Tag: rasism

Teoria Rasială a lui Darwin

  Adnan Oktar În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare. De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că […]

 

Adnan Oktar

În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare.

De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că unele rase umane sunt mai evoluate, deci mai avansate decât altele, pe când celelalte rase, pe de altă parte, se află la acelaşi nivel cu primatele.

Un alt aspect important a fost că Darwin şi-a „construit” întreaga teorie având la bază lupta pentru supravieţuire. În concepţia sa, la baza sistemului naturii stătea un conflict dur, o luptă sângeroasă: cel puternic întotdeauna îl învinge pe cel slab, asigurându-şi astfel dezvoltarea.

Darwin a afirmat că un conflict similar există şi la nivelul speciei umane. Chiar şi subtitlul cărţii sale, „Originea speciilor – conform selecţiei naturale − sau conservarea speciilor favorizate şi lupta pentru viaţă”, îi dezvăluie cu claritate viziunea rasistă.

În concepţia lui Darwin, rasa superioară era reprezentată de omul alb european, cea asiatică sau africană pur şi simplu pierzând în lupta pentru supravieţuire.

Darwin a mers chiar şi mai departe, sugerând că acestea din urmă vor fi, în cele din urmă, total anihilate.

„În viitorul nu foarte îndepărtat, dacă ne raportăm la trecerea secolelor, rasele civilizate ale speciei umane aproape sigur le vor extermina şi înlocui pe cele primitive, în întreaga lume. În acelaşi timp, primatele antropomorfe vor fi fără îndoială exterminate.”

Aşa cum ni se dezvăluie din această declaraţie, în mod explicit, Darwin a fost un adevărat rasist, crezând în superioritatea omului alb. El credea că, în timp, omul alb mai întâi va înrobi aşa-numitele rase inferioare, pentru ca mai târziu să le anihileze. Într-adevăr, ideile sale au găsit un teren propice. La vremea respectivă, omul era deja în căutarea unei teorii care să-i justifice crimele.

Începând din secolul al XVI-lea, europenii au început să colonizeze diferite părţi ale lumii. Primii colonialişti au fost spaniol

racism

ii, sub îndrumarea lui Cristofor Columb.

În scurt timp, conchistadorii spanioli au invadat America de Sud, supunându-i la sclavie pe localnicii care aparţineau unei rase paşnice. Provinciile Americii de Sud, care aveau resurse bogate în aur şi argint, au fost jefuite de aceşti invadatori. Băştinaşii care s-au opus au fost măcelăriţi. După spanioli, portughezii, olandezii şi mai apoi englezii au luat parte la această competiţie a colonizării.

În secolul al XIX-lea, Marea Britanie a devenit cel mai mare imperiu colonial. Din India în America Latină, imperiul britanic a exploatat pretutindeni resursele naturale. Omul alb jefuia Pământul pentru satisfacerea propriilor interese.

Desigur, aceste puteri coloniale nu au dorit să fie menţionate în istorie în calitate de „jefuitori”. Aşa că s-a inventat o justificare pentru această exploatare. Această justificare îi cataloga pe oamenii exploataţi drept primitivi sau chiar asemănători animalelor.

Aceste afirmaţiii au fost elaborate în prima parte a procesului de colonizare, când Cristofor Columb a navigat spre America. Pretinzând că băştinaşii din America nu erau fiinţe umane adevărate, ci mai degrabă animale evoluate, colonialiştii spanioli şi-au închipuit că pot justifica astfel practicarea sclaviei.

Aşa cum se întâmplă de obicei, acest argument nu a atras mulţi susţinători, deoarece în acea perioadă europenii credeau că au fost creaţi egali de Dumnezeu şi că toţi proveneau dintr-un singur strămoş: profetul Adam.

Totuşi, în secolul al XIX-lea, lucrurile s-au schimbat. Pe măsură ce doctrinele materialiste au prosperat, oamenii au început să ignore faptul că oamenii au fost creaţi de Dumnezeu. De asemenea, aceasta a însemnat naşterea rasismului.

Baza aşa-zis „ştiinţifică” a rasismului a constituit-o teoria evoluţionistă a lui Darwin.

Antropologul indian Lalita Vidyarthi afirmă: „Teoria lui Darwin referitoare la supravieţuirea celui mai bine adaptat a fost îmbrăţişată de către oamenii de ştiinţă ai acelor timpuri, care credeau că omenirea a trecut prin diferite faze de evoluţie, culminând cu civilizaţia omului alb. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, rasismul a fost acceptat ca un fapt incontestabil de către majoritatea oamenilor de ştiinţă occidentali.”

Prin perspectiva sa atât de rasistă, Darwin a susţinut politica de colonizare a marilor puteri europene. Imperialismul epocii victoriene a Angliei a ales teoria lui Darwin ca o aşa-zisă bază „ştiinţifică” şi justificare.

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 1

Fascismul

Drumul deschis de darvinism: Fascismul   Adnan Oktar           Dacă în secolul 19, darwinismul a însămânţat doctrina  rasismului, în secolul 20, a format temelia ideologiei naziste. Ideologia nazistă a fost foarte mult influenţată de darwinism. Analizând ideologia nazistă structurată de Adolf Hitler şi Alfred Rosenberg, vom observa că acesta conţine multe pasaje din lucrarea “Originile […]

Drumul deschis de darvinism:

Fascismul

 

Adnan Oktar

     oswald-mosley_2     Dacă în secolul 19, darwinismul a însămânţat doctrina  rasismului, în secolul 20, a format temelia ideologiei naziste. Ideologia nazistă a fost foarte mult influenţată de darwinism.

Analizând ideologia nazistă structurată de Adolf Hitler şi Alfred Rosenberg, vom observa că acesta conţine multe pasaje din lucrarea “Originile Speciilor” a lui Darwin, şi că aprobă teorii precum “selecţia naturală” şi “Lupta pentru supravieţuire între specii”. Chiar şi numele lucrării contemporane a lui Hitler “Conceptul” (Mein Kampf) a fost inspirată din principiile lui Darwin care sunsţine că viaţa este o arenă de luptă şi că numai cei puternici reuşesc să trăiască. Hitler a accentuat în lucrarea sa lupta dintre rase spunând că: “istoria va scoate un împărat fără seamăn, format de la sine, ca urmare a ierarhizării raselor umane”.

În 1933 Nurnberg, striga la mitingul organizat de el: ” Rasele puternice guvernează rasele slabe, aceasta este dreptul naturii şi este singurul drept logic.”

Faptul că naziştii s-au inspirat din darvinism este un adevăr acceptat de către majoritatea istoricilor. În cartea numită ” Înălţarea fascismului” (The Rise of Fascism), Peter Chrips dezvăluie acest adevăr prin următoarele cuvinte :”Teoria evoluţiei omului din maimuţă a lui Charles Darwin a fost luată în derâdere la inceput, însă apoi a fost acceptată de mase mari de oameni. Naziştii au folosit teoriile darviniste pentru a-şi justifica rasismul şi luptele…”

Istoricul Hickman explică astfel inspiraţia lui Hitler din darvinism: “Hitler a fost un evoluţionist înrăit. În lucrarea sa “Mein Kamph” expune multe idei evoluţioniste, în special despre lupta pentru supravieţuire şi despre faptul că pentru un popor mai bun şi mai puternic este nevoie de moartea celor slabi.”.

Această viziune a lui Hitler , a împins omenirea către cel mai sângeros măcel care a început cu evreii, cu grupurile etnice şi politice care au fost supuse chinului îngrozitor în campaniile naziste. Al doile război mondial a început prin atacurile naziste care i-a costat pe oameni pierderea a peste 55 milione de vieţi omeneşti. Sub această catastrofă nemaiîntâlnită în istorie, se ascunde ideologia darvinistă de ” luptă pentru existenţă”.

Chinul nazist i-a determinat pe mulţi oameni nevinovaţi şi mulţi copii să moară sau să trăiască în frică.

Al doilea război mondial a lăsat în urmă zeci de milioane de morţi şi răniţi, zeci de milioane de săraci, de oameni fără locuinţă, sute de oraşe dărămate şi ţări distruse din punct de vedere economic.

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 1

Egalitatea rasială – partea 1

Egalitatea rasială – partea 1 Mustafa Sibaee   In infaptuirea egalitatii intre oameni, indiferent de culoarea pielii, este o alta expresie a orientarii umaniste din civilizatia islamica nepieritoare. Coranul a proclamat principiul egalitatii, cand a spus:”Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi!” apoi, predica rostita cu ocazia Pelerinajului de […]

Egalitatea rasială – partea 1

Mustafa Sibaee

 

racial-equalityIn infaptuirea egalitatii intre oameni, indiferent de culoarea pielii, este o alta expresie a orientarii umaniste din civilizatia islamica nepieritoare. Coranul a proclamat principiul egalitatii, cand a spus:”Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi!” apoi, predica rostita cu ocazia Pelerinajului de adio, Profetul a declarat:”Oamenii se trag din Adam, iar Adam a fost creat din tarana.

Nu are nici un merit arabul fata de nearab si nici un alb fata de un negru, in afara evlaviei.” Aceasta egalitate nu s-a oprit la nivelul principiilor facute publice in numeroase ocazii asa cum procedeaza liderii civilizatiei moderne astazi ci a fost aplicata in practica, a fost un lucru obisnuit, care nu a atras atentia si nu a avut nevoie de afectare sau de truda. A fost aplicata in moschei, unde albul se intalnea si se intalneste cu negrul pe acelasi plan de supunere fata de Allah Preamaritul si Preainaltul si de smerenie dinaintea Lui. Albul nu a gasit nimic rusinos sau stanjenitor in faptul ca negrul statea alaturi de el. A fost aplicata in timpul Pelerinajului, cand credinciosii musulmani se intalnesc si se reintalnesc laolalta, indiferent daca sunt albi sau negri, pe acelasi plan si imbracati in acelasi vesmant, fara nici o discriminare intre alb si negru, fara nici o superioritae a albilor fata de negri. S-au intalnit situatii mai presus decat acestea. Trimisul lui Allah Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miuluiasca! l-a trimis pe etiopianul Bilal in ziua cuceririi Mekkai sa urce sus pe Al-Ka’aba sa cheme la Rugaciune de acolo si sa rosteasca adevarul, in vreme ce Al-Ka’aba a fost sanctuarul arabilor in Al Jahiliyya si qibla preamarita dupa aparitia Islamului. Atunci cum sa urce pe ea un sclav negru, asa cum era Bilal? Cum sa calce picioarele lui peste ea(piatra neagra)? Nimic identic sau asemanator cu aceasta nu poate fi imaginat in civilizatia moderna, in America, de pilda. Dar civilizatia islamica a facut acest lucru cu patrusprezece veacuri in urma.

Urcarea lui Bilal pe acoperisul sanctuarului Al-Ka’aba nu a fost altceva decat proclamarea demnitatii umane mai presus de orice altceva, a faptului ca omul merita aceasta demnitate datorita stiintei sale, ratiunii sale, moralei sale si credintei ale si nu datorita culorii pielii sale.

Culoarea alba nu poate scoate pe om in fata, daca faptele sale il imping inapoi.Tot astfel, culoarea neagra nu-l pot impinge inapoi, daca inteligenta si stradania sa il scot in fata.

De aceea Trimisul lui Allah – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca- nu a fost multumit de Abu Zarr, cu toate ca el era unul dintre cei mai respectati companioni ai sai, atunci cand l-a insultat pe un altul, zicandu-i “fiu de negresa”. Nu a acceptat acest lucru din partea lui, ci l-a dojenit, zicandu-i: “L-ai insultat pe el prin pomenirea faptului ca mama lui este negresa? Esti un om care nu s-a eliberat de Jahiliyya!…” aceasta este o linie de separare intre stiinta si ignoranta, intre civilizatia umanista si civilizatia din Al-Jahiliyya.

Civilizatia in care un neam nu se socoteste superior altui neam si o rasa nu se socoteste superioara altei rase ,este civilizatia pe care o faureste omul intelept si generos, pentru a aduce prin ea fericirea omenirii constiente si demene. Civilizatia in care un alb se socoteste superior celui negru, care aduce fericirea doar pentru cei cu pielea alba si-i umileste pe cei de culoare este civilizatia proprie epocii AlJahiliyya, prin care omenirea se intoarce cu sute de ani inapoi, oarba, aroganta si ignoranta. “Esti un om care nu s-a eliberat de jahiliyya!…”

Aceasta este descrierea civilizatiei din Al-Jahiliyya, care cheama la discriminare rasiala, iar civilizatia islamica a luptat impotriva ei in toate domeniile vietii in moschee, in scoali, in tribunale, in conducere atat cu prietenii cat si cu dusmanii.

Cand musulmanii au venit sa cucereasca Egiptul si au patruns in adancimea teritoriului sau, oprindu-se in fata cetatii Babylone , AlMaquqis a vrut sa negocieze cu musulmanii si a trimis la ei o delegatie pentru a afla ce doresc. Apoi le-a cerut sa trimita o delegatie si Amr ben al ‘Aas a trimis zece oameni, printre care se afal si Abada ben as-Samit.

Si era acest Abada negru ca smoala si foarte inalt. Amr a poruncit ca el sa preia conducerea delegatiei si sa vorbeasca in numele ei. Cand au intrat la Qal Maquqis si Abada a iesit in fata, acesta s-a speriat de el si le-a zis: Indepartati-l pe acest negru si scoateti in fata pe altcineva pentru a vorbi cu mine. Dar toti oamenii din delegatie s-au impotrivit spunand ca el este cel mai inteligent si invatat dintre ei si ca ei toti tin seama de vorbele si de opiniile lui. I-au mai spus ca el a fost ales dintre ei de catre emir si le-a poruncit sa nu iasa din vorba lui. Atunci le-a zis: Si cum de ati acceptat ca acest negru sa fie socotit cel mai bun dintre voi, cand el ar trebui sa fie sub voi? Ei au protestat: In nici un caz! El, chiar daca este negru, asa dupa cum vezi, are o poziţie mai buna decat a noastra si ne intrece pe noi in privinta inteligentei si opiniei. Noi nu il respingem pe cel de culoare neagra. Atunci., Al-Maquis i-a zis lui Abada: Apropie-te, negrule, si vorbeste-mi cu blandete, caci ma sperii de culoarea ta. Daca o sa-mi vorbesti cu asprime, o sa ma sperii de tine si mai tare. ‘Abada i-a raspuns, vazand teama lui Al-Maquqis: In oastea noastra sunt o mie de negri mult mai negri decat mine!

 

 

– sfârșitul primei părți –

sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 0