Tag: teoria evolutionismului

Teoria evoluţionismului

  Adnan Oktar   Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul are doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei constituie temelia unei filozofii mincinoase, […]

 

Adnan Oktar

 

Evolution illustration

Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul are doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei constituie temelia unei filozofii mincinoase, care a pus stăpânire pe un număr mare de oameni: materialismul.

Filozofia materialistă, care acceptă doar existenţa materială şi crede că omul este „o masă de materie“, susţine că acesta nu este nimic mai mult decât un animal, „conflictul“ fiind legea fundamentală a existenţei sale. Deşi a fost propagată sub forma unei filozofii bazate pe ştiinţă, materialismul este, de fapt, o dogmă străveche ce nu are nicio bază ştiinţifică. Această dogmă a luat naştere în Grecia antică, şi a fost redescoperită de către filozofii ateişti ai secolului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, ea a fost implantată în câteva discipline ale ştiinţei prin intermediul unor gânditori precum Karl Marx, Charles Darwin şi Sigmund Freud. Cu alte cuvinte, ştiinţa a fost pervertită pentru a face loc materialismului.

Ultimele două secole au fost arena însângerată a materialismului: ideologiile bazate pe materialism (cât şi ideologiile aparent concurente ce se opuneau materialismului, dar care împărtăşeau aceeaşi doctrină) au adus în permanenţă în lume violenţă, război şi haos. Comunismul, responsabil pentru moartea a 120 de milioane de oameni, este produsul direct al filozofiei materialiste. Fascismul, în ciuda falsei pretenţii de a fi o alternativă la viziunea materialistă asupra lumii, a acceptat conceptul fundamental materialist al progresului prin conflict şi a dat naştere la regimurile opresive, la masacre, războaie mondiale şi la genocid.

Dincolo de aceste două ideologii sângeroase, etica individuală şi socială a fost şi ea coruptă.

Mesajul mincinos al materialismului, ce reduce omul la un animal a cărui existenţă este accidentală şi lipsită de orice responsabilitate faţă de vreo altă fiinţă umană, demolează stâlpii moralităţii precum: iubirea, compasiunea, sacrificiul de sine, modestia, onestitatea şi dreptatea. Induşi în eroare de motto-ul materialist „viaţa este o luptă“, oamenii au ajuns să-şi privească propria viaţă ca fiind nimic mai mult decât un conflict de interese care conduce la o viaţă trăită conform legilor junglei.

Urme ale acestei filozofii răspunzătoare pentru multe dintre dezastrele înfăptuite de oameni în ultimele două secole, pot fi regăsite în fiecare ideologie care priveşte diferenţele dintre oameni ca fiind „un motiv de conflict“. Aceasta îi include şi pe teroriştii din zilele noastre, care susţin că sprijină religia, şi cu toate acestea comit unul dintre cele mai mari păcate, prin uciderea unor oameni nevinovaţi.

Teoria evoluţionistă, adică darwinismul, se potriveşte perfect aici, completând acest puzzle. Ea introduce mitul conform căruia materialismul este o teorie ştiinţifică. Tocmai de aceea, Karl Marx, fondatorul comunismului şi al materialismului dialectic a scris că, în viziunea sa asupra lumii, darwinismul stă „la baza istoriei naturale“.

Această temelie este însă putredă. Descoperirile ştiinţifice moderne arată din nou şi din nou că credinţa obişnuită ce asociază darwinismul cu ştiinţa este falsă. Dovezile ştiinţifice resping cu argumente inteligente darwinismul şi revelează faptul că originea existenţei noastre nu este evoluţia, ci creaţia. Dumnezeu este cel care a creat universul, toate vieţuitoarele şi omul.

 

 

Sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 2

Teoria Rasială a lui Darwin

  Adnan Oktar În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare. De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că […]

 

Adnan Oktar

În 1871, Darwin a publicat o carte, „Descendenţa omului”, prin care pretindea că omul a evoluat din fiinţe asemănătoare primatelor. Darwin nu a reuşit să demonstreze prin dovezi veridicitatea teoriei lui, dar este clar că a născocit anumite scenarii imaginare.

De asemenea, Darwin a manifestat un interes ideatic. El a afirmat că unele rase umane sunt mai evoluate, deci mai avansate decât altele, pe când celelalte rase, pe de altă parte, se află la acelaşi nivel cu primatele.

Un alt aspect important a fost că Darwin şi-a „construit” întreaga teorie având la bază lupta pentru supravieţuire. În concepţia sa, la baza sistemului naturii stătea un conflict dur, o luptă sângeroasă: cel puternic întotdeauna îl învinge pe cel slab, asigurându-şi astfel dezvoltarea.

Darwin a afirmat că un conflict similar există şi la nivelul speciei umane. Chiar şi subtitlul cărţii sale, „Originea speciilor – conform selecţiei naturale − sau conservarea speciilor favorizate şi lupta pentru viaţă”, îi dezvăluie cu claritate viziunea rasistă.

În concepţia lui Darwin, rasa superioară era reprezentată de omul alb european, cea asiatică sau africană pur şi simplu pierzând în lupta pentru supravieţuire.

Darwin a mers chiar şi mai departe, sugerând că acestea din urmă vor fi, în cele din urmă, total anihilate.

„În viitorul nu foarte îndepărtat, dacă ne raportăm la trecerea secolelor, rasele civilizate ale speciei umane aproape sigur le vor extermina şi înlocui pe cele primitive, în întreaga lume. În acelaşi timp, primatele antropomorfe vor fi fără îndoială exterminate.”

Aşa cum ni se dezvăluie din această declaraţie, în mod explicit, Darwin a fost un adevărat rasist, crezând în superioritatea omului alb. El credea că, în timp, omul alb mai întâi va înrobi aşa-numitele rase inferioare, pentru ca mai târziu să le anihileze. Într-adevăr, ideile sale au găsit un teren propice. La vremea respectivă, omul era deja în căutarea unei teorii care să-i justifice crimele.

Începând din secolul al XVI-lea, europenii au început să colonizeze diferite părţi ale lumii. Primii colonialişti au fost spaniol

racism

ii, sub îndrumarea lui Cristofor Columb.

În scurt timp, conchistadorii spanioli au invadat America de Sud, supunându-i la sclavie pe localnicii care aparţineau unei rase paşnice. Provinciile Americii de Sud, care aveau resurse bogate în aur şi argint, au fost jefuite de aceşti invadatori. Băştinaşii care s-au opus au fost măcelăriţi. După spanioli, portughezii, olandezii şi mai apoi englezii au luat parte la această competiţie a colonizării.

În secolul al XIX-lea, Marea Britanie a devenit cel mai mare imperiu colonial. Din India în America Latină, imperiul britanic a exploatat pretutindeni resursele naturale. Omul alb jefuia Pământul pentru satisfacerea propriilor interese.

Desigur, aceste puteri coloniale nu au dorit să fie menţionate în istorie în calitate de „jefuitori”. Aşa că s-a inventat o justificare pentru această exploatare. Această justificare îi cataloga pe oamenii exploataţi drept primitivi sau chiar asemănători animalelor.

Aceste afirmaţiii au fost elaborate în prima parte a procesului de colonizare, când Cristofor Columb a navigat spre America. Pretinzând că băştinaşii din America nu erau fiinţe umane adevărate, ci mai degrabă animale evoluate, colonialiştii spanioli şi-au închipuit că pot justifica astfel practicarea sclaviei.

Aşa cum se întâmplă de obicei, acest argument nu a atras mulţi susţinători, deoarece în acea perioadă europenii credeau că au fost creaţi egali de Dumnezeu şi că toţi proveneau dintr-un singur strămoş: profetul Adam.

Totuşi, în secolul al XIX-lea, lucrurile s-au schimbat. Pe măsură ce doctrinele materialiste au prosperat, oamenii au început să ignore faptul că oamenii au fost creaţi de Dumnezeu. De asemenea, aceasta a însemnat naşterea rasismului.

Baza aşa-zis „ştiinţifică” a rasismului a constituit-o teoria evoluţionistă a lui Darwin.

Antropologul indian Lalita Vidyarthi afirmă: „Teoria lui Darwin referitoare la supravieţuirea celui mai bine adaptat a fost îmbrăţişată de către oamenii de ştiinţă ai acelor timpuri, care credeau că omenirea a trecut prin diferite faze de evoluţie, culminând cu civilizaţia omului alb. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, rasismul a fost acceptat ca un fapt incontestabil de către majoritatea oamenilor de ştiinţă occidentali.”

Prin perspectiva sa atât de rasistă, Darwin a susţinut politica de colonizare a marilor puteri europene. Imperialismul epocii victoriene a Angliei a ales teoria lui Darwin ca o aşa-zisă bază „ştiinţifică” şi justificare.

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 1

Imaginaţia lui Darwin

Adnan Oktar   Persoana care a enunţat teoria evoluţionistă în forma în care este ea susţinută astăzi a fost un naturalist amator englez, Charles Robert Darwin. Darwin nu a urmat niciodată vreo specializare în biologie. El a avut doar un interes de amator în ceea ce priveşte natura şi formele de viaţă. Interesul său l-a […]

Adnan Oktar

 

Persoana care a enunţat teoria evoluţionistă în forma în care este ea susţinută astăzi a fost un naturalist amator englez, Charles Robert Darwin.

Darwin nu a urmat niciodată vreo specializare în biologie. El a avut doar un interes de amator în ceea ce priveşte natura şi formele de viaţă. Interesul său l-a împins să se alăture voluntar unei expediţii, la bordul unei nave numite H.M.S. Beagle, care a plecat din Anglia în 1832, călătorind vreme de cinci ani în diferite zone de pe glob. Tânărul Darwin a fost foarte impresionat de diferitele specii de vieţuitoare, în special de un soi de cinteze pe care le-a văzut în Insulele Galapagos. El a crezut că formele variate ale ciocurilor lor erau cauzate de adaptarea lor la habitat. Cu această idee în minte, el a presupus că originea vieţii şi a speciilor constă în conceptul de „adaptare la mediu“. Darwin s-a opus astfel faptului că Dumnezeu a creat diferitele specii de vieţuitoare separat, sugerând că acestea provin mai degrabă dintr-un strămoş comun, diferenţiindu-se unele de altele ca rezultat al condiţiilor naturale.

Ipotezele lui Darwin nu au fost bazate pe descoperiri ştiinţifice sau pe vreun experiment; totuşi, în timp, acestea s-au transformat

darwin

într-o teorie arogantă, având susţinerea şi încurajarea primită de la biologii materialişti recunoscuţi de la acea vreme. Ideea era că indivizii ce s-au adaptat la un anumit habitat în cel mai bun mod posibil, au transferat apoi calităţile lor generaţiilor care au urmat; aceste calităţi avantajoase s-au acumulat astfel în timp şi au transformat individul într-o specie total diferită de strămoşii săi. (Originea acestor „calităţi avantajoase“ era necunoscută la acea vreme.) Conform lui Darwin, omul a fost produsul cel mai dezvoltat al acestui mecanism imaginar.

Darwin a denumit acest proces „evoluţie prin selecţie naturală“. El a crezut că a găsit „originea speciilor“: originea unei specii era o altă specie. El a publicat aceste idei în cartea sa intitulată „Originea speciilor, prin intermediul selecţiei naturale“(The Origin of Species, By Means of Natural Selection), în anul 1859.

Darwin era conştient de faptul că această teorie se confrunta cu o serie de probleme. El a mărturisit aceste lucruri în cartea sa, în capitolul „Dificultăţile teoriei“(Difficulties on Theory). Aceste dificultăţi constau în primul rând în date ale fosilelor, în existenţa anumitor organe complexe ale vieţuitoarelor, care nu putea fi explicată prin coincidenţe (spre exemplu, ochiul) şi în instinctele vieţuitoarelor. Darwin spera ca aceste dificultăţi să poată fi depăşite graţie descoperirilor viitoare; şi totuşi, toate aceste lucruri nu l-au oprit să vină cu tot felul de explicaţii neadecvate pentru unele dintre ele. Fizicianul american Lipson a făcut următorul comentariu referitor la „dificultăţile“ lui Darwin:

„Citind ‚Originea speciilor’, am descoperit că Darwin era mult mai puţin sigur de afirmaţiile sale, decât este el 

prezentat de obicei; capitolul intitulat ‚Dificultăţile teoriei’ (Difficulties on Theory) spre exemplu, arată o lipsă considerabilă de încredere în sine. Ca fizician, am fost intrigat în special de comentariile sale legate de apariţia ochiului.“9

În timpul dezvoltării teoriei sale, Darwin a fost impresionat de mai mulţi biologi evoluţionişti care l-au precedat, şi în special de biologul francez Lamarck.10 Conform lui Lamarck, vieţuitoarele au transferat trăsăturile pe care le-au acumulat de-a lungul vieţii de la o generaţie la următoarea şi astfel au evoluat. Spre exemplu, girafele au evoluat din animale asemănătoare antilopelor, alungindu-şi gâtul din ce în ce mai mult, de la o generaţie la alta, pe măsură ce au încercat să atingă ramuri situate din ce în ce mai sus pentru a se hrăni. Astfel că Darwin a folosit teza „transferului de trăsături acumulate“, propusă anterior de Lamarck, ca factor determinant al evoluţiei formelor de viaţă.

Atât Darwin, cât şi Lamarck greşeau, întrucât în zilele lor, viaţa putea fi studiată prin intermediul unei tehnologii foarte primitive şi la un nivel foarte neadecvat. Domenii ştiinţifice precum genetica şi biochimia nu existau la acea vreme nici măcar cu numele. Prin urmare, teoriile lor depindeau în întregime de puterea lor de imaginaţie.

gregor-mendel

 

În timp ce ecourile cărţii lui Darwin încă reverberau, un botanist austriac pe nume Gregor Mendel descoperea în 1965 legile eredităţii. Deşi nu s-au auzit multe despre aceasta până spre sfârşitul secolului, descoperirea lui Mendel a câştigat o importanţă majoră în primii ani ai secolului al XX-lea. Aceasta a fost naşterea ştiinţei numită genetică. Ceva mai târziu, s-a descoperit structura genelor şi a cromozomilor. Descoperirea în anii 1950 a structurii moleculei de ADN ce încorporează informaţia genetică, a aruncat teoria evoluţionistă într-o mare criză. Motivul a fost incredibila complexitate a vieţii şi invaliditatea mecanismului evoluţionist propus de Darwin.

 

Aceste evenimente ar fi trebuit să aibă drept rezultat aruncarea teoriei lui Darwin la coşul de gunoi al istoriei. Totuşi, acest lucru nu s-a produs, întrucât anumite cercuri au insistat în revizuirea, reînnoirea şi ridicarea teoriei lui Darwin la o platformă ştiinţifică. Aceste eforturi capătă sens numai dacă înţelegem că în spatele teoriei se află mai degrabă intenţii ideologice decât preocupări ştiinţifice.

 

sursa: Asociatia Musulmanilor din România

Source Link

Views: 6