De ce nu Il putem vedea pe Dumnezeu?

  F Gulen     Dumnezeu este foarte diferit de creația Sa, căci Creatorul nu poate avea aceleași caracteristici cu ale creației Sale. Deși acest lucru este evident, unii oameni încă mai întreaba de ce Dumnezeu nu poate fi văzut în mod direct. Viziunea directă este foarte limitată. Să luăm în considerare următorul lucru- un […]

 

F Gulen

 

 

981257_527114254017151_1259255558_oDumnezeu este foarte diferit de creația Sa, căci Creatorul nu poate avea aceleași caracteristici cu ale creației Sale. Deși acest lucru este evident, unii oameni încă mai întreaba de ce Dumnezeu nu poate fi văzut în mod direct.

Viziunea directă este foarte limitată. Să luăm în considerare următorul lucru- un dinte conține numeroase bacterii. Nici o bacterie nu este conștientă că trăiește într-un dinte pentru că asta ar însemna ca bacteria să se fi desprins de dinte și să fi folosit unele mijloace artificiale (microscoape, telescoape) pentru a obține o idee aproximativă despre aria înconjurătoare dintelui și relația sa cu corpul uman. Chiar dacă acest lucru ar fi posibil, această cunoaștere nu necesită și înțelegere.

Simțurile noastre se află într-o situație asemănătoare. Știm multe lucruri despre mediul nostru înconjurător, dar știința noastră este doar un mic fragment din întreg. Însă, cunoștințele noastre sunt condiționate de întelegere. Trebuie să avem o idee generală despre ceea ce vedem pentru a le ințelege. De exemplu, cum ne putem da seama de existența unui copac, fără a avea înainte o idee, nu contează cât de vagă, despre el? Fiind date asemenea limitări, cum putem vedea sau cunoaște Creatorul tuturor?

Ca ființe create și finite, potențialul și capacitatea noastră sunt limitate. Creatorul nostru, pe cealaltă parte, este Infinit. Trăim și murim în creația Sa, luptăm pentru înțelegere și virtute, și ne căutăm salvarea la mila Lui. Profetul Mohamed[1] a spus:” Comparat cu Locul Onoarei, întregul Univers este mic precum un inel aruncat în mijlocul unui deșert. În mod similar, comparat cu Tronul, Locul Onoarei este ca un inel în deșert.”[2] Aceste lucruri arată cât de mult depășește Măreția Lui, puterea noastră de a-L înțelege. Dacă nu putem să percepem realitatea Locului Onoarei și Tronul, atunci cum putem să Îl percepem pe El?

În Coran citim- “Privirile nu-L ating, ci El atinge toate privirile” (6:103). După ascensiunea Profetului la ceruri, Companii Săi L-au întrebat dacă L-a văzut pe Dumnezeu[3]. Abu Dharr a afirmat că o dată Profetul a răspuns: “Ceea ce am vazut a fost Lumina, cum aș fi putut să Îl văd pe El? “[4]. Altă dată el a răspuns: “Am văzut o Lumină”[5]. Aceste declarații confirmă bine-știutul lucru: “Lumina este limita sau vălul lui Dumnezeu”[6]. Acestă lumină pe care El a creat-o este un zid între noi și Dumnezeu. Nu putem să vedem dincolo de lumină, care face viziunea posibilă, dar limitată, și de asemenea pune un scut protector între noi și El.

Să luăm în considerare lucrurile din alt unghi. Ibrahim Haqqi spune: “În toată creația, nu este nimic similar, egal sau contrar lui Dumnezeu. Dumnezeu este deasupra oricărei forme. Într-adevăr, El este imun și liber de orice formă.” Putem distinge diferite lucruri doar pentru că există un lucru similar, egal sau contrar lor.De exemplu, cunoaștem semnificația cuvântului “lung” prin compararea cu “scurt”. În absența unor asemenea mijloace de comparație, precum în cazul lui Dumnezeu, nu putem compara sau distinge. Acesta este înțelesul frazei ” Dumnezeu este desupra oricărei forme.”

Cei care doresc să Îl vadă pe Dumnezeu în mod direct caută să se gândească sau să fie conștienți de existența Lui. Nu Îl putem vedea deci, nu ne putem gândi sau fi conștienți de existența Lui; căci El el diferit de orice formă, calitate, cantitate, concepție sau gândire umană.

Teologii musulmani spun: “Dumnezeu este diferit de orice concepție pe care ne-am face-o noi asupra Lui.” Sufiții spun: “Noi nu Îl putem concepe pe Dumnezeu, căci suntem înconjurați de miile lui văluri protectoare.”

Oamenii înțelepți au afirmat că Dumnezeu există dar nu poate fi perceput de simțurile umane. Singura cale de a-L cunoaște este prin intermediul Profeților, pe care El i-a desemnat ca Mesageri ai Revelației Sale. Dat fiind acest lucru, trebuie să acceptăm ghidarea Revelației dacă vrem să Îl cunoaștem.

Luați în considerare următoarea analogie. Imaginați-vă că sunteți într-o cameră închisă. Atunci când cineva bate la ușă, vă puteți face o impresie vagă despre cine ar putea fi. Dar, puteți ghici doar acele atribute ale sale. Tot ceea ce știți sigur este că bate cineva. Puteți deschide ușa și puteți întreba acea persoană cine este pentru a o cunoaște. În acest fel puteți afla cu siguranță atributele sale.

Această analogie ne ajută să găsim un răspuns la cum Îl putem căuta pe Dumnezeu.

Privește creația. Este imensă, prezintă unitate si formă, frumusețe și armonie, utilitate, dar depinde doar de noi să percepem existența lui Dumnezeu. Când vedem o mulțime de materiale produse dintr-unul singur, ne dăm seama că cineva le-a fabricat, căci putem înțelege că nu s-ar putea fabrica singure. În mod asemănător, putem deduce din ceea ce vedem în creația asta că nu s-ar fi putut crea singură; Creatorul este Cel care i-a dat viață.

Dar această asemănare se termină aici. Îi putem găsi pe cei care au creat produsul și ii putem cunoaște, însă nu se poate întâmpla același lucru cu Creatorul nostru. Ar fi ca și cum bucățile de material ar cere ca cei care le-au creat, să se facă cunoscuți lor. Acest lucru este imposibil. Fără un sprijin din partea Creatorului, tot ceea ce putem noi face este doar să presupunem cine bate la ușă.

Revelația ne deschide nouă porțile. Revelația lui Dumnezeu oferită Profeților și învățăturile acestora ne dau nouă oportunitatea de a răspunde creației ca semne ce semnifică existența și atributele Creatorului[7]. Prin intermediul Profeților noi invățăm să contemplăm asupra atributelor Sale. O înțelegere adevărată a acestora presupune ca noi să urmăm calea Profeților: experiență interioară și contemplare, ce pot fi acumulate doar prin observarea absolută si sinceră a decretelor Divine, studiu obiectiv și meditație profundă. Dacă facultățile noastre interioare nu sunt dezvoltate, nu putem concepe înțelesul creației și astfel nu putem contempla atributele Divine manifestate prin intermediul creației.

Chiar și așa, nu oricine poate înțelege esența Divină. De aceea se spune: Numele Sale sunt cunoscute, Atributele Sale sunt înțelese, iar esența Sa există. Așa cum spunea Abu Bakr: A înțelege esența Lui înseamnă a recunoaște că esența Sa nu poate fi înțeleasă.

Datoria noastră este să rămânem supuși legământului nostru cu Dumnezeu și să Îl căutăm:

O, Tu care esti venerat. Nu putem aspira la o înțelegere absolută a Ta, dar credem că ești mai aproape de noi decât venele noastre jugulare. Simțim existența Ta și apropierea în adâncurile inimilor noastre prin Universul pe care Tu l-ai creat și ni l-ai deschis nouă precum o carte, precum și prin minunata armonie a formelor din toate părțile creației Tale. Ajungem să percepem că suntem integrați în toată sfera aparițiilor Tale, și astfel sufletele noastre își găsesc liniștea, iar inimile noastre pacea.

 

 

[1] În literatura tradițională islamică, orice menționare a numelui Profetului este urmată de o urare de binecuvântare: “pacea fie asupra lui”. În cazul Companionilor sau a altor musulmani pioși, fraza folosită este: “Dumnezeu să fie mulțumit de el (sau ea)”. Amândouă sunt obligații religioase.
[2] Tabari, Tafsir, 3:77.
[3] Companionii Profetului sunt cei care se adunau în jurul lui pentru a primi instrucțiuni și pentru a-i urma exemplul îndeaproape. Aceștia sunt considerați elita și avangarda națiunii musulmane, și le este acordată toată admirația și respectul.
[4] Muslim, Iman, 291; Ibn Hanbal, Musnad, 5:147.
[5] Muslim, Iman, 292.
[6] Muslim, Iman, 293; Ibn Maja, Muqaddima, 13; Ibn Hanbal, Musnad, 4:13.
[7] De exemplu: Milostivul, Înțeleptul, Atotputernicul, Atotștiutorul.

Source Link

Views: 2

Conceptul de unicitate – partea I

    Trebuie ştiut de la început că Allah este numele propriu al lui Dumnezeu în limba arabă, cel mai frumos nume al Său şi nu un nume derivat din substantivul comun «ᶝIlah – إِلَه» care însemnă «zeu» format prin articularea acestuia cu articolul arab «ال – āl» astfel încât lui Allah  să i se poată spune […]

 

 

Trebuie ştiut de la început că Allah este numele propriu al lui Dumnezeu în limba arabă, cel mai frumos nume al Său şi nu un nume derivat din substantivul comun «ᶝIlah – إِلَه» care însemnă «zeu» format prin articularea acestuia cu articolul arab «ال – āl» astfel încât lui Allah  să i se poată spune « zeul – الإِلَه» cel mai mare dintre alţi zei, sau să se emită judecata eronată că Allah  ar fi un zeu suprem peste ceilalți zei dintr-un panteon politeist arab; însăşi caligrama corectă a lui Allah  formată din următoarele litere ale alfabetului arab:[ ا ل لّ ٰه] contrazice această teorie atât de răspândită în explicaţiile multor analişti şi istorici ostili Islamului.

Mai trebuie ştiut că termenul «religie» comportă în mod necesar reunirea a trei elemente de ordine diferite: o dogmă, o morală, un cult. Primul formează partea intelectuală a religiei, al doilea partea sa socială, în vreme ce al treilea participă în egală măsură la ambele. (apud Rene Guenon).

Etimologia cuvântului «religie» este de provenienţă latină. După Cicero, cuvântul «religie» este format din sufixul «re» care înseamnă «din nou» şi cuvântul «legere» care înseamnă «a citi, a lectura, a culege informaţii din text scris», cu referire la doctrina care compune religia, în sensul ei actual, ea fiind la rândul ei componenta dogmei. După alţi lingvişti, «religie» provine din ataşarea sufixului «re» cuvântului «ligare» care înseamnă «a lega» făcând trimitere la legătura dintre om şi divinitate, cu trimitere la cult, cea de-a doua componentă a religiei, după sensul ei actual.. Alţii dau interpretarea că «religie» provine din latinescul «religiens» care înseamnă «a fi atent, a avea băgare de seamă», care este opusul lui «negligens» care înseamnă «a fi nepăsător, neatent», care va deveni cea de-a treia componentă a religiei, respectiv: morala. Definiţia termenului «religie» a fost făcută prin secolul 14.

Iată, deci, de ce nu se poate clasifica drept religie budismul, hinduismul, taoismul şi alte curente filosofice asemănătoare.

Prin urmare, atunci când vorbim de religie, în adevăratul ei sens, ne referim numai la iudaism, creştinism şi Islam.

Acestea sunt cele trei mari religii ale lumii, iar restul sunt doar doctrine mistice aparţinând unor civilizaţii unitare, formate pe specificul naţional: hinduismul – care este specific tradiţiei indiene, având ca limbă sanscrita şi budismul – specific civilizaţiei chineze, care este o civilizaţie de rasă, şi singura din lume de acest fel.

Mai trebuie ştiut că, citez: „civilizaţia occidentală este o civilizaţie desprinsă din cea orientală, care pe parcursul timpului a fost construită pe mentalitatea grecească transmisă prin intermediul civilizaţiei romane. Grecii au împrumutat totul de la orientali, însă modul cum au expus lucrurile o fac originală, deoarece ei au expus lucrurile limitat, la modul practic, evitând partea spirituală. Orientalii, nu au precum greco-romanii cultul naturii, deoarece natura pentru orientali reprezintă doar lumea aparenţelor. Doctrinele orientale nu au „evoluat” deloc, în sensul în care occidentalii ar înţelege acest lucru. Orice expresie a unei gândiri oarecare este inevitabil imperfectă pentru că limitează şi restrânge ideile, închizându-le într-o formă definită ce nu le poate fi niciodată cu totul adecvată, ideea conţinând întotdeauna mai mult decât expresia sa. Trecerea de la o limbă la alta nu face decât să agraveze imperfecţiunea.”  Rene Guenon

Aceste precizări au fost făcute pentru a înţelege evoluţia omului, în timp şi spaţiu şi că mentalitatea fiecărui individ depinde arealul geografic în care trăieşte, una dintre constantele care îl uneşte fiind credinţa într-o divinitate, variabila fiind modul de percepere a acesteia.

Din punct de vedere mistic omul a fost predispus să creadă în divinitate, iar acest lucru a fost dovedit ştiinţific. In codul genetic al omului se află şi „codul” care îl conduce spre credinţă.

Credinţele religioase, ca parte a naturii umane, se afla adânc întipărite în creierul uman, totul fiind programat genetic încă de la apariţia noastră ca specie, susţin cercetătorii de la Universitatea Yale. „Cele mai clare dovezi se regăsesc în percepţia copiilor asupra vieţii şi a convingerii lor că mintea este separată de corp. O astfel de distincţie este cea care ne permite să credem în supranatural, în zei sau în prieteni imaginari….” „Toți oamenii au aceste convingeri. Ele se afla în circuitele din creierul nostru şi nu dispar niciodată!”- susţine profesorul Paul Bloom, psiholog în cadrul prestigioasei universităţi americane.

Aşadar, Allah  atunci când a creat omul, aşa cum spune Sfântul Qurân, a pus în el şi lumina credinţei. Totul depinde de om, cum foloseşte acest dar, dacă îşi va șlefui inima, astfel încât lumina credinţei din ea să strălucească cum ne spune
capitolul Al-Hadid ( الحديد), versetul 12:

 

…îi vei vedea pe dreptcredincioşi şi pe dreptcredincioase cu lumina alergând pe faţa lor. (Al-Hadid 57:12)

sau să facă precum ipocriţii din capitolul Al-Baqarah (البقرة ), cărora Allah  le-a luat lumina şi rătăcesc în întuneric.

…le-a luat Allah lumina lor şi i-a lăsat în întunecimi şi nu mai zăresc nimic. (Al-Baqarah 2:17)

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a făcut o clasificare a oamenilor, după cum ei au credinţă în inimile lor:

„Inimile oamenilor sunt de patru feluri: şlefuite şi strălucitoare precum o lampă care luminează; pecetluite, cu noduri strânse în jurul peceţii; inimi întoarse cu susul în jos şi inimi învăluite. Cât despre inimile şlefuite, ele sunt acelea ale credincioşilor şi lumina lămpii este lumina credinţei. Inimile pecetluite sunt cele ale necredincioşilor. Inimile întoarse cu susul în jos sunt cele ale ipocriţilor incurabili, pentru că ei au primit cunoaştere, o înţeleg, o recunosc ca fiind adevărată, dar o resping. Cât despre cei cu inimi învăluite sunt aceia în ale căror inimi se află şi credinţă şi ipocrizie….”

 

Source Link

Views: 2