Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Misiunea lui Noe

Ibn Kathir     Vom vorbi aici de perioada în care decăderea a pus stăpânire pe acel ţinut şi oamenii au început să venereze idoli în loc să-L slăvească pe Allah. Atunci Allah l-a trimis pe Noe drept Mesager al Său şi el i-a chemat să nu slăvească pe nimeni afară de Allah, Cel fără […]

Ibn Kathir

Vom vorbi aici de perioada în care decăderea a pus stăpânire pe acel ţinut şi oamenii au început să venereze idoli în loc să-L slăvească pe Allah. Atunci Allah l-a trimis pe Noe drept Mesager al Său şi el i-a chemat să nu slăvească pe nimeni afară de Allah, Cel fără de egal. Le-a interzis de asemenea să mai venereze idoli.

El a fost primul mesager trimis pe pământ, aşa cum a spus şi Profetul. Abu Huraira a relatat: „… Apoi oamenii vor veni la Adam şi vor spune: «O, Adam! Tu eşti părintele omenirii! Allah te-a creat cu Mâna Sa, a suflat asupra ta din duhul Său, le-a poruncit îngerilor să se prosterneze înaintea ta şi apoi ţi-a făcut lăcaş în Paradis. Nu vei mijloci tu pentru noi la Domnul tău? Nu vezi tu situaţia noastră?»

Adam va răspunde: «Domnul meu s-a mâniat tare. Mi-a interzis mie pomul, dar eu nu m-am supus Lui. Sunt îngrijorat numai de soarta mea, sunt îngrijorat numai de soarta mea! Duceţi-vă la altcineva. Duceţi-vă la Noe.» Oamenii se vor duce apoi la Noe şi vor spune: «O, Noe! Tu ai fost primul mesager al oamenilor şi Allah te-a numit un supus recunoscător. Nu vezi tu starea noastră, nu vezi tu în ce situaţie ne aflăm? Nu vei mijloci tu pentru noi la Domnul tău?» Noe va răspunde: «Domnul meu s-a mâniat tare; El nu a fost niciodată mai înainte atât de mânios şi nici nu va mai fi atât de mânios. Eu sunt îngrijorat numai de soarta mea, sunt îngrijorat numai de soarta mea!»”

Allah l-a trimis pe Noe ca mesager şi el a chemat oamenii să-L slăvească pe Allah fără a-I face Lui asociaţi. Le-a cerut să nu venereze idoli, statui sau alte imagini diavoleşti. Ei trebuie să creadă în Unicitatea lui Allah, în afară de Care nu există altă divinitate şi în afară de care nu există alt Stăpân. După Noe, Allah l-a trimis pe fiecare mesager cu aceeaşi misiune şi toţi acei mesageri se trăgeau din urmaşii lui Noe, aşa cum se spune şi în Coran: „Şi i-am făcut pe urmaşii săi singurii care au rămas.” [37:77] şi de asemenea şi într-un alt verset referitor la el şi la Avraam: „… şi le-am dăruit urmaşilor lor profeţia şi Scriptura…” [57:26]

Din acestea se deduce că fiecare profet de după Noe s-a tras din urmaşii acestuia, şi aşa s-a întâmplat şi cu Avraam.

În Coran se spune:

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut! [Coran 16:36]

Se spune de asemenea în Coran:

Întreabă-i pe trimişii Noştri, pe care i-am trimis înainte de tine, dacă am făcut Noi alte divinităţi, afară de Cel Milostiv, ca să fie adorate!  [Coran 43:45]

Allah a grăit în Coran:

Şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine!  [Coran 21:25]

Din acest motiv a zis Noe către neamul său, aşa cum se menţionează în Coran:

… Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite. [7:59]

şi a zis

Pentru ca voi să nu-L adoraţi decât pe Allah, căci eu mă tem pentru voi de chinul unei zile dureroase. [11:26]

În Coran se menţionează că Adam a spus:

O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Şi oare nu vă temeţi voi? [Coran 7:65]

Şi de asemenea a mai spus:

O, neam al meu! Eu sunt pentru voi un prevenitor limpede, ~ Adoraţi-L pe Allah, fiţi cu frică de El şi daţi-mi ascultare! [Coran 71:2,3]

În aceste versete, Coranul ne dezvăluie că Noe i-a chemat prin diverse mijloace să urmeze calea lui Allah, zi şi noapte, atât în locuri publice, cât şi pe fiecare în parte. Însă nici unul dintre aceste mijloace nu a dat rezultat. Ei au continuat să se afunde în rătăcire şi au venerat idolii. I-au tratat pe Noe şi pe urmaşii lui ca pe nişte duşmani, afişând un dispreţ total. I-au ameninţat cu lovituri de pietre şi cu alungarea din ţinutul lor:

Dar căpeteniile neamului său au răspuns: „Noi te vedem pe tine într-o rătăcire învederată! [Coran 7:60]

Noe le-a răspuns: „O, neam al meu! Eu nu sunt în rătăcire, ci eu sunt trimis de către Stăpânul lumilor. ~ Eu vă vestesc mesajele Stăpânului meu şi voi să vă povăţuiesc, căci eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi.” [Coran 7:61,62]

Noe le-a explicat:

Nu mă aflu în rătăcire aşa cum susţineţi voi, ci eu mă aflu pe Calea cea Dreaptă, ca Mesager al Stăpânului universului, Cel care face lucrurile să existe numai prin a spune: „Fii!” Noe a transmis cu claritate Mesajul Său, a fost sincer în îndemnuri şi a avut ştiinţa necesară de la Allah.” Însă ei au răspuns: „Noi nu vedem în tine decât un om ca şi noi şi nu vedem să te fi urmat pe tine decât aceia care sunt vrednici de dispreţ dintre noi şi fără pic de chibzuinţă. Noi nu vedem să aveţi nici un merit faţă de noi, ci vă socotim mai degrabă nişte mincinoşi! [Coran 11:27]

Neamul său nu înţelegea cum ar putea un om să devină mesager al lui Allah. I-au catalogat pe el dimpreună cu adepţii lui ca fiind cei mai vrednici de dispreţ dintre ei.

Şi de aceea Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – i-a zis lui Abu Bakr: „Nu am chemat pe nimeni la islam fără ca el să se opintească, în afară de Abu Bakr, el nu a şovăit niciodată.”

Din acest motiv, oamenii i-au acordat Bei’a (sprijinul) lor în ziua de Saqifa fără a avea nici cea mai mică ezitare. Întâietatea sa a fost evidentă pentru oricine.

În Coran se spune:

  A zis el: “O, neam al meu! Ce credeţi voi? Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi-a dat îndurare de la El, dar ochilor voştri ea le scapă, oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi? [Coran 11:28]

Noe li s-a adresat lor cu toată bună-cuviinţa şi i-a chemat către Adevăr cu blândeţe, aşa cum a grăit Allah către Moise şi Aaron:

Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce aminte sau se va teme!  [Coran 20:44]

Într-un alt verset, Allah a grăit:

Cheamă la calea Domnului tău cu înţelepciune şi bună îndemnare şi discută cu ei cum e mai frumos! [Coran 16:125]

O, neam al meu! Ce credeţi voi? Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi-a dat îndurare de la El [11:28] ceea ce se referă la Profeţie şi la trimiterea lui ca Mesager, însă „ochilor voştri ea le scapă”, ceea ce înseamnă că voi (oamenii) nu sunteţi capabili să pricepeţi, astfel că nu aţi fost

călăuziţi către acesta. Şi „oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi”, ceea ce înseamnă că nu vă vom forţa să acceptaţi Mesajul şi nici nu-l vom impune asupra voastră cu forţa de vreme ce nu-l căutaţi şi nu-l doriţi. „O, neam al meu! Eu nu vă cer vouă vreo avere în schimb, căci răsplata mea nu se află decât la Allah” [11:29], ceea ce înseamnă că eu nu cer nici o recompensă în schimbul misiunii mele de a transmite Mesajul, care vă va aduce vouă beneficii în ambele lumi. Răsplata mea se află numai la Allah şi răsplata Lui este cea mai minunată şi este veşnică. Aşadar nu trebuie să vă temeţi că aş dori beneficii, câştiguri materiale sau vreun statut social.

Şi nici nu-i voi alunga eu pe cei care cred, căci ei Îl vor întâlni pe Domnul lor. Însă eu văd că voi sunteţi un neam de ignoranţi! [Coran 11:29]

Acest verset ne dezvăluie că neamul lui i-a cerut să îi alunge pe cei ce cred, pe cei care îi numeau ticăloşi. S-au jurat că dacă va face acest lucru, i se vor alătura. El a refuzat însă şi a zis: „ei Îl vor întâlni pe Domnul lor”, ceea ce înseamnă: „Mi-e teamă să fac acest lucru, căci dacă îi alung din acest ţinut vor avea mărturie împotriva mea atunci când îl vor întâlni pe Domnul lor.”

Aşa s-a întâmplat şi în cazul Profetului, când necredincioşii Quraiş i-au cerut să nu îi primească pe acei „ticăloşi” musulmani ce credeau în el, printre care se aflau şi: Ammar, Suhaib, Bilal şi alţii. Allah însă i-a interzis să facă acest lucru.

Şi eu nu vă spun că eu am comorile lui Allah şi eu nu ştiu neştiutul. Nici nu spun că eu sunt un înger… [11:31]

Acest verset înseamnă că eu (Noe) sunt numai robul şi mesagerul Său. Nu cunosc neştiutul, ci numai ceea ce Allah m-a învăţat şi eu nu am nici o putere asupra vreunui lucru în afară de ceea ce mi-a dăruit Allah, nici nu pot să-mi aduc beneficii, nici nu pot să-mi cauzez suferinţe, în afară de cazul în care Allah doreşte să fac acest lucru.

„… şi nici nu spun acelora pe care ochii voştri îi dispreţuiesc că Allah nu le va dărui lor bine. Allah ştie mai bine ce se află în sufletele lor, iar eu aş fi, aşadar, dintre cei nelegiuiţi!” [11:31], ceea ce înseamnă că eu nu pot să depun mărturie că ei nu vor avea parte de răsplată în Ziua Judecăţii. Allah le ştie cel mai bine faptele şi El îi va recompensa prin bunătate dacă au înfăptuit fapte bune şi prin mânie dacă au făcut rău. Iar într-un alt verset se spune:

Dar ei au zis: „Oare să-ţi dăm ţie crezare, când pe tine te urmează cei mai josnici [oameni]?” ~ A zis el: „Eu nu am cunoştinţă de ceea ce fac ei, ~ Socoteala lor nu este decât la Domnul meu, dacă măcar aţi pricepe. ~ Şi eu nu îi alung pe credincioşi: ~ Eu nu sunt decât un prevenitor limpede. [Coran 26:111-115]

Au trecut anii, însă certurile dintre Noe şi neamul său au continuat şi ei au respins chemarea sa, după cum Allah grăieşte în Coran: „şi a rămas printre ei o mie de ani fără cincizeci de ani. Şi i-a apucat pe ei potopul, pentru că au fost nelegiuiţi.” [29:14] După o perioadă atât de lungă, numai câţiva au crezut în el.

La sfârşitul unei generaţii, aceasta o avertiza pe următoarea să nu ia seama la Noe şi să nu se încreadă în el, ci să lupte împotriva lui. Încă din copilărie, părintele îşi învăţa copilul să nu creadă în Noe. Devenise o caracteristică a lor să refuze să creadă în Allah şi să nu urmeze calea Adevărului. Noe a zis: „… şi nu vor zămisli decât păcătoşi necredincioşi!” [71:27]

Au zis ei: “O, Noe! Te-ai certat cu noi şi prea mult te-ai certat. Adu-ne nouă cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!” ~ Le-a răspuns el: “O să vi le aducă Allah dacă El voieşte, iar voi nu-L veţi puteaîmpiedica! [Coran 11:32,33]

Din acest verset reiese că numai Allah poate să aducă pedeapsa şi nimic nu-L poate împiedica să facă acest lucru. El este Cel ce creează lucrurile, spune numai: „Fii!” şi acesta devine existenţă.

Şi sfatul meu nu vă este spre folos – de aş vrea să vă sfătuiesc – dacă Allah voieşte să vă ducă în rătăcire.El este stăpânul vostru şi la El veţi fi întorşi!  [Coran 11:34]

De aici reiese limpede că dacă Allah doreşte să vă pună la încercare, atunci nimic nu vă va putea călăuzi. El este Cel ce călăuzeşte şi El este Cel ce rătăceşte.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Credința – partea 1

Bediuzzaman Said Nursi Bismillahir-Rahmanir-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător) Și cei care cred în cele nevăzute…   Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă: Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop […]

Bediuzzaman Said Nursi

Bismillahir-Rahmanir-Rahim

(În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)

Și cei care cred în cele nevăzute…

 

Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă:

Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop atât relaxarea cât și negustoria. Unul dintre ei, care era arogant și egoist, pornește într-o direcție, iar celălalt, care era iubitor de adevăr și norocos, pornește în direcția opusă.

Cel arogant, fiind egoist și pesimist, ajunge într-o regiune care în viziunea sa părea foarte urâtă. Acolo, el vede pretutindeni sărmani neputincioși și fără speranță, care se văitau din cauza răului săvârșit de mâinile tiranilor. Oriunde se ducea, simțea o stare de tristețe și durere.

Întreaga regiune avea aspectul unei camere sumbre, precum cea a bocitoarelor. Pentru că toți păreau străini și dușmani în ochii lui și ca să uite de această situație dureroasă și întunecată, nu găsi altă cale de ieșire decât în băutură. Până și în locurile publice vedea numeroase funeralii, precum și orfani plângând deznădăjduiți. Astfel conștiința lui se zbătea într-o continuă durere.

Celălalt, pentru că își iubea Creatorul și căuta adevărul, dovedind și un comportament frumos, a ajuns într-o regiune care în viziunea sa era foarte plăcută. Acolo, el vedea pretutindeni o stare de fericire generală și o sărbătoare continuă. Peste tot erau lăcașe de rugăciune care răspândeau atracție și voie bună. Pe cei din jur îi considera prieteni sau rude. De asemenea, el vedea că întreaga regiune era cuprinsă de un sentiment de sărbătoare general, de triumf, marcată de urări și mulțumiri. El mai auzea, pe lângă vocile care Îl preamăreau pe Allah, spunând ”Allahu Ekber” (Allah este Cel mai Mare) și care mărturiseau credința în El, spunând ”La ilahe illa Allah” (Nu există altă divinitate în afară de Allah), și sunetul vesel al unei tobe care chema la recrutare în armată. Spre deosebire de omul pesimist, care suferea atât pentru el însuși cât și pentru ceilalți, omul cel iubitor de bine se bucura atât de propria-i veselie, cât și de cea a celor din jurul său. Ba mai mult, avea parte și de o afacere profitabilă, pentru care Îi mulțumea lui Allah.

Apoi s-a întors și l-a întâlnit pe celălalt om și văzându-i situația, îi spuse: ”O, cred că ți-ai pierdut mințile! Se pare că tot ce posezi urât în interior trebuie să-ți fi ieșit la suprafață, căci ai ajuns să vezi plânsete în loc de râsete, iar ieșirea din ordinea armatei o vezi ca fiind furt și jaf. Revino-ți și curățește-ți inima, pentru ca această perdea urâtă din calea privirii tale să se ridice. Și privește ca să poți vedea adevărul. Aceasta este țara unui Rege, a Cărui dreptate este absolută. El este Milos și Grijuliu la cel mai înalt nivel, cu cei aflați în subordinea Sa, este Puternic, Iubitor de disciplină și Îndurător. Ba chiar, o țară în care vedem atâta progres și descoperiri, nu poate fi așa cum îți închipui tu.”

Ca urmare, omul pesimist își revine și spune, regretând: “Într-adevăr, cred că mi-am pierdut mințile din cauza băuturii. Mulțumesc că m-ai salvat de infernul în care mă aflam.”

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 2

Asteptatul profet – 2

  Alte caracteristici Abdullah b. Amr b. As, Abdullah b. Selam şi Ka’bu’l-Ahbar (Allah să fie muţumit de ei), toţi trei, fiind oamenii care cunosc cel mai bine cărţile din trecut, sunt personalităţi care au căpătat renume. Ei relatează despre un verset din Tora, care pe vremea lor încă nu ajunsese la denaturare: „O, Profet! […]

Alte caracteristici

Abdullah b. Amr b. As, Abdullah b. Selam şi Ka’bu’l-Ahbar (Allah să fie muţumit de ei), toţi trei, fiind oamenii care cunosc cel mai bine cărţile din trecut, sunt personalităţi care au căpătat renume. Ei relatează despre un verset din Tora, care pe vremea lor încă nu ajunsese la denaturare: „O, Profet! Noi te-am trimis spre a fi martor, vestitor, stimulent şi refugiu pentru cei fără de carte. Tu eşti robul şi vestitorul Meu. Te-am numit „Muteuekkil”. El nu este dur şi brutal. Nu strigă în gura mare prin bazaruri. Răului nu răspunde prin rău. Dar iartă, dăruieş-te. Până când datorită Lui lumea cea strâmbă nu se va îndrepta, rostind sura „Mărturisesc că Muhammed este robul şi Profetul Lui”, Allah nu va lua sufletul lui.

Acum să stăm să cugetăm. Această adresare din Tora pentru cine este? Nefiind nevoie de nici o aprofundare, sensul clar al acestui verset arată că se face referire la un profet care va veni dintre profeţi la Muhammed (s.a.s) în persoană. El este un profet trimis întregii omeniri.

În această problemă versetul parcă ar zice: Te-am trimis întregii lumi, vestitor şi călăuzitor, ca să arăţi oamenilor calea cea dreaptă şi să-i fereşti de calea cea strâmbă. Tu vei ţıne piept la tot ce este rău şi vei împiedica ca oamenii să cadă în gropile iadului. În acelaşi timp, vei fi ca o lumină pentru cei care, mergând pe căi întortocheate, au rămas în întuneric.Tu vei lua de mână pe aceşti oameni şi îi vei duce în rai şi la Cel Frumos.

Te-am trimis comunităţii fără de carte a epocii ignoranţei, ca ocrotitor şi loc de refugiu. Când vor reveni la Tine, vor fi protejaţi şi sprijinindu-se pe Tine, îşi vor continua existenţa.

Tu eşti robul şi Profetul Meu. Da, şi noi în rugile noastre pomenim de pro-feţia Lui, de faptul că este robul lui Allah. Eu te-am numit „Muteuekkil” (Cel supus). Dacă lumea te va acosta şi-ţi va cere socoteală, nu vei fi nici un pic zdrun-cinat. Da, fiecare profet are un destin al său, dar în această chestiune tu eşti altfel. Din această pricină te-am numit „Muteuekkil”.

„Nu este un om furios, care să jignească pe cei din jur, nu este un om duşmânos. Dimpotrivă, este un om politicos, serios, cumpătat, grav. Nu umblă pe străzi vorbind tare. Pentru că, această străduinţă de a atrage atenţia, este un indiciu de slăbiciune şi orgoliu, încât El este curăţat şi purificat de asemenea însuşiri defăimătoare.”

El nu răspunde la răutate cu răutate. Dacă apare un nomad şi apucându-l de poalele hainei, îl zgâlţâie, zicându-i: „Dă-mi ce mi se cuvine!” şi acest lucru îi înnebuneşte pe companioni, El, monument de generozitate, zâmbeşte doar şi zice: „Daţi acestui om tot ceea ce cere!”

Da, El ierta cele mai de neiertat vinovăţii. Era de ajuns în acea perioadă să nu existe subiect de discuţie opus poruncilor şeriat-ului. Gândiţi-vă că, meccanilor, care i-au făcut atât de mult rău şi încă puteau să-i mai facă, le-a zis: „Duceţi-vă, sunteţi liberi cu toţii!”

Oamenii care erau pe o cale greşită şi duceau o viaţă în ignoranţă, nu-l vor accepta pe apropiatul lui Allah până când nu-şi vor găsi drumul, datorită luminii aduse de El. Înălţarea Lui la Allah  va avea loc atunci când, consolidând credinţa, îşi va fi terminat misiunea.

Atunci când oamenii pe care i-a iniţiat vor fi ajuns la nivelul de a putea să-L reprezinte, El, despărţindu-se de oameni, putea să plece lângă Domnul. Deoarece, misiunea pe care o avea în lume doar atunci lua sfârşit.

Da, Tora aşa relata despre El. Cu adevărat, cele povestite acolo reprezen-tau modul de viaţă al Mesagerului lui Allah. Dacă este aşa, cine era acest mare şi renumit profet despre care se relata în Tora? Oare mai era altul în istorie a cărui viaţă să fie aidoma cu cele redate ? Desigur că nu! Dacă este aşa, omul despre care se pomeneşte poate fi numai Muhammed (s.a.s).

Veştile din Evanghelie

Faraklit

Un verset din Evanghelia lui Ioan: „Mesia zice: „Eu plec la Stăpânul meu şi al vostru, aşa încât să vă trimită pe Faraklit, cel care vă va aduce Cartea Sfântă.

Cuvântul „Faraklit” are sensul de spiritul dreptăţii; înseamnă cel care ştie să separe dreptatea de nedreptate. Da, Mesagerul lui Allah este spiritul dreptăţii. Deoarece inimile deja moarte au revenit la viaţă numai datorită dreptăţii aduse de El. Pentru ca oamenii să-şi găsească calea cea dreaptă, El a dus o luptă până la sacrificiul de sine. Despărţirea dreptăţii de nedreptate a avut loc numai în urma unei asemenea lupte şi străduinţe.

Iată că venise un Faraklit, vestit de către Mesia şi acesta este ultimul mesager al lui Allah , Soarele Universului, Muhammed (s.a.s).

Iată ce se relatează în Evanghelia lui Ioan, 14/15-16: „Dacă mă iubiţi, îmi veţi îndeplini poruncile. Eu mă voi ruga de Stăpân şi El vă va da un alt mântuitor, un spirit al dreptăţii (Faraklit); aşa încât, să fie cu voi.

Acum să analizăm pe rând următoarele versete:

Farklit este aşa un spirit curat, iar Stăpânul îl va trimite cu numele meu (adică ca profet). El vă va învăţa tot şi vă va repeta tot ceea ce v-am zis eu.” (Evanghelia lui Ioan, 14/26)

„quot;Când va veni Faraklit, va face mărturie pentru mine, iar voi veţi fi martorii mei.” (Evanghelia lui Ioan, 15/26-27)

„quot;Atunci când va veni Faraklit, va condamna cu echitate toate greşelile, pă-catele lumii, îndrumând oamenii.” (Evanghelia lui Ioan, 16/8)

Prima dată Biblia a fost scrisă în ebraică, apoi a fost tradusă în limba greacă. Traducerile pe care le avem noi sunt făcute din greacă. În arabă, termenul de „Faraklit” fiind consemnat în primele traduceri din greacă, nu putem şti care este corespondentul acestui cuvânt în ebraică. Faraklit este corespondentul în arabă, adică a intrat în limba arabă prin adaptare. Dar noi, insistând asupra acestui cuvânt, din această problemă nu vom face un capăt de ţară. Poate doar ne vom strădui să descoperim toate însuşirile profetului anunţat în Biblie, însumate în Domnul nostru.

Cârmuitorul lumii

În Evanghelia lui Ioan, 14/30 se spune: „Mesia a zis: Nu voi sta de vorbă prea mult cu voi, deoarece vine cârmui-torul lumii. El nu are descendenţa mea…

În Psalmi, 72/8, se spune: „El va domni de la o mare la alta, peste fluvii şi peste pământ. Oamenii deşertului, stând în genunchi în prezenţa Lui, vor spulbera pe duşmani. Regii din Tarşiş şi Ada vor aduce plocoane, iar regii din Şeba vor oferi daruri. Toţi regii şi toate clanurile i se vor supune. El va aduce mântuire pentru cei săraci şi sărmani. Arătând compătimire celor nevoiaşi şi săracilor, îi va elibera de nevoi. Va elibera sufletele de tiranie şi uzurpare, iar sângele vărsat va fi foarte preţios. Va trăi şi Şeba îi va da aur. Pentru El se vor ruga, în fiecare zi elogiindu-L. Numele L:ui nu va pieri, rămânând nemuritor, iar oamenii vor fi fericiţi lângă El. Toate popoarele îl vor numi „cel fericit.”

Aşa cum am abordat această temă mai sus, noi am încercat s-o tratăm având această vocaţie, în scopul de a vă oferi o idee despre ea, dar nu vom intra în detaliile problemei. Vom adăuga numai următoarele: cu toată râvna şi strădaniile de ieri şi de azi a evreilor şi creştinilor, totusi în Tora şi Biblia existente, se pot găsi destule indicii şi informaţii în legătură cu profeţia Mesagerului lui Allah. Slavă Domnului, în viitor, prin efortul istoricilor noştri, dacă se vor descoperi exemplare din Tora, Biblie şi Psalmi cu mai puţine falsificări, cred că, nefiind nevoie de denaturări şi extinderi, vor apărea indicii clare despre Mesagerul lui Allah, fiind percepute de către toţi. Atunci poate că, în hadis-urile care vor nelinişti creştinismul, vor apărea dovezi în acest sens.

Pe de altă parte, în Tora şi Biblie, relatarea despre persoana Mesagerului lui Allah şi a profeţiei Sale, este stabilită prin carte şi sunna (actele şi cuvintele lui Muhammed) . Ca urmare, negarea acestui lucru este o nebunie şi blasfemie.

sursa: fgulen.com

Source Link

Views: 3