele cele mai frumoase pe care le-au săvârșit și să le adauge din harul Său, căci Allah îi dăruiește fără socoteală aceluia căruia dorește El. [An-Nur, 24:37-38]

exista dumnezeu?Credinciosul va păstra mereu aceste valori eterne și va privi întotdeauna spre viitor, pentru a reuși să aducă o rază de speranță, care să lumineze întunericul în care oamenii se afundă tot mai mult în timpurile contemporane. El are libertatea de a acționa conform propriei sale voințe, însă este conștient că acest fapt îi poate afecta atât viața din această lume, cât și viața din Lumea de Apoi. Tot astfel, la nivelul unei comunități, același liber-arbitru acționează. Astfel, dacă dorim o schimbare în interiorul comunității noastre, dacă dorim o lume mai bună, dominată de credință și de dragoste pentru tot ceea ce Allah Preaînaltul a creat, ar trebui să ne unim voințele și punctele de vedere, astfel încât, inshaAllah, să putem ajunge la un stil de viață dedicat în totalitate mulțumirii și slăvirii lui Allah subhanahu wa ta’ala. Societatea deține cheia fericirii în propriile sale mâini, așa cum stă scris și în Coranul cel Sfânt:

…Allah nu schimbă starea unor oameni până ce ei nu schimbă ceea ce se află în sufletele lor. Iar dacă Allah voiește un rău pentru un neam, acesta nu poate fi respins. Și ei nu au în locul lui Allah niciun alt ocrotitor. [Ar-Ra’d, 13:11]

 

sursa: Frumusetea Islamului

Source Link

Views: 1