Tag: respect

Comportamentul față de părinți – Yasir Qadhi

Comportamentul față de părinți – Yasir Qadhi    Şi domnul tău a hotărât să nu-l adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine nu le spune lor “Of”  şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe […]

Comportamentul față de părinți – Yasir Qadhi

 

 Şi domnul tău a hotărât să nu-l adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine nu le spune lor “Of”  şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. ( Al-Israa’ 17:23)

Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-l iubeşte pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36).

Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor nici măcar «Of» şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării şi spune: «[Roagă-te pentru ei] Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!»(Al-Israa’ 17:23-24).

Modul de exprimare a profetului Ibrahim (Pacea fie asupra sa!) în discuţia cu tatăl său, deşi acesta din urmă dorea ca el să îi venereze pe idoli, este un alt exemplu excelent pentru credincioşi. În ciuda opoziţiei tatălui său, profetul Ibrahim (Pacea fie asupra sa!) i-a vorbit tatălui său politicos:

Şi pomeneşte-l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr şi un profet! Când i-a spus el tatălui său: «O, tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede şi nu-ţi este de niciun folos? O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! O, tată! Nu te închina la Şeitan, căci Şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! O, tată! Mă tem să nu te atingă o pedeapsă de la Cel Milostiv şi să nu devii un aliat al lui Şeitan!» I-a răspuns: «O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!» A zis: «Vei avea numai pace [din partea mea]! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine. Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!»(Maryam 19:41-48).

 

httpv://www.youtube.com/watch?v=_EoQ5ZRMIYw

httpv://www.youtube.com/watch?v=nguzThPNq5I

httpv://www.youtube.com/watch?v=QsJaa036ZuI

httpv://www.youtube.com/watch?v=4Np6_zorG8k

Source Link

Views: 2

Toleranța în societatea islamică

  Dovezi ale tolerantei din timpul vietii Profetului si din perioada urmatoare: Cand Trimisul lui Allah Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! a emigrat la Medina, unde se afla un mare numar de iudei, una din primele initiative ale noului stat a fost incheierea unei intelegeri cu ei, prin care statul se angaja sa le […]

Dovezi ale tolerantei din timpul vietii Profetului si din perioada urmatoare:

Cand Trimisul lui Allah Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! a emigrat la Medina, unde se afla un mare numar de iudei, una din primele initiative ale noului stat a fost incheierea unei intelegeri cu ei, prin care statul se angaja sa le respecte credintele si sa-i fereaasca de orice prejudicii, iar ei se angajau sa fie alaturi de musulmani impotriva acelora care ar fi vrut sa provoace vreun rau orasului Medine.

Prin aceasta, Trimisul lui Allah (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!) a tradus in viata principiile tolerantei religioase odata cu primii germeni ai civilizatiei islamice.

Profetul a avut vecini dintre oamenii Cartii si a intretinut relatii de buna intelegere cu ei, oferindu-le daruri si primind daruri din partea lor, pana cand o evreica a introdus otrava intr-o pulpa de oaie pe care i-a oferit-o in dar Profetului, care avea obiceiul sa primeasca daruri de la ea si cu care ei avea relatii de buna vecinatate.

Cand a venit o delegatie a crestinilor din Etiopia, Trimisul lui Allah i-a gazduit in moschee, oferindu-le personal ospitalitate si servicii. El a spus atunci:

Ei i-au cinstit pe companionii nostrii si acum eu voiesc sa-i cinstesc personal.

Odata a venit la el o delegatie de crestini din Najaran si profetul Muhammad i-a gazduit in moschee si le-a permis sa implineasca rugaciunea lor. Ei faceau rugaciunea intr-o parte a moscheii, iar Trimisul lui Allah implinea Rugaciunea împreuna cu musulmanii in alta parte a ei. Cand au vrut sa discute cu Profetul despre apararea religiei lor, i-a ascultat si a discutat cu blandete, politete si ingaduinta.
Profetul a primit in dar de la Al-Maquqis o sclava pe care el a primit-o, a devenit una dintre sotiile lui si i-a daruit un fiu, care a primit numele de Ibrahim, dar care a trait doar cateva luni. Profetul le-a recomandat musulmanilor sa intretina relatii bune cu coptii si sa se aproprie de ei prin relatii de casatorie.

Succesorii Profetului Muhammad au manifestat aceeasi toleranta religioasa de inalta orientare umanista. Cand a intrat victorios in Ierusalim, Omar ben AlKhattab a raspuns cererii crestinilor de a nu ingadui evreilor sa locuieasca împreuna cu ei in acest oras. Cand a venit timpul rugaciunii de dupa-amiaza, Omar se afla in marea biserica din Ierusalim, dar a refuzat sa implineasca Rugaciunea in interiorul ei, pentru ca musulmanii sa nu foloseasca acest lucru drept pretext pentru a cere transformarea ei in moschee.

Alta data o femeie crestina din Egipt i s-a plans ca Amr ben al ‘Aas a transformat casa ei in moschee fara voia ei. Omar l-a intrebat pe Amr despre acest lucru si acesta i-a adus la cunostinta ca musulmanii sau inmultit si moscheea a devenit neincapatoare pentru ei, iar in vecinatatea ei se afla casa acestei femei, careia i-a oferit un pret exagerat de mare pentru a o cumpara, insa ea nu a acceptat sa o vanda, ceea ce l-a obligat pe Amr sa o darame si sa includa terenul in incinta moscheei, depunand contravaloarea casei in vistierie, de unde femeia isi poate lua banii oricand. Cu toate ca o decizie de acest fel este admisa de legislatia actuala si era vorba de un caz pentru care Amr avea justificare, Omar nu a acceptat ceea ce facuse el si i-a poruncit sa demoleze partea noua adaugata la vechea moschee si sa-i restituie femeii crestine casa in starea in care fusese anterior.

Acesta este spirirtul tolerant care a domnit in societatea guvernata de principiile civilizatiei islamice. Gasim in ea dovezi ale tolerantei religioase pe care nu le intalnim in nici o alta epoca, nici in perioada moderna!

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Sinceritatea

  F. Gulen   Să fii sincer înseamnă ca tot ceea ce faci, să faci pentru Allah şi, în acelaşi timp, ceea ce nu faci, să nu faci tot pentru Allah. Profeţii sunt personalităţi care au atins un asemenea grad de sinceritate în faptele lor. În realitate, omul, o-dată cu strădania de a munci, poate […]

 

F. Gulen

 

Să fii sincer înseamnă ca tot ceea ce faci, să faci pentru Allah şi, în acelaşi timp, ceea ce nu faci, să nu faci tot pentru Allah. Profeţii sunt personalităţi care au atins un asemenea grad de sinceritate în faptele lor. În realitate, omul, o-dată cu strădania de a munci, poate să ajungă la un punct al sincerităţii. Numai că, ultimul punct la care pot ajunge ceilalţi oameni, pentru profeţi este punctul de început. De regulă, ei au ajuns în stadiul pur al sincerităţii, la ceea ce emana din interiorul lor.

Concretizând această caracteristică la unii profeţi, Coranul relatează:

“Aminteşte-l pe Moise în Carte! El a fost curat ca trimis, ca profet.” (Meryem [Maria], 19/51).

Şi despre Măreţul Iosif: “…el a fost dintre robii Noştri cei curaţi.” (Yusuf [Iosif], 12/24).

Despre persoana Mesagerului lui Allah se spune: “Noi am pogorât asupra ta Cartea întru Adevăr ca să te închini lui Allah, curat Lui în credinţă.” (Zumar [Cetele], 39/2).

Însuşi Profetul spune: “… Eu, lui Allah mă închin, curat Lui în credinţa mea.” (Zumar [Cetele], 39/14).

Pricina închinării, a supunerii este porunca lui Allah, rezultatul este accep-tarea de către Cel Drept, iar fructul şi roadele vor fi date de Stăpân în lumea de apoi. Supunerea va privi întreaga viaţă şi se va resimţi în toate acţiunile dreptcre-dinciosului prin raţiune şi înţelegere.

Un mare cugetător al epocii noastre, spune: “Să lucraţi pentru Allah, să în-treprindeţi pentru Allah, munciţi pentru Allah şi în mediul Lui desfăşuraţi-vă activitatea”, defineşte sinceritatea şi îi subliniază importanţa.

A fi sincer înseamnă să fii drept şi să mergi pe calea cea dreaptă. În viaţa unui om sincer nu există drum sinuos, în zig-zag. Dezvoltarea lui spirituală este ascendentă şi dreaptă. Datorită acestui lucru, ei, chiar şi atunci când au ajuns pe culmi, au ştiut să-şi apere şi să-şi păstreze modestia din primele zile ale activităţii lor. Dar, din păcate, ce puţini sunt oameni ca aceştia!

În istoria omenirii, există un singur om care s-a înălţat pe culmile acestor zări şi acesta este Mesagerul lui Allah. Şi cum să nu fie, dacă între comportarea din ziua în care a început să-şi propovăduiască cauza şi comportarea din ziua în care a cucerit Mecca, nu a existat nici o schimbare în ceea ce priveşte modestia.

sinceritatea

sinceritatea

Mecca a fost cucerită fără lupte. Chiar dacă sunt câteva evenimente sin-gulare, nu este corect ca ele să fie incluse la generalităţi. Mesagerul lui Allah, intrând în acest loc sfânt, de unde fusese alungat, nu venea ca un comandant cu intenţii de cucerire. În acea zi era călare şi îşi ţinea capul atât de aplecat, încât era gata să atingă şaua.

În perioada în care locuise în Medina, El nu-şi schimbase deloc comportamentul. Atunci când intra undeva, companionii se ridicau în picioare…şi, desigur că trebuiau să se ridice. La intrarea Lui, până şi morţii, sărind din morminte, ar fi trebuit să-L salute…El merita întrutotul acest lucru. Numai că El era realmente tulburat atunci când companionii se ridicau în picioare şi de fiecare dată zicea: “Nu vă ridicaţi în picioare aşa cum vă sculaţi în faţa superiorilor!”

Da, el, aşa cum şi-a început misiunea sfântă, tot aşa a şi terminat-o. Toată viaţa şi-a petrecut-o în armonie. Un lucru început îl termina în aceeaşi manieră şi acest lucru însemna o deosebită reuşită. El a început această muzică sfântă cu o voce joasă, iar la sfârşit în tempo înalt care să cuprindă cerul şi pământul.

De-alungul vieţii sale, el şi-a destinat credinţa lui Allah, supunându-se numai lui… inima-i era plină de învăţătura lui…ochii studiau peste tot creaţiile lui.. toate simţurile îi erau pline încântările spirituale venite de la El.

El se dăruise Celui Drept, dăduse aripi adevărului şi, cu o vocaţie nesfârşi-tă, mereu zicea “Allah”. Deoarece, El era un om sincer…

Raţiunea sincerităţii constituia o dimensiune deosebită. Deoarece, sinceritatea, după definirea Lui, era să te supui lui Allah, ca şi cum L-ai vedea.

Dacă am relata problema cu ajutorul unei similitudini, atunci când cineva îşi face rugăciunea (namaz) cu faţa spre Kaaba, El face namaz chiar în interiorul Kaabei.

 

Source Link

Views: 1