Dragostea pentru omenire

  F. Gulen   Dragostea nu este numai un lucru despre care se vorbeşte atât de des în ziua de azi. Este şi un lucru esenţial. Dragostea este trandafirul credinţei noastre, este tărâmul verde al inimii noastre care nu păleşte niciodată. Aşa cum Allah a întins firele universului pe ghergheful dragostei, muzica cea mai fermecată […]

 

F. Gulen

 

dragostea pentru omenireDragostea nu este numai un lucru despre care se vorbeşte atât de des în ziua de azi. Este şi un lucru esenţial. Dragostea este trandafirul credinţei noastre, este tărâmul verde al inimii noastre care nu păleşte niciodată. Aşa cum Allah a întins firele universului pe ghergheful dragostei, muzica cea mai fermecată şi cea mai fermecătoare dinlăuntrul existenţei este şi va fi întotdeauna dragostea. Legătura cea mai puternică dintre cei care alcătuiesc familia, societatea şi naţiunea este dragostea. Dragostea universală se arată în întregul cosmos prin aceea că fiecare particulă ajută şi sprijină o alta.

Dragostea este factorul dominant al existenţei. Fiecare fiinţă, ca parte a corului universal, acţionează şi se comportă în felul ei caracteristic pe ritmul magic care îi vine de la Allah, într-o melodie a dragostei. Dar aceasta infuzie reciprocă de dragoste între existenţă şi omenire, şi de la o fiinţă la alta, se petrece dincolo de voinţa individuală, care este dominată de Voinţa Divină.

Din această perspectivă, omenirea participă „conştient” la această simfonie a dragostei cântată de existenţă. Cultivând dragostea care există în natura lor intrinsecă, fiinţele umane caută să o manifeste în chip omenesc. Aşadar, fără a irosi dragostea din sufletul său şi în numele dragostei care se regăseşte în natura sa intrinsecă, fiecare trebuie să-i ajute şi să-i sprijine pe ceilalţi. Trebuie să ocrotească armonia universală care a fost aşezată la temelia existenţei ţinând seamă de legile naturale şi de legile care au fost făcute să guverneze viaţa oamenilor.

Umanismul este o doctrină a dragostei şi a umanităţii despre care se vorbeşte în mod nechibzuit în ziua de azi şi care poate fi uşor manipulată prin diverse interpretări. Unele cercuri încearcă să promoveze o înţelegere abstractă şi neechilibrată a umanismului, încurcând minţile oamenilor despre jihadul în Islam şi trezind bănuială în inimile lor. E greu de pus pe seama umanismului comportamentul curios al celor care cer „milă şi îndurare” pentru cei care folosesc anarhia şi teroarea pentru a distruge unitatea unei ţări, pentru cei care omoară fără milă oameni nevinovaţi, prin acţiuni care durează de secole şi care urmăresc distrugerea bunăstării unei naţiuni, sau şi mai grav, pentru cei care o fac în numele unor valori religioase şi cei care acuză Islamul că îngăduie atacurile teroriste.

Fiecare credincios trebuie să urmeze exemplul Trimisului lui Allah în rostirea adevărului. Trebuie să nu se oprească niciodată din a le vorbi oamenilor despre fericirea în lumea de aici şi Lumea de Apoi. Însoţirorii, a căror comunitate a fost un exemplu viu al adevărului întrupat de Profet, au fost modele de echilibru şi de cumpătare.

Oameni deosebiţi din generaţia fericită care a urmat Însoţitorilor l-au întrebat pe Calif care le va fi pedeapsa dacă ar omorî fără voie o gâză. Dacă te uiţi la zidurile moscheelor şi la minaretele noastre care strălucesc în lumină, vei vedea mici locaşuri săpate pentru cuiburi de păsări. Este o expresie a profunzimii dragostei strămoşilor noştri. Istoria este plină de astfel de acte. Acte de ocrotire atât a oamenilor, cât şi a necuvântătoarelor.

În contextul principiilor universale ale Islamului, conceptul şi ideea de dragoste sunt foarte echilibrate. Asupritorii îşi reneagă dreptul la dragoste, căci dragostea şi îndurarea arătată asupritorilor îi face şi mai agresivi şi îi încurajează să încalce drepturile celorlalţi. Iată de ce, oamenilor care pun sub ameninţare dragostea universală nu trebuie să li se arate îndurare. Îndurarea faţă de asupritor este actul cel mai nemilos faţă de asuprit. Şi totuşi, trebuie să arătăm îndurare faţă de cei care greşesc fără de voie sau care se căiesc pentru răul făcut. Aşa cum a spus Profetul:

Ajută-ţi fraţii, fie ei asupritori sau asupriţi. Pe asupritori îi ajuţi făcându-i să pună capăt asupririi[1].

 

[1] Bukhari, Mazalim, 4; Tirmidhi, Fitan, 68.

Source Link

Views: 7

Comparațiile între Islam și teocrație

    Cât de valide sunt comparaţiile făcute de diverşi autori între Islam si teocraţie?   Ar trebui în primul rând să primim la naura comparaţiei. Ar trebui să ne amintim de fiecare dată când facem o comparaţie că islamul nu este o idee creată de om şi că Dumnezeu a poruncit un mod de […]

 

 

Cât de valide sunt comparaţiile făcute de diverşi autori între Islam si teocraţie?

 

Great_Mosque_of_CordobaAr trebui în primul rând să primim la naura comparaţiei. Ar trebui să ne amintim de fiecare dată când facem o comparaţie că islamul nu este o idee creată de om şi că Dumnezeu a poruncit un mod de viaţă. Islamul reflectă infinita înţelepciune divină care este complet infailibilă. Cu acest tip de înţelegere a bazelor islamului după cum sunt ele reflectate în cuvântul lui Dumnezeu sau în spusele Profetului, pe care el le-a primit prin calea revelaţiei reprezintă ultimul adevăr şi nu este ceva care poate fi actualizat, schimbat sau înlocuit în vreun fel.

Dacă noi am crede într-un Dumnezeu care ar fi failibil, atunci noi am fi în încurcătură. De cealaltă parte, în cazul celorlalte sisteme, indiferent că e vorba de democraţie, socialism sau altele, noi vorbim cu adevărat de idei şi ideologii ale omului. Aceste idei guvernează viaţa socială sau politică a oamenilor.

Cu toţii conştenizăm că omul este failibil. Nu cred că vreun om a pretins că vreun om ar fi infailibil. O fiinţă umană este failibilă cu toată înţelepciunea şi cunoaşterea lui, care sunt imperfcte. Unele dintre aceste idei ale omului pot fi pozitive, nu spunem că toate sunt rele.

De cealaltă parte, odată ce nu sunt complete, iar imperfecţiunea le caracterizează, nu este logic să comparăm islamul cu aceste sisteme. Ar fi o mare diferenţă dacă am compara unele dintre ele cu acest sistem. Unii oameni şi autori spun că islamul este similar democraţiei pentru că pare a purta o implicaţie conform căreia democrţia este calea şi idealul şi ne-am întoarce la Islam pentru a vedea dacă întruneşte acele standarde sau nu. Aceasta ar însemna să luăm modeul de viaţă poruncit de Dumnezeu şi să-l judecăm în conformitate cu criterii umane.

În primul rând, oricând facem o comparaţie, indiferent că este vorba de sistemul politic, economic, social sau un altul, prefer să spun că noi comparăm democraţia cu Islamul. Ne uităm la principiile şi domeniile democraţiei similare cu Islamul.  În care caz punem regulile divine ca standard împotriva altor lucruri măsurabile. Putem spune că democraţia şi sistemul politic în Islam au unele similitudini, însă nu sunt chiar sinonime.

 

sursa:  Interviuri cu Jamal Badawi 

Source Link

Views: 2

Teme științifice în Coran – 3

  Soarele are și el un loc special, semnificativ în creație. Doar patru dintre cele mai importante aspecte ale sale sunt menționate în Coran: Și soarele ce aleargă spre un culcuș al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Știutorului! (36:38) De fapt, aici mustaqarr ar putea însemna rută determinată în spațiu, un loc fix de a trăi. […]

 

versete din CoranSoarele are și el un loc special, semnificativ în creație. Doar patru dintre cele mai importante aspecte ale sale sunt menționate în Coran:

Și soarele ce aleargă spre un culcuș al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Știutorului! (36:38)

De fapt, aici mustaqarr ar putea însemna rută determinată în spațiu, un loc fix de a trăi. Ni se spune că soarele are o orbită anume și că el se îndreaptă către un punct anume în Univers. Sistemul nostru solar, după cum știm, se mișcă spre constelația Lyra cu o viteză aproape de neconceput (în fiecare secundă ne apropiem cu zece mile mai mult de acea constelație, aproape un milion de mile pe zi). Mai știm și că atunci când soarele își va fi îndeplinit scopul, va suferi o comandă ce va duce la apunerea lui definitivă.

Asemenea lucruri erau spuse într-un timp în care se știa că soarele făcea un circuit zilnic împrejurul Pământului.

Un alt verset coranic elocvent este acela în care se afirmă că Pământul se mărește:

Și cerul? Noi l-am zidit cu trăinicie și i-am dat apoi lărgime(51:47-48)

Prin intermediul acestui verset aflăm că distanța dintre corpurile cerești este în continuă creștere, căci Universul se lărgește. În anul 1922, astronomul Hubble a afirmat că toate galaxiile, înafară de cele cinci cele mai apropiate de Pământ, se mișcă mai departe în spațiu cu o viteză direct proporțională cu distanța lor de la Pământ. Așa că, o galaxie ce se află la milioane de ani lumină distanță de noi se mișcă cu o viteză de 168 km/an, la 1-2 milioane de ani lumină distanță, de două ori aceeași viteză, și așa mai departe. Le Maître, matematician și preot belgian, a propus și a dezvoltat mai târziu teoria conform căreia Universul se extinde. În orice mod am exprima această realitate, Coranul prezintă în mod foarte clar această expansiune.

Coranul indică prezența legilor fizicii, cum ar fi atracția și repulsia, rotația și revoluția din Univers:

Dumnezeu a ridicat cerurile fără ajutorul vreunui stâlp ca voi să îi puteți vedea… (13:2)

Toate corpurile cerești se mișcă într-o anumită ordine, balanță și armonie. Ele sunt susținute de stâlpi invizibili pe care noi nu îi putem vedea. Unii dintre acești “stâlpi” sunt repulsia și forța centrifugă:

Ține cerul pentru ca acesta să nu cadă fără voia Lui (22:65).

De aici înțelegem că toate corpurile cerești s-ar putea prăbuși la un moment dat, dar asta se va întâmpla numai cu voia lui Dumnezeu, iar asta este dovada supunerii Cuvântului lui Dumnezeu, care în limbajul științei contemporane este explicat ca fiind balanța dintre forțele centripede și centrifuge.

Unii comentatori ai Coranului au considerat următorul verset ca fiind cel care face referire la călătoria pe lună, fapt care s-a și întâmplat:

Pe lună plină, căci o veți străbate pas cu pas (84:18-19)

În vechime, acest verset a fost înțeles de către unii comentatori ca făcând referire la viața spirituală a fiecăruia, considerată a fi ascensiunea de la un stagiu la următorul, sau ca un proces general de schimbare de la o stare la alta. Mai târziu, interpreții coranici au încercat să explice versetul în termeni non-literali, deoarece acei termeni literali nu erau în concordanță cu ceea ce ei “știau” despre a călători o asemenea distanță. Dar de fapt, semnificația cea mai adecvată a cuvintelor ce urmează jurământului (Pe lună!), în contextul versetului, este chiar aceea de a călători pe lună, chiar dacă o privim din punct de vedere literal sau figurativ.

 

sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 1