Am gasit ratiunea din religie…
Acum fix 6 ani deveneam musulmană. Provin dintr-o familie tradițională de creștini și am fost crescuta în acest spirit de bunicii și părinții mei.
Inca din adolescenta am cautat explicații la tot felul de lucruri despre care ceilalți îmi spuneau sa le iau drept un dat firesc. Începând de la tradiții și ritualuri pe care le găseam fără sens și fără legătură cu credință, pana la probleme în înțelegerea Treimii sau alte chestiuni legate de dogma.
Încet încet m-am îndepărtat de religie, m-am îndepărtat de Dumnezeu… Deși simțeam nevoia sa ma rog, nu găseam calea și modul de comunicare cu Creatorul meu. A trecut asa o perioada… Dar era doar o etapa în formarea mea. De fapt, simțeam nevoia, sau, mai bine zis, refuzam orice metoda tradițională de rugăciune… Începusem sa caut doar explicații logice la ceea ce ma înconjoară, sa găsesc rațiunea dincolo de spiritualitate. Vedeam reprezentanți corupți ai religiilor și ceea ce făceam mi se părea justificabil. … de parca acei oameni, indiferent de statutul lor, ar fi însemnat valorile acelor religii. Nu-mi puteam ascunde furia pe ipocrizia celor care pretindeau ca ar fi “oameni de credinta”, pe nonșalanța cu care își etalau așa-zisa pioșenie…
Într-una dintre zilele în care, în mare graba, incercam sa ajung la un curs după serviciu, am văzut în intersecție pe cineva căzând la pământ. Lumea de la semafor a exclamat, insa, după puțin timp, parca ușurată, a răspuns într-o forfota: “E un aurolac…” Am privit și eu spre băiatul căzut cu punga în mana… Rămăsese cu ochii deschizi și gura asemenea… O imagine care ar fi trebuit sa oprească măcar pentru o clipa agitația străzii… Dar oamenii prea grăbiți, prea speriați de o eventuala mărturie în fata autorităților, prea indiferenți de soarta unui oarecare “aurolac”, nu au făcut nimic. Îl ocoleau parca fără constiinta. Am văzut deodată o doamna acoperita apropiindu-se de el, luând telefonul și sunând la 112. Era o doamna musulmană la care toată lumea a privit parca cu dispreț și și-a continuat drumul.
La fel am făcut și eu, din păcate. Am ajuns la curs, deși abatuta de ceea ce văzusem pe drum. Am început sa caut atunci despre Islam, sa citesc despre crezul lor… Am găsit parca motivațiile din spatele constiintei acelei femei. Și din ce în ce citeam mai mult.
De câțiva ani aveam și o mare pasiune psihologia. Lecturile mele despre psihologie și spiritualitatea musulmană se intersectau , insa descopeream cat de multe minciuni se spun de fapt despre Islam. Cat de mult sunt manipulate masele! Găseam păreri ale foarte multor profesori consacrați nemusulmani care vorbeau detașat despre Islam, dar cu atâta admirație și obiectivitate!
O doamna musulmană din Marea Britanie mi-a povestit cate ceva despre experienta ei din perioada în care s-a convertit la Islam, dar a subliniat faptul ca fiecare are propriile-i trăiri și situația caracteristica contextului sau.
Cu toate acestea, pot sa spun ca pentru mine au însemnat foarte mult videoclipurile lui Nouman Ali Khan sau Omar Sulaiman! În special Nouman Ali Khan! Am învățat foarte multe singura despre Islam și l-am găsit pe Dumnezeu pe care îl pierdusem, de care ma îndepărtasem atât de mult.. Cred ca cel mai important pentru mine a fost faptul ca am găsit rațiunea din religie, am găsit sensul existentei mele, m-am regăsit în relația mea mea cu Creatorul meu! În acel an am trăit cele mai profunde și mai intense sentimente, cele mai frumoase lacrimi de fericire!
La trei ani după ce m-am convertit am cunoscut un bărbat cu care m-am și căsătorit. Este de origine turca și este o persoana extrem de buna și de răbdătoare. Am găsit în el bunăvoința de a îmi răspunde la orice știe el, dar și răbdarea pentru toate rătăcirile mele temporare .
Ii mulțumesc lui Allah (înseamnă Dumnezeu) pentru ceea ce mi-a oferit, dar mai ales pentru călăuzirea pe care mi-a oferit-o, pentru familia minunata pe care o am.
Source LinkViews: 1
