Vicii periculoase, partea 1
Islamul îndeamnă musulmanul să se abţină de la toate viciile precum:
Trufia. Persoana trufaşă nu îi respectă pe alţii şi nici nu este respectată de către ei. Astfel, trufia conduce la ură reciprocă. Profetul Muhammad a spus: „În Ziua Învierii, Allah nu îşi va îndrepta privirea către cel care obişnuia să îmbrace haina vanităţii.”
Nedreptatea. Viciile nedreptăţii implică încălcarea drepturilor altora. De asemenea, atrage după sine alte vicii precum minciuna sau transformarea adevărului în fals şi a falsului în adevăr. Sfârşeşte prin ură, gelozie şi cel mai probabil răzbunare. Allah spune în Coranul cel sfânt:
„Allah nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi!” (ʻAli ʻImran: 57).
Minciuna. Islamul îi previne pe musulmani cu privire la minciună, pentru că acest viciu face oricui viaţa de nesuportat. În afară de aceasta, minciuna atrage după sine alte vicii precum nesinceritatea, mărturisirea falsă, înşelătoria, trădarea şi ruperea promisiunilor. Profetul Muhammad a spus: „Trăsăturile ipocriţilor sunt trei: dacă vorbeşte, minte; dacă promite, îşi rupe promisiunea; dacă cineva are încredere în el, el îl trădează.”
Musulmanul nu ar trebui să fie invidios, pentru că acest viciu este împotriva bunăvoinţei şi a spiritului Islamului şi credinţei. Profetul Muhammad a spus: „Nu vă invidiaţi unii pe ceilalţi. Nu vă înşelaţi sau urâţi unul pe celălalt. Fiţi fraţi şi servitori ai lui Allah.”
Înşelăciunea. Musulmanul nu trebuie să-i înşele pe ceilalţi, pentru că aceasta facilitează falsitatea, frauda şi minciuna, distrugând încrederea reciprocă dintre oameni. În afară de aceasta, viciul distruge calitatea producţiei economice şi a tuturor tipurilor de servicii. Profetul Muhammad a spus: „Acela care ne înşală nu este unul dintre noi…”
Vicii periculoase, partea 1
Ipocrizia. Un musulman este avertizat împotriva viciului ipocriziei, pentru că aceasta implică minciuna, falsitatea şi înşelăciunea. Ipocritul distorsionează faptele pentru a-şi mulţumi şeful. El transformă viciile şefului său în virtuţi pentru a-i câştiga simpatia cu preţul tuturor valorilor morale. Allah spune în Coranul cel sfânt:
„Cei făţarnici vor ajunge în fundul cel mai de jos al Iadului şi nu vei afla ajutor pentru ei…” (An-Nisa’: 145).
Profetul Muhammad a spus: „Vei vedea că cel care se va afla în cea mai rea situaţie în Ziua Judecăţii este omul cu două feţe.”
A-i dispreţui pe ceilalţi. Musulmanul nu trebuie să-i dispreţuiască pe ceilalţi, pentru că o asemenea atitudine dă naştere unui sentiment de superioritate care poate degenera în discriminare rasială, tribală sau socială ce distruge unitatea socială şi solidaritatea.
Acuzaţiile aduse pe nedrept. Musulmanul nu trebuie să gândească rău despre alţii fără a deţine dovezi clare, pentru că toată lumea beneficiază de prezumpţia de nevinovăţie, până la proba contrară. Mai departe, un astfel de viciu implică nedreptate, acuzaţii false şi rănirea nedreaptă a sentimentelor celorlalţi. Allah spune în Coranul cel sfânt:
„O, voi cei care credeţi! Feriţi-vă cu străşnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat!” (Al-Hujurat: 12).
Calomnia. Musulmanul nu trebuie să-i acuze pe nedrept pe alţii de adulter, pentru că un astfel de viciu implică minciună, nedreptate şi distrugerea onoarei persoanelor nevinovate. Islamul propune o pedeapsă de intimidare pentru calomnie, pentru că Islamul protejează atât dreptatea, cât şi onoarea oamenilor. Allah spune în Coranul cel sfânt:
„Aceia care defăimează femei evlavioase, preacurate şi drept-credincioase vor fi blestemaţi atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi şi vor avea parte de chin mare.” (An-Nur: 23).
Hoţia. Dacă sunt îndeplinite condiţiile necesare, mâna hoţului este tăiată, potrivit legislaţiei islamice. Hoţia ameninţă dreptul la proprietate şi poate fi însoţită de crimă sau alte infracţiuni. Islamul susţine că omul are dreptul să se simtă în siguranță în ceea ce priveşte viaţa şi proprietatea sa. Profetul Muhammad a spus: „Proprietatea unui om este la fel de sacră precum sângele său.”
Source LinkViews: 3
