Argumente probate?

    Dacă evoluţionismul nu mai este atât de sigur, mai poate fi el numit „ştiinţă”?  După definiţie, ştiinţa este „sistemul de cunoştinţe privind adevărurile generale aparţinând *lumii fizice şi care sunt *operate de legi generale; cunoştinţele ştiinţifice sunt obţinute şi testate prin *metoda ştiinţifică: observaţie, ipoteză, predicţia testului, experiment, concluzie” . Ştiinţa, prin definiţie, […]

0Shares

 

 

Dacă evoluţionismul nu mai este atât de sigur, mai poate fi el numit „ştiinţă”?  După definiţie, ştiinţa este „sistemul de cunoştinţe privind adevărurile generale aparţinând *lumii fizice şi care sunt *operate de legi generale; cunoştinţele ştiinţifice sunt obţinute şi testate prin *metoda ştiinţifică: observaţie, ipoteză, predicţia testului, experiment, concluzie” .

Ştiinţa, prin definiţie, se ocupă doar de lumea fizică, nu şi de metafizic. „Existenţa sau inexistenţa supranaturalului” nu intră în competenţa ştiinţei.

Apoi, ştiinţa poate recunoaşte doar acele fenomene care se încadrează în legi generale; ea nu poate interpreta excepţiile de la regulă. Ştiinţa, prin definiţie, ignoră tot ce ţine de paraconformităţi şi miracol.

În al treila rând, cunoştinţele ştiinţifice sunt doar cele obţinute prin metoda ştiinţifică. Fenomenul „origini” – din nefericire, nu poate fi testat sub nici o formă.

Când un „guru” al evoluţionismului ateist ca Richard Dawkins afirmă că „existenţa sau ne-existenţa unui creator supranatural este o problemă ştiinţifică” , el îşi maschează aberanţa sub girul autorităţii academice, cu aroganţa celui care manipulează incultura ascultătorului. Dacă este „problemă ştiinţifică”, ar trebui să aibă instrumente ştiinţifice apte să investigheze fenomenul. Dar Dumnezeu nu face parte din lumea fizică şi nu poate fi pus sub lupă şi investigat, ca o muscă. Existenţa lui Dumnezeu este în afara abilităţii de investigare a ştiinţei.

Ştiinţa, ca şi o oală minune, este foarte bună doar pentru anumite lucruri. Ştiinţa este respectată, atâta vreme cât se limitează la partea investigabilă din lumea fizică. Când îşi depăşeşte limitele şi se aventurează în metafizic, încetează să mai fie ştiinţă şi devine „scientism”, un soi orbeţ  filosofic.

Aici este şi necazul cu Darwinismul / naturalismul: el porneşte de la supoziţia că „nu există supranatural”, ceea ce este o opinie filosofică. Din nefericire, această premiză determină interpretarea faptelor ştiinţifice, dându-li-se sensul dorit. Evoluţionismul nu este ştiinţă neutră şi obiectivă şi este ridicol că darwiniştii nu-şi dau seamă de acest lucru.

În final, toată controversa „evoluţionism – creaţionism” se reduce la opţiunea filosofică: care mecanism este responsabil de existenţa lumii noastre – cel teist sau ateist? Controversa nu e o confruntare ştiinţifică, ci bătălia concepţiilor de viaţă: naturalism contra supranaturalism. Prima stipulează: „Credinţă în miracole este în contradicţie flagrantă cu faptele ştiinţifice, dar şi cu spiritul ştiinţei”  A doua, conştientă de limitele minţii omului, vede supranaturalul împletindu-se cu viaţa de tote zilele. Evoluţionismul, mut faţă de marile întrebări existenţiale, se mulţumeşte cu originea întâmplătoare şi animală a omului, după zisa lui Dawkins: “Universul nostru n-are destin, nici scop, nici bine şi rău, nimic …decât o indiferenţă oarbă nemiloasă” . Creaţionismul, din fericire, înseninează orizontul, oferindu-i omului demnitatea unui destin cu finalitate.

Richard LewontinÎntr-un act de sinceritate, geneticianul evoluţionist Richard Lewontin scria: „Noi luăm apărarea ştiinţei în ciuda absurdităţii evidente a multora din explicaţiile noastre, în ciuda incapacităţii ştiinţei de a-şi îndeplini angajamentele de o viaţă mai bună, în ciuda tolerării de către comunitatea ştiinţifică a unor poveşti fără acoperire, şi aceasta, pentru că am făcut un legământ aprioric cu materialismul. Nu metodele ştiinţifice sunt cele ce ne obligă să acceptăm explicaţia materialistă a fenomenelor lumii, ci, din contra, adeziunea noastră faţă de cauzalitatea materialistă ne obligă să construim instrumente de cercetare şi un sistem de concepte care să producă explicaţii materialiste, indiferent cât de contrar intuiţiei sunt ele şi cât de mistificatoare sunt pentru cei profani. Mai mult, materialismul este criteriul nostru absolut, căci nu putem accepta ca ideea de divinitate să ne calce pragul”.

Source Link

Views: 2

0Shares

Factori cosmici contrazic evoluționismul

    Din imensitatea de factori cosmici care ar fi trebuit să concorde, pentru ca viaţa umană să fie posibilă pe pămînt vom enumera câțiva: 1. „Constanta gravitational” : dacă universul ar trebui să producă elementele grele necesare formării vieţii, atunci mărimea stelelor este importantă în producerea elementelor mai grele ca fierul şi beriliul. Constanta […]

0Shares

 

 

creation-universe-pla-s-widescreen-92288Din imensitatea de factori cosmici care ar fi trebuit să concorde, pentru ca viaţa umană să fie posibilă pe pămînt vom enumera câțiva:

1. „Constanta gravitational” : dacă universul ar trebui să producă elementele grele necesare formării vieţii, atunci mărimea stelelor este importantă în producerea elementelor mai grele ca fierul şi beriliul. Constanta aceasta gravitanţională trebuie să fie formată la rata exact la care există. Dacă stelele s-ar fi format mai rapid, nu s-ar fi produs stele ca soarele nostru. Dar exact de acest tip de stele era nevoie pentru a evita o ardere stelară mai rapidă.

2. „Constanta forţei nucleare”:  Este esenţial ca forţa care ţine laolaltă particulele în nucleul unui atom să fie exact aşa cum sunt, altfel aceleaşi elemente grele ar fi fost insuficiente pentru a susţine legături de nuclei multi-protoni sau o cantitate suficientă de hidrogen. Stabilitatea elementelor necesaare vieţii ar fi fost instabilă.

3. Rata expansiunii universului. Dacă această rată ar fi fost cu puţin mai mică, atunci universul s-ar fi prăbuşit în sine înainte de faza de ardere a oricărei stele de tip G. Dacă însă rata expansiunii ar fi fost ceva mai mare, ar fi existat o condensare insuficientă pentru ca să se poată forma galaxiile şi stelele.

4. Masa totală în univers. Dacă masa totală în univers ar fi fost cu puţin mai mică de la iniţialul big-bang, atunci helium-ul n-ar mai fi fost produs ca să poată forma elementele grele. Dacă masa totală în univers ar fi fost cu puţin mai mare, atunci supra-abundenţa deuteriului ar fi mărit rata de ardere a stelelor, făcând viaţa de pe orice planetă imposibilă.

5. Nivelul entropiei din univers. Dacă universul ar fi fost mai entropic, atunci stelele nu s-ar fi format. Dacă universul ar fi fost mai puţin entropic, atunci sistemele galactice ar fi captat radiaţia şi ar fi compromis formarea de stele individuale.

6. Distanţa dintre stele (de aprox. 50 milioane de miliarde de km ). Dacă distanţa dintre stele ar fi fost mai mică, orbitele planetelor ar fi fost afectate într-aşa măsură încât să se destabilizeze în temperatură. Dacă distanţele dintre stele ar fi fost puţin mai mare, atunci materiale precum roca şi pământul nu s-ar fi format niciodată. Distanţele vaste dintre stele sunt, astfel, necesare pentru ca planeta noastră să ia fiinţă în timpul formării universului.

7. Numărul de stele la un loc. Dacă ar fi fost mai mult de o stea la un loc, atunci „tides” ar fi supt orbitele planetare. Iar dacă n-ar fi fost nici o stea, atunci n-ar fi existat căldura necesară vieţii.

8. Distanţa stelei-soare faţă de centrul galaxiei. Dacă steaua-soare a sistemului nostru solar ar fi fost mai aproape de centru, atunci densitatea stelară şi radiaţia ar fi fost prea masive. Dacă steaua ar fi fost mai departe de centru, atunci materialele compacte (rocile) necesare pentru apariţia planetei n-ar fi apărut.

9. Densitatea crustei pământului. Dacă ar exista o cât de mică deviaţie de la actuala grosime a crustei, atunci ar fi apărut o activitate tectonică severă, iar oxigenul ar fi fost prea abundent pentru atmosfera favorabilă vieţii.

10. Rotaţia pământului. Dacă pământul s-ar fi rotit cu puţin mai încet, ar fi apărut diferenţe de temperatură severe. Iar dacă perioada de rotaţie ar fi cu doar puţin mai rapidă, atunci viteza vânturilor atmosferice ar fi prea mare şi nimicitoare.

11. Distanţa dintre lună şi pământ. Dacă luna ar fi cu puţin mai aproape, sau altfel spus, dacă gravitatea lunii ar fi mai mare faţă de oceanul planetar, atunci viaţa n-ar fi putut dăinui. De asemenea, dacă distanţa dintre pământ şi lună ar fi cu puţin mai mică, atuci oblicitatea orbitei pământului ar fi alterată, ceea ce ar cauza schimbări climatice severe.

12. Nivelul ozonului în atmosferă. Dacă ar fi mai puţin ozon în atmosferă, atunci radiaţiile ultraviolete la nivelul pământului ar fi insuficiente pentru stabilizarea temperaturii necesare vieţii. Iar dacă cantitatea de ozon ar fi fost mai mare, temperatura la suprafaţă ar fi prea mare.
(Dr. Hugh Ross, The Creation Hypothesis, 1994)

Source Link

Views: 2

0Shares

Pericolul darwinist

Oricine doreşte pace şi linişte ar trebui să observe pericolul darwinist     Atunci când luptăm împotriva unei probleme , trebuie să eliminăm sursa problemei pentru ca rezultatele combaterii noastre să fie cu adevărat eficiente. De exemplu, oricât de mult am încerca să curăţăm în jurul unui gunoi, gunoiul va continua să emane mirosul urât. […]

0Shares

Oricine doreşte pace şi linişte ar trebui

să observe pericolul darwinist

 

 

Atunci când luptăm împotriva unei probleme , trebuie să eliminăm sursa problemei pentru ca rezultatele combaterii noastre să fie cu adevărat eficiente. De exemplu, oricât de mult am încerca să curăţăm în jurul unui gunoi, gunoiul va continua să emane mirosul urât. Toate măsurile de curăţenie luate fără să eliminăm sursa gunoiului vor fi de scurtă durată. Rezolvarea definitivă este eliminare definitivă a sursei de gunoi.

Nu este o soluţie inteligentă să creşti şerpi veninoşi şi să îi laşi liberi, iar apoi când observi că ei încep să omoare oameni, să începi să cauţi soluţii şi să îi omori pe fiecare în parte. În acest caz soluţia este să nu se mai crească şerpi veninoşi. Deci, şi în cazul terorismului, soluţia de durată nu este căutarea fiecărui terorist  şi distrugerea lor. Pentru a scăpa lumea de teroare trebuie depistată sursa şi îndepărtarea ei. Sursele principale ale terorismului sunt ideologiile deviate şi educaţia populaţiei în acest sens.

Azi în aproape toate ţările , darvinismul este predat în şcoli de parcă ar fi fost un adevăr ştiinţific. Tinerii nu sunt

school

învăţaţi că sunt creaţi de Allah, că Allah le-a oferit lor un suflet, o minte şi o conştiinţă, că după ce vor muri vor fi traşi la răspundere, iar în funcţie de această vor fi răsplătiţi în Rai sau vor fi pedepsiţi în Iad. Ei învaţă că au luat naştere prin pură întâmplare, că strămoşii lor sunt animale, că nu au nici o responsabilitate faţă de cineva, că sunt nişte vieţuitoare libere  şi că numai prin luptă şi conflict pot rămâne în viaţă. După ce toată perioada şcolară copilului i s-au insuflat toate aceste lucruri devine în timp duşmanul omului, fiind de acum uşor pentru el să ucidă. Aceşti tineri sunt foarte uşor de convins să săvârşească fapte ce contravin conştiinţei lor. Comunismul, fascismul, naţionalismul, grupurile teroriste, toate sunt rezultatul acestei educaţii.

O altă parte a acestei “educaţii” este arătarea religiei şi a credinţei ca aparţinând oamenilor înnapoiaţi. Cei educaţi sunt cei care cred în darvinism şi materialism, religia rămănând a oamenilor needucaţi. Astfel pătrunderea în religie a ereziilor este mult mai usor.

Un om care crede în Allah şi are frică de El nu va atenta niciodată la viaţa sau la bunul altcuiva. El ştie că pentru fiecare suflet chinuit , el va da socoteală şi că pentru fiecare faptă interzisă va fi pedepsit crunt în Iad.

Soluţia acestei probleme este încetarea educaţiei copiilor noştri după modelul darvinist şi materialist, ci să le insuflăm frica de Allah, să îi îndrumăm să acţioneze conform conştiinţei lor. Vom obţine ca rezultat al aplicării acestor norme o societate asemeni celei desrise în Coranul cel Sfânt:

“Allah porunceşte dreptatea, plinirea faptei bune şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, fapte urâte şi nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceţi aminte. ”    (16: 90)

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 3

0Shares