Toleranța religioasă

  Mustafa Sibaee   Toleranta religioasa este un alt aspect al tendintei umaniste din civilizatia islamica eterna, ca si in istoria dogmelor si a religiilor si in istoria civilizatiilor vechi, intemeiate de o anumita religie sau de o anumita natiune. Islamul a intemeiat religia sa fara sa stanjeneasca religiile anterioare si nu a manifestat fanatism […]

 

Mustafa Sibaee

 

Toleranta religioasa este un alt aspect al tendintei umaniste din civilizatia islamica eterna, ca si in istoria dogmelor si a religiilor si in istoria civilizatiilor vechi, intemeiate de o anumita religie sau de o anumita natiune. Islamul a intemeiat religia sa fara sa stanjeneasca religiile anterioare si nu a manifestat fanatism fata de numeroasele opinii si doctrine, ci lozinca sa a fost: “Deci binevesteste robilor Mei, / Care asculta cuvantul si urmeaza ceea ce este cel mai bun in el!” Din acest motiv, printre principiile tolerantei religioase a civilizatiei islamice se numara:

1.  Faptul ca toate religiile divine provin dintr-un singur izvor:

El v-a oranduit voua religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care tiam relevat-o tie si am prescris-o pentru Avraam si Moise si Isus: “Intemeiati religia si nu va despartiti intru ea!”

2. Faptul ca toti profetii sunt frati, fara nici o diferenta intre ei in ceea ce priveste mesajul, iar musulmanii trebuie sa creada in toti deopotriva:

Spuneti: “Noi credem in Allah si in ceea ce ne-a fost trimis noua si in ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob si semintiilor; in ceea ce le-a fost daruit lui Moise si lui Isus si in ceea ce le-a fost dat (tuturor) profetilor de catre Domnul lor. Noi nu facem deosebire intre ei! Noi Lui ii suntem supusi!”

3. Lumea nu poate fi constransa la credinta in aceasta dogma, ci trebuie sa se convinga si sa o accepte: “Nu este (cu putinta) silirea la credinta!” “Si oare tu ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi?”

4. Faptul ca locurile de adorare ale religiilor divine sunt respectate si trebuie aparate si protejate la fel ca si moscheile musulmanilor: “Si de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin altii, ar fi daramate chilii, biserici, temple si moschei in care numele lui Allah este pomenit atat de mult!”

5. Faptul ca deosebirile dintre religiile oamenilor nu trebuie sa-i impinga sa se ucida unii pe altii sau sa atace unii pe altii. Dimpotriva, ei trebuie sa coopereze in implinirea binelui si in lupta impotriva raului: “Intrajutorati-va in plinirea faptelor bune si in evlavie, dar nu va ajutati la pacat si la nedreptate!” Hotararea in legatura cu deosebirile dintre ei ii apartine numai lui Allah, caci El este Cel care judeca intre ei in Ziua de Apoi: <<Au zis iudeii: “Crestinii nu au nici un temei!” Si au zis crestinii: “Iudeii nu au nici un temei!” Si totusi ei citesc Scriptura. Si astfel au zis si cei care nu au stiinta, asemenea vorbelor lor. Dar Allah va judeca in Ziua de Apoi in cele asupra carora au pareri diferite.

6. Faptul ca oamenii se deosebesc in viata si sunt diferentiati de catre Allah dupa binele pe care il fac semenilor si dupa evlavia lor: “Toate fapturile se afla in grija lui Allah si cel mai drag Ii este acela care este mai folositor celor aflati in grija sa” “Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi”.

7. Faptul ca deosebirile intre religii nu impiedica binefacerea, legaturile dintre oameni si ospitalitatea: ”Astazi va sunt ingaduite voua cele bune. Mancarea celor carora li s-a daruit Scriptura va este ingaduita  si voua, iar mancarea voastra le este ingaduita si lor. (Va sunt ingaduite) femeile virtuoase, dreptcredincioase, dar si femeile virtuoase ale acelora carora le-a fost daruita Scriptura inaintea voastra.”

8. Faptul ca, chiar daca oamenii au opinii diferite in privinta religiilor lor, ei pot sa discute unii cu altii pe un ton frumos, in limitele bunei-cuviinte, aducand argumente si incercand sa se convinga:”Nu discutati cu oamenii Cartiii decat in felul cel mai frumos!” Nu sunt permise vulgaritatile in discutiile cu cei care au alte opinii, nici folosirea injuriilor la adresa credintei lor, chiar daca sunt pagani: “Nu-i ocarati pe aceia care sunt invocati afara de Allah , ca sa nu-L ocarascca si ei pe Allah, intru dusmanie si nepricepere!”

9. Daca este atacata credinta natiunii, trebuie respinsa agresiunea, protejata credinta si prevenita schisma: “Luptati-va cu ei pana ce nu va mai fi necredinta si credinta va fi numai in Allah!” ” “Insa Allah va opreste sa-i luati ca aliati pe aceia care au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si v-au alungat din caminele voastre.”

10. Cand comunitatea iese victorioasa asupra celor celor i-au atacat religia sau au vrut sa o lipseasca de libertate, nu este ingaduita razbunarea pe acestia prin constrangere ca sa renunte la religia lor si nici persecutarea pentru credinta lor, ci este suficient ca ei sa recunoasca autoritatea statului si sa manifeste loialitate fata de el, astfel incat ”ceea ce este in favoarea lor sa fie si in favoarea nostra si ceea ce este impotriva lor sa fie socotit si impotriva noastra.”

roz flAcestea sunt cateva din principiile tolerantei religioase ale Islamului, pe care s-a bazat si civilizatia islamica. Ele il obliga pe musulman sa creada in toti profetii si trimisii lui Dumnezeu, sa-i pomeneasca pe ei cu respect, sa nu le provoace nimic rau adeptilor lor, sa-i trateze frumos, sa fie amabili si prietenosi incat ei sa traiasca in buna intelegere cu acestia, sa accepte ospitalitatea lor, sa se uneasca prin casatorie cu ei, astfel incat famillile sa devina mixte si sa se amestece sangele. Religia islamica a obligat statul musulman sa protejeze locurile lor de adorare si sa nu se amestece in dogmele lor, sa nu fie nedrepti cu ei, ci sa-i socoteasca egali cu ei, respectiv cu musulmanii, in privinta drepturilor si obligatiilor, sa apere demnitatea, viata si viitorul musulmanilor.

Pe aceste principii s-a intemeiat civilizatia islamica si prin ea lumea a vazut pentru prima data o religie care a creat o civilizatie, fara sa manifeste fanatism fata de alte religii si fara sa-i alunge pe cei care nu au crezut in ea din domeniul activitatii sociale sau sa-i lipseasca de sansa de a dobandi anumite pozitii sociale. Aceasta toleranta a fost o lege pentru civilizatia islamica din momentul in care Muhammad (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!) a pus temeliile ei si pana cand a inceput decaderea ei, principiile au fost abandonate, poruncile au fost uitate, oamenii au devenit ignoranti in privinta religiei lor si s-au indepartat de aceasta toleranta religioasa generoasa.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

Să combatem ura și intoleranța cu înțelepciune

Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii. Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă […]

Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii.

Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă oamenii altor credințe și să adopte o atitudine de nerespect și intoleranță.

În timp ce Islamul a fost ținta din prima linie a recentelor manifestări ale urii religioase, problema este globală și afectează toate comunitățile noastre religioase. Toate tradițiile noastre religioase sunt atât vulnerabile la atacuri ostile din partea altora cât și susceptibile de exploatare ca un fundament pentru ostilitate și intoleranță față de alții.

Căutarea fericirii și a bunei stări este comună întregii omeniri, și totuși noi toți suntem capabili de practici care vin în calea acestei fericiri. Prin urmare, a avea de-a face cu ura religioasă este o provocare majoră pentru liderii religioși din toată lumea, care sunt în serviciul comunității lor.

Următoarele 12 puncte sunt alcătuite de savanții și liderii religioși afiliați Institutului Elijah Interfaith care au dorit să-și împărtășească experiența și viziunea lor cu cei din comunitățile religioase.Aceste 12 puncte sunt împărțite în lumina a trei mari învățături pline de înțelepciune, recunoscute de toate religiile lumii.
bar-photo1
I. Cunoaște-te pe tine însuți

Cel mai mare principiu al vieții spirituale, care este comun tuturor tradițiilor noastre este auto-cunoașterea. Fără o auto cunoaștere adecvată, suntem înclinați spre comportamente pe care poate nu le conștientizăm și în care ,în ultimă instanță, nu credem cu adevărat. Auto-cunoașterea oferă baza pentru combaterea intoleranței,violenței și a urii religioase.

1. Oprește-te și gândește-te. Cei înțelepți se opresc și se gândesc înainte de a vorbi și de-a acționa.

Adeseori împrumutăm atitudini din mediul nostru, și aflăm suport pentru atitudini și acțiuni printre colegii noștri. Se poate ca noi să fim membri bine intenționați ai comunităților religioase care nu ne consideră ostili sau intoleranți. Dar intențiile bune nu sunt o garanție a unei acțiuni corecte. Primul sfat al înțelepciunii este de a ne opri și gândi. Privește-te din afară, nu-ți asuma nimic, consideră dacă ceea ce spui este într-adevăr ceea ce crezi și ceea ce te învață tradițiile tale. Rupe cercul de comportament automat și cel al isteriei negative, chiar dacă acestea au fost generate în numele tradițiilor tale religioase.

2. Fii conștient. Cei înțelepți sunt alerți și își monitorizează constant atitudinea lor.

Mare parte a comportamentului nostru în plan personal și colectiv rezultă din inconștiență. Analizează-te. Se poate să existe asemenea comportamente care să reflecte intoleranță ostilă și absența acceptării altuia?Ai picat în felul de corectitudine în care propria ta valoare vine în detrimentul celuilat? Entuziasmul tău religios te-a orbit până la negativism sau chiar tendințe violente care s-au strecurat în gândurile și acțiunile tale? Aceste tendințe chiar sunt legate de învățăturile religiei tale?

3. Recunoaște teama. Cel înțelept recunoaște teama și o combate cu cunoaștere.

Ura este câteodată ceva ce rezultă din teamă. Cineva se poate teme de necunoscut și altcineva se poate teme de alte religii deoarece acesta nu le cunoaște sau nu le cunoaște practicanții. Identifică orice teamă înlăuntrul tău, și combate-o prin obținerea cunoașterii despre alte credințe.Nu lăsa ca teama să te conducă.

II. Practică regula de aur

Una dintre cele mai fundamentale învățături ale tuturor religiilor este regula de aur. Afirmă că trebuie să te porți cu alții așa cum vrei ca alții să se poarte cu tine. Acest principiu de reciprocitate este articulat în toate religiile lumii, fără excepție. Practicând regula de aur ne poate ajuta să avansăm în combaterea intoleranței și urii pe care o produce.

4. Găsește ce e bun în ceilalți. Cel înțelept găsește ce e bun în alții. Acesta este adevărul lor.

Ura este adesea fondată prin prezentarea celuilalt într-o lumină distorsionată care arată ce e mai rău în celălalt. Ai vrea să fii prezentat pe baza unor fapte a câtorva oameni ale căror învățături nu reprezintă concepția ta? Alege să-l înfățișezi pe celălalt într-un mod care este corect faptelor istorice și propria înțelegere a celuilalt. Nu manipula informațiile despre celelalte credințe. Reprezintă-i atât de corect cum ai vrea ca ei să te reprezinte. Și mereu caută să găsești ce este mai bun în ei.

5. Cunoaște-l pe celălalt. Omul înțelept caută să-l cunoască pe celălalt personal.

Frica și ura sunt produsele ignoranței. Dacă nu-l cunoaștem pe celălalt, îl portretizăm ușor în termeni negativi, născuți din frica noastră. Încearcă să-l cunoști pe celălalt în realitate. Încearcă să-l cunoști pe celălat în mod personal. Viața este diferită când avem prieteni. Și confruntarea dintre oameni și religii este transformată radical când avem chiar și un singur prieten din altă credință. Este potrivit să critici, să ai diferențe de opinie și dezacorduri. Asta se întâmplă și între prieteni, de altfel. Dar fă-ți dezacordurile ca acelea dintre prieteni. Nu contează ce auzi despre oamenii altor religii, ține minte că ei sunt oameni, cu mai multe lucruri comune cu tine decât diferențe.

6. Înțelege punctul de vedere al celuilalt. Cel înțelept ia în considerare punctul de vedere al celuilalt.

Nu este de ajuns să îl cunoști pe celălalt așa cum a fost descris de o sursă de cunoaștere externă. Trebuie să înțelegem cum se înțelege celălalt pe el/ea însuși/însăși,chiar dacă nu îl/o vedem față în față. Doar prin înțelegerea celuilalt așa cum o face el sau ea putem să simțim o compansiune și un fel de înțelegere care vindecă ura. Pune-te în locul celor de altă religie. Dacă problema nu ar fi fost legată de altă religie, ci a ta însuți, cum ai fi răspuns? Răspunsurile tale ar fi fost la fel?

7. Nu generaliza sau stereotipa. Cel înțelept nu generalizează.

Fiecare dintre religii are manifestări variate, fațete și ideologii. Cu unele ne identificăm, pe altele le respingem.Nici o religie nu este monolită. Așadar, nu fă afirmații despre toții membrii unei religii –evrei, musulmani, hinduși sau ai unei religii ca – Islam, Budism. Vorbește despre o persoană specifică, o învățătură anume, sau problema la îndemână. Nu folosi incidente specifice care îi implică pe practicanții unei religii pentru a condamna tradiția în totalitate. Condamnă actele rele, nu pe toți membrii religiei. Din nou, gândește-te la diversitatea părerilor din propria ta religie, și cât ar fi de incorect pentru tine să fii făcut responsabil pentru atitudinile și acțiunile altora din religia ta care nu îți reprezintă deloc punctul de vedere.

8. Vorbește deschis contra urii. Cel înțelept vorbește deschis împotriva fărădelegii.

O persoană înțeleaptă nu poate fi intolerantă, nici nu poate urî. Înțelepciunea este una dintre cele mai adânci năzuințe ale religiilor, și toate religiile recunosc valoarea înțelepciunii. Înțelepciunea oferă un antidot pentru ură, violență și intoleranță. Înțelepciunea tradițiilor noastre este un răspuns la intoleranță.Testul, adevăratul rod al religiilor noastre, se află în idealul de înțelepciune nu în extremismul care se bazează pe citirea Scripturii de o singură parte și entuziasmul religios superficial.

9. Obține cunoașterea corectă. Cel înțelept caută informații fiabile despre alte religii.

Noi toți suferim de pe urma cunoașterii inadecvate referitoare la alții. O mare parte din cunoașterea noastră vine de la mass-media. Este treaba mass-mediei să simplifice și să ofere titluri. Dar mass-media poate adesea să joace un rol negativ prin agitarea conflictului. Nu considera mass-media ca fiind o autoritate. Învață despre ceilalți, obține o cunoaștere de prima mână, află faptele pentru tine. Asigură-te că sursele tale de cunoaștere sunt sigure și nu sunt viciate. Asigură-te că informațiile nu au fost manipulate pentru a obține suport politic. Consultă învățați și experți ai tradiției, dinăuntrul și din afara ei, pentru a obține cea mai sigură cunoaștere posibilă.

10. Învață lecțiile de istorie. Cel înțelept învață lecțiile de istorie: Violența și distrugerea sunt mereu regretate.

Istoria este plină de momente de ardere a cărților altora. Cărțile evreilor au fost arse de către creștini în Evul Mediu, și de către naziști în timpul celui de al treilea Reich. Cu trecerea timpului și maturizarea înțelegerii, acestea au devenit surse de regret. Nimeni nu se uită azi cu mândrie la conflictele din trecut. De ce să faci un lucru pe care tu,sau descendenții tăi, îl vei regreta?

11. Fii smerit. Cel înțelept este smerit.

Ura religioasă și intoleranța vin din aroganța despre propria credință, cunoaștere, sau virtute. Adevărata virtute constă în smerenie, care este un semn al înțelepciunii. Este o putere spirituală, nu o slăbiciune. Smerenia ne face să realizăm că , știința noastră despre Dumnezeu este mereu parțială și că nimeni nu are monopol pe înțelepciune. Putem învăța mereu de la alții, chiar și de la aceia cu care avem dezacorduri pe chestiuni importante. O atitudine smerită față de alții va deschide ușile recunoașterii înțelepciunii celuilalt,astfel îmbogățindu-ne propria experiență a propriei credințe.

12. Împărtășește înțelepciunea. Înțeleptul recunoaște înțelepciunea oriunde s-ar afla și o împărtășește.

Înțelepciunea este unul dintre cele mai înalte roade al vieții religioase. Caut-o în tradiția ta, fii deschis să o împarți cu alții și recunoaște-o în alte tradiții. Toate religiile sunt izvoare de înțelepciune și a dragostei care se revarsă din ea. Prin împărtășirea înțelepciunii se deschid porțile prieteniei și acceptării și oferă un antidot pentru ură și intoleranță.

 

 

Sursa: Forumul de discuții Islamul Azi.

Source Link

Views: 1

Democrația și toleranța

  F. Gulen   Democraţia este un sistem care îi oferă celui care se pune la adăpostul ei putinţa de a-şi exprima propriile gânduri şi sentimente. Toleranţa constituie una din dimensiunile importante ale democraţiei. De altfel, se poate spune că nu poate fi vorba de democraţie acolo unde nu există toleranţă. Dar priviţi-i pe cei […]

 

F. Gulen

 

Democraţia este un sistem care îi oferă celui care se pune la adăpostul ei putinţa de a-şi exprima propriile gânduri şi sentimente. Toleranţa constituie una din dimensiunile importante ale democraţiei. De altfel, se poate spune că nu poate fi vorba de democraţie acolo unde nu există toleranţă.

Dar priviţi-i pe cei care, pe de o parte vorbesc de democraţie şi, pe de altă parte, ar vrea să-i sece izvorul. Într-o ţară democratică, toţi oamenii trebuie să poată profita de drepturile şi responsabilităţile democratice. Dacă un anume segment al societăţii se simte perturbat de existenţa altui segment, atunci devine evident faptul că cei care se simt perturbaţi nu sunt sinceri, ca să nu folosim un alt cuvânt, în pretenţiile lor de “democraţi şi apărători ai democraţiei”. Cum am spus mai sus, democraţia nu poate prinde rădăcini acolo unde nu există toleranţă. De fapt, susţinătorii democraţiei trebuie să-i accepte şi pe cei care nu le împărtăşesc ideile şi să-şi deschidă inimile către toţi.

Heart-Hands3Trebuie să subliniem un lucru. A-i accepta pe oameni aşa cum sunt nu înseamnă a-i pune pe credincioşi şi pe necredincioşi de aceeaşi parte a balanţei. Conform felului nostru de a gândi, poziţia credincioşilor şi a necredincioşilor are propria sa valoare specifică. Mândria Omenirii are un loc aparte în inimile noastre, deasupra tuturora. În acest sens, aş vrea să vă împărtăşesc propriile mele sentimente. Reîntocându-mă dintr-un pelerinaj la mormântul Profetului nostru, m-am simţit cuprins de tristeţe că viaţa mea nu s-a sfârşit. Mă gândeam că dacă îl iubesc cu adevărat, ar fi trebuit să-mi încleştez mâinile de zăbrelele de fier şi să pier acolo. Crezusem până atunci că ataşamentul meu faţă de Profet este mare. Desigur, el are un loc foarte înalt în inimile noastre şi vrem ca nimeni să nu-i aducă vreo atingere, dar simţămintele mele puternice faţă de el şi gândurile mele nu mă împiedică să intru în dialog cu cineva care nu gândeşte şi nu crede la fel ca mine.

Cu siguranţă, timpul va limpezi lucrurile şi va da dreptate celor care au pornit această mişcare pentru toleranţă. Timpul va arunca la gunoi resentimentele şi gândurile de răzbunare. Vor dăinui în noi numai sentimentele care se hrănesc din dragoste, iertare, toleranţă şi dialog. Oamenii toleranţei vor construi o lume bazată pe toleranţă. Cei care nu aleg toleranţa se vor îneca în propria lor răutate, ură şi mânie. Dorinţa mea este ca astfel de oameni să se trezească şi să nu se scufunde în mlaştina în care au căzut. Altfel, va trebui să plângem şi pentru ei. Deja simt cum această durere mă apasă!

Nu am pierdut numai Paradisul, am pierdut şi parte din valorile noastre cele mai înalte. Cunoaşterea, cercetarea, munca, metoda de lucru, organizarea locului de muncă, ajutorul acordat unul altuia şi citirea cărţii universului sunt câteva dintre lucrurile pe care le-am pierdut. Printre multele lucruri pe care le-am pierdut, primul şi cel mai important este toleranţa. Cuvântul acesta înseamnă a-i îmbrăţişa pe oameni indiferent de diferenţele de opinie, concepţie generală asupra lumii, ideologie, apartenenţă etnică sau credinţă. Mai înseamnă să acceptăm ceea ce ne nemulţumeşte, găsindu-ne puterea într-o conştiinţă înaltă, în credinţă şi într-o inimă generoasă, sau prin forţa simţămintelor noastre. Mai înseamnă, în cuvintele celebrului poet turc Yunus, să iubim creaţia din dragoste pentru Creator.

Într-o epocă în care lumea a devenit un mare sat şi în care societatea noastră se află în pragul unei mari schimbări şi transformări din punctul de vedere al dialogului cu alte naţiuni, dezacordurile pe care le putem avem unul cu altul nu sunt justificabile. Toleranţa, în acest sens, trebuie răsplătită şi trebuie să pătrundă în întreaga societate. Universităţile trebuie să ofere o atmosferă de toleranţă. Politicienii, să vorbească despre toleranţă. Muzicienii să scrie librete despre toleranţă şi mass media să-şi aducă sprijinul în promovarea toleranţei.

A fi tolerant nu înseamnă a te lăsa influenţat de alţii sau a îmbrăţişa cu totul punctele lor de vedere. A fi tolerant înseamnă a-i accepta pe ceilalţi aşa cum sunt şi a şti să te înţelegi cu ei. În acest sens, nimeni nu are dreptul să critice toleranţa. Fiecare din noi avem propriul nostru punct de vedere. Oamenii cu idei şi gândiri diferite fie vor căută să se înţeleagă cu ceilalţi, în spiritul concilierii, fie se vor lupta neîncetat unul cu altul. Au existat şi vor exista întotdeauna oameni cu moduri de gândire diferite. Este umila mea părere că acei oameni care sunt purtătorii de cuvânt ai unor grupuri marginale, grupuri care nu acceptă nici Cartea Sfântă pe care Allah ne-a trimis-o şi nici realităţile din ziua de azi, oameni care se lasă pradă violenţei din orice pretext, trebuie să-şi regândească atitudinea. O fac în numele a ce? În numele valorilor umane sau tocmai pentru a distruge aceste valori?

Astăzi mai mult decât oricând, societatea noastră are nevoie de toleranţă. Naţiunea noastră trebuie să beneficieze de transformările făcute în numele toleranţei şi să le acorde prioritate. Trebuie să avem reprezentanţi ai toleranţei în întreaga lume, tocmai pentru că glorioşii noştri străbuni au câştigat inimile oamenilor prin toleranţă şi au devenit apărători ai păcii generale. Cea mai lungă perioadă de pace în Balcani şi în Orientul Mijlociu, regiuni care au cunoscut mereu tulburări, s-a datorat marii toleranţe a străbunilor noştri. Din clipa în care această toleranţă şi acei iluştri reprezentanţi au ieşit din istorie, pacea şi mulţumirea au pierit. Prin graţia lui Allah, după mai multe secole de amorţire, marea noastră naţiune a început să renască. Acest mare arbore, ale cărui ramuri încep să înmugurească în inima Anatoliei, prin Graţia şi Dărnicia lui Allah, va trebui din nou să împrospăteze văzduhul cu toleranţă şi să-i înveţe pe oameni să respire toleranţa.

Cetăţenii acestei ţări care trăiesc în diferite locuri din Eeuropa, trăiesc în armonie cu oamenii de acolo numai graţie acestei mari toleranţe.

Aş vrea să mă fac bine înţeles. A fi tolerant nu înseamnă a abandona tradiţiile care ne vin din religia noastră, sau a-ţi abandona naţiunea sau istoria. Toleranţa a existat dintotdeauna. Turcii otomanii au fost credincioşi atât religiei lor cât şi altor valori, şi în acelaşi timp au fost o mare naţiune, care a ştiut să convieţuiască împreună cu alte state. Dacă oamenii de azi, care sunt civilizaţi, luminaţi şi deschişi către lume, se vor arăta mai prejos decât cei care au trăit în veacurile de demult, atunci înseamnă că nu înţeleg epoca în care trăiesc. De aceea, noi, familiile şi societatea, trebuie să hrănim acest proces deja început. Cred din lăuntrul fiinţei mele că şi oamenii care nu ne împărtăşesc sentimentele şi gândirea se vor îmblânzi când vom păşi în întâmpinarea lor. Ne vom putea astfel uni în jurul unor valori comune şi vom putea da mâna cu toţii. Pentru că în ochii lui Allah, cele mai mari valori sunt fiinţele umane, dragostea şi compasiunea.

 

sursa: Love and tolerance

Source Link

Views: 5