Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Ce a adus Hudaybiya?

Fethullah Gulen   Relatându-vă un eveniment în mod detaliat, m-am străduit să anticipez o chestiune importantă, şi anume, ceea ce a adus Hudeybiye. Ce a adus Hudeybiye? Mesagerul lui Allah a încheiat pacea şi ce au avut de câştigat musulmanii în urma păcii? 1. Cei care au acceptat Islamul În primul rând, în perioada păcii […]

0Shares

Fethullah Gulen

Relatându-vă un eveniment în mod detaliat, m-am străduit să anticipez o chestiune importantă, şi anume, ceea ce a adus Hudeybiye. Ce a adus Hudeybiye? Mesagerul lui Allah a încheiat pacea şi ce au avut de câştigat musulmanii în urma păcii?

1. Cei care au acceptat Islamul

În primul rând, în perioada păcii a devenit musulman Khalid bin Waleed (radiyallahu anhu), supranumit Sabia İslamului.

Khalid bin Waleed era um om ce nu putea fi îngenunchiat în luptă. Înainte nu era posibilă trecerea la İslam decât cu ajutorul sabiei, pentru a transforma orgoliul în demnitate. Cel Drept l-a protejat pe acest comandant fără pereche al viitorului şi prin gloria lui a pregătit bazele aderării la İslam. Dacă nu exista această perioadă de pace, cum putea fi înmuiat Khalid?

Nemaiavând ce face la Mecca, Khalid, un om căruia îi făceau plăcere conflictele, acum avea timp de reflecţie. Nedreptăţirea evidentă a musulmanilor la Hudaybiya şi comportamentul lor în timpul pelerinajului ce a avut loc al doilea an, l-a impresionat pe Khalid ca şi pe cei ca el. Da, perioada de pace i-a adus linişte, apoi a anunţat că se supune Mesagerului lui Allah. Iar această supunere a avut ca rezulta transformarea lui în „Sayfullah” (Sabia lui Allah).

De altfel, Mesagerul lui Allah se aştepta la acest rezultat.

Amr Ibn Aas (radiyallahu anhu) făcea parte dintre cei care deveniseră musulmani în această perioadă.

Viaţa monotonă şi de înfrăţire i-a făcut să se plictisească pe aceşti voinici şi caii lor arăbeşti. Ei au ales acţiunea şi au trecut de partea Mesagerului lui Allah…

Şi Osman b. Talha (ra) era unul din cei mari câştigaţi în această perioadă. De-alungul vieţii sale, Osman b. Talha avusese în grijă cheia Kaabei, pe care mai târziu Mesagerul lui Allah i-a dat-o tot lui. Aceste persoane, ale căror nume sunt menţionate, prin geniul lor militar şi politic, erau oameni ce distrugeau oştiri. Aceşti oameni s-au făcut cunoscuţi chiar şi în climatul blând din perioada de pace.

2. Kaaba nu poate fi sub monopolul nimănui

Până în acea zi, koreişiţii priveau totul de sus. Ei ziceau: „Kaaba este a noastră.” Şi nu dădeau nimănui voie să se apropie. Cei care veneau plăteau un impozit şi numai aşa puteau vizita Kaaba. În caz contrar, nu era posibilă vizitarea Kaabei.

Pe când în înţelegerea avută cu Mesagerul lui Allah, o asemenea condiţie nu fusese impusă şi pentru acest lucru vinovaţi erau consideraţi qureişiţii, fiind acuzaţi de omisiune. În anul următor, când musulmanii au înconjurat Kaaba fără să plătească impozit, şi celelalte triburi şi clanuri se treziră. Deci qureişiţii nu erau unicii stăpâni ai Kaabei. Dacă ar fi aşa, musulmanii veniţi din Medina cum puteau să viziteze Kaaba fără să plătească impozit? În acest caz, de ce să nu aibă ei un asemenea drept!

Toată lumea gândea astfel şi se dovedea faptul că quraişiţii nu erau singurii care dominau peste Kaaba. Astfel, în anii următori toată lumea putea să viziteze Kaaba fără oprelişti.

3. Munca este posibilă într-o atmosferă de pace

Odată cu pacea, se garanta că koreişiţii nu vor aduce neplăceri timp de zece ani. Această perioadă de zece ani era foarte importantă pentru musulmani. Mesagerul lui Allah a găsit prilejul de a trimite în diferite locuri călăuzitorii pe care i-a format în această perioadă şi acest lucru a însemnat perceperea vocii Islamului în toată Peninsula Arabă.

Peste tot se înălţa glasul Coranului şi toată lumea alerga spre religia islamică. Momentul anunţat de Sfântul Coran era acest moment: „Şi vei vedea oamenii intrând în Legea lui Allah cu cetele.” (Nasr [Ajutorul], 110/2).

Zece ani însemna ridicarea unei noi generaţii. Quraişiţii nu realizau ce prilej au acordat musulmanilor. Dacă ar fi fost conştienţi de acest lucru, nu ar fi încheiat o astfel de înţelegere.

În această perioadă musulmanii au avut de câştigat atât cantitativ, cât şi calitativ. Nou intraţii în İslam pe de o parte sporeau forţa armată, iar pe de altă parte le dadeau speranţă. Iată că, prin această forţă, musulmanii vor ajunge la porţile Meccăi şi quraişiţii nu vor mai putea să facă nimic.

4. Au cunoscut İslamul pe timp de pace

Această pace a mai creat un avantaj. Până la înţelegerea de la Hudaybiya, nu existase o comunicare între cele două părţi. Întâlnirile se produceau pe câmpurile de luptă. Sub psihologia războiului, nu era posibilă relatarea adevărurilor İslamului părţii adverse. În perioada de pace s-au făcut călătorii. Cei care trăiseră până atunci fără să cunoască frumuseţile referitoare la İslam, atunci când le-au văzut, nu şi-au putut ascunde uimirea. Viaţa din Medina nu era deosebită de cea din rai şi cei care o vedeau erau fermecaţi. Abluţiunea, chemarea la rugăciune, namaz-ul efectuat cu toată comunitatea şi supunerea şi liniştea celor care se rugau, toate acestea încântau sufletele meccanilor.

Datorită păcii de la Hudaybiya, nu rămăsese nici o casă în care să nu fi intrat vocea Islamului şi mesajul Coranului. Chiar şi în casa lui Abu Jahl, dacă ar mai fi trăit, ar fi rămas singur. De aceea, era o victorie înaintea victoriei de la Mecca.

Da, atunci când făcea un pas, Mesagerul lui Allah ştia foarte bine cum făcea acel pas. Acolo unde îi ajungea privirea, acolo punea piciorul. Datorită acestei coordonări, putea să rezolve orice problemă.

5. Islamul a început să fie recunoscut în mod oficial

În urma păcii încheiate, toate triburile şi clanurile au început să accepte faptul că, Profetul nostru şi statul-oraş pe care îl reprezintă, a căpătat o identitate de stat ce poate încheia convenţii şi înţelegeri în stânga şi în dreapta sa.

Aşa cum în zilele noastre, statele nou create sau care şi-au anunţat independenţa câştigă legitimitate prin recunoaşterea lor drept state de către alte state şi folosesc acest lucru ca o referinţă în relaţiile internaţionale, tot astfel şi Mesagerul lui Allah era renumit datorită faptului că încheiase o asemenea înţelegere. Dacă a fost recunoscut de către quraişiţi, pentru ce să nu fie recunoscut şi de către cei din Taif? Da, recunoaşterile au venit una după alta.

Iată că Mesagerul lui Allah era un om minunat, care dintr-o înţelegere semnată în cele mai grele condiţii precum Hudaybiya, obţinea victorii peste victorii. Să ştii să pregăteşti bazele unei asemenea victorii fără să te gândeşti, într-un moment în care eşti nevoit să iei imediat o decizie, este fără îndoială un succes ce depăşeşte graniţele gândirii omeneşti, ce poate fi considerat un miracol, încât este cea mai vie mărturie a faptului că El este un adevărat profet.

Deoarece nu se mai întâmplase ca un om, chiar dacă era un geniu, să obţină o asemenea victorie dintr-o înţelegere ce aparent părea o înfrângere. Deoarece o asemenea victorie era peste puterile unui om, fiind legată de voinţă şi cunoaştere.

6. Era protejat de Allah

Luând în considerare problemele pe care le-a rezolvat Mesagerul lui Allah, nu se poate să nu observi protecţia Puterii Nelimitate ce domină întreaga viaţă. Mai cu seamă, în spatele rezolvării cu uşurinţă a problemelor grele de la Muntele Kaf de către Mesagerul lui Allah, noi vedem Braţul Puterii, forţa, consideraţia, ocrotirea lui Allah, declaraţia „Acesta este Profetul Meu” şi ne exprimăm mândria zicând „Muhammad (sas) este Mesagerul lui Allah„.

Da, Mesagerul lui Allah, atunci când avea de luat o decizie, se hotâra foarte repede, analiza în amânunt orice lucru şi lua decizia corectă. În viaţa Lui – ca mărturie stă cartea despre viaţa Lui – nu întâlnim măcar o dată o faptă care să necesite a fi corectată, mai mult, potrivit unora, chiar şi în situaţii de înfrângere, de zbucium, reuşea să obţină o victorie din acea înfrângere, putând să trasforme nenorocul în noroc.

Da, nereuşitele deveneau reuşite, înfrângerile se trasformau în victorii şi clipele de derută, datorită Lui, apăreau sub forma unor cuceriri. De regulă, contrar curgerii lucrurilor, a naturii, a firii, El aducea o altfel de curgere, de natură, de fire. Acestea erau lucruri ce aparţineau lui Allah (cc), aşa cum se arată în Coran: „Iar Allah v-a creat pe voi şi ceea ce faceţi.” (Saffat [Cei aşezaţi în rând], 37/96).

Allah  îşi crează lucrurile cu braţele făpturii celei mai desăvârşite, celei mai onorate, celei mai merituoase…Pentru ce le crează? Pentru a zice: „Acesta este robul, profetul Meu, voi ştiţi acest lucru.Voi ştiţi că Eu îl susţin pe El în toate. Voi dacă sunteţi milioane, miliarde, El este unicul meu rob şi chiar dacă este singur, vă va aduce biruinţa. Din ce cauză? Deoarece Eu îl susţin cu tot tezaurul de putere de lângă Mine.

El este ocrotit de Allah şi nimeni să nu uite că, a declara război Persoanei care se află sub ocrotirea lui Allah, înseamnă a declara război împotriva lui Allah. Mesagerul lui Allah nu a fost învins şi nu va fi învins. Cei care doresc înfrângerea Lui, contravin gândirii şi inimii lor. Aceştia sunt nefericiţii care se lasă duşi de fantezie. Pe aceşti oameni Allah îi scutură, îi deşteaptă zicându-le: „Veniţi-vă în fire, voi ce nu cunoaşteţi măsura!” şi dacă ei nu înţeleg, îi pedepseşte.

Da, nu te poţi război cu Măritul Mohamed (sas), nu-i poţi sta împotrivă. O confirmă Allah. Împotriva atitudinii soţiilor Sale, una dintre ele, ca o consolare, zice: „Allah este Stăpânul Său şi drept ajutoare are chiar pe îngeri.” (Tahrim [Opreliştea], 66/4). Adică, toate spiritele ce locuiesc în ceruri confirmă acest lucru. Dacă oştirea Ta este formată din ei, atunci nu ţi se pot împotrivi milioane, miliarde de oameni. Cei care ţi se împotrivesc îşi pot pierde capetele.

Poate Allah  îi va mai păsui şi zicând să nu existe obiecţii şi scuze, le va acorda timp de zece ori, de douăzeci de ori, de reizeci de ori şi le va zice: „Să vedeţi, să înţelegeţi, urmaţi calea cea dreaptă, ca să nu aveţi ce obiecta în lumea de apoi!” Dar, după cum se redă în hadis, odată ce te-a înhăţat, nu mai ai scăpare.

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 3

0Shares

Domnul Lumilor – part 1

    Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor. Din punct de vedere lingvistic, termenul de „ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum […]

0Shares

Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor.

Din punct de vedere lingvistic, termenul de „ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum si sensul de posesiune, de stapanire a ceva (asa cum se spune, spre exemplu, in limba araba „rabbu-d-daar” = stapanul / domnul casei).

Si se foloseste in mod uzual insotit de un substantiv cu functie de atribut (ca in  exemplul de mai sus – „stapanul casei”;  si nu este permis sa fie atribuit intr-o forma absoluta (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens)  – Ar-Rabb = Domnul decat si numai lui Allah Preainaltul, Cel care El Unicul este Domnul a tot si a toate, Domnul tuturor lumilor, slavit fie El!

Si „ar-rabbany” vine cu sensul de cel care cugeta si ajunge sa Il cunoasca pe Allah Preaslavitul, ca si in Cuvantul Preainaltului:

…“Fiti supusi Domnului…”  (‘Aal Imran 3:79)

Si a fost, de asemenea, consemnat verbului in limba araba „rabba” si sensul de suveranitate, de a fi deasupra / superior cuiva  sau a ceva.

Si, de asemenea, „rabba ualadahu” adica l-a educat pe copilul sau, in sensul de „educare / asigurare a conditiilor pentru o dezvoltare benefica”.

Si s-a spus cum ca printre sensurile lingvistice ale termenului de „ar-rabb” se pot distinge trei categorii, si anume:

*ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul

*ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune

*ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume

Si s-a spus, de asemenea, cum ca originea cuvantului „ar-rabb” este „tarbiah” – adica educarea, asigurarea conditiilor benefice dezvoltarii a ceva de la o etapa la alta, pana la ajungerea sa la starea dezirabila.

Acest absolut si preafrumos nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul a fost consemnat de foarte multe ori in cuprinsul Nobilului Coran, unii invatati mentionand ca a fost semnalat de mai bine de 900 de ori, dintre care in 151 de cazuri a fost consemnat in forma individuala  – Ar-Rabb (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens). Dintre acestea amintim Cuvantul lui Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor.  (Al-Fatihah 1:2)

Când i-a zis Domnul lui: „Supune-te!”, el a rãspuns: „M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!”  (Al-Baqarah 2:131)

Spune: „Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor!  (Al-‘An’am 6:162)

Spune: „Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?

(Al-‘An’am 6:164)

Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale. Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!

(Al-‘A’araf 7:54)

Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.

(Ad-Dukhan 44:8)

Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri. (Ar-Rahman 55:17)

Dar voi nu puteti voi decât dacã voieste Allah, Stãpânul lumilor. (At-Takwir 81:29)

Precum si numeroase altele dintre versetele Nobilului Coran.

Referitor la sensul si semnificatia numelui de Ar-Rabb in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul invatatii in islam au facut numeroase afirmatii, dintre care vom  consemna in cele ce urmeaza….

Plecand de la cele trei categorii mai sus amintite in care se pot incadra din punct de vedere lingvistic sensurile termenului de „ar-rabb”, si anume:  ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul / ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune / ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume, s-a spus cum ca, pe langa acestea, in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul „Ar-Rabb” sporeste in sensuri si semnificatii. Si astfel, Allah este Acel Stapan care nu are asemanare si nici egal in stapanirea Sa, si Allah este Cel care imbunatateste situatia creatiilor Sale prin ceea ce a pogorat asupra lor dintre binecuvantarile Sale, si el este Stapanitorul („Propietarul”) caruia ii apartin creatia si creatiile si oranduirea situatiei lor.

Si asa cum aminteam deja, nu este permis a fi atribuit numele / atributul de „Ar-Rabb” intr-o forma absoluta decat si numai lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, Cel care Unicul este Domnul tuturor lumilor.

Si s-a mai spus si ca „Ar-Rabb” este Acela care ii „educa”  pe toti supusii Sai in totalitatea lor, prin oranduirea si imbunatatirea situatiei lor si diferite alta tipuri de binecuvantari.

Si a favorizat / a particularizat Allah aceasta „educare” celor care au fost alesi prin imbunatatirea situatiei inimilor lor, si a sufletelor lor, si a caracterului lor, si pentru aceasta au si sporit ei intru a se ruga Lui, Preaslavitul si Preainaltul, prin intermediul acestui preafrumos nume, pentru ca, de fapt, ei il implora pe El intru a-i face pe ei dintre beneficiarii acestei „educari speciale”.

Si, subhan Allah = slava lui Allah, ca si in cazul celorlate nume si atribute ale lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si credinta in Allah ca Domn (Ar-Rabb) are asupra dreptcredinciosului musulman numeroase consecinte si dintre acestea amintim in cele ce urmeaza…

Cel care crede cu adevarat in Allah Preaslavitul ca „Rabb” – Domn va sti cum ca Allah Unicul este Cel care intru adevar este Domn, si nu exista nimeni si nimc care, in afara Lui, sa poata fi cu adevarat Domn, iar El, Preainaltul, este Domnul domnilor, si Stapanul imparatiei (al stapanirii) si Imparatul imparatilor (Stapanul stapanitorilor).

sursa:  cineesteallah.blogspot.ro

Source Link

Views: 4

0Shares

Domnul lumilor – partea 3

    In ceea ce priveste, insa, indurarea / mila (ar-rahmah) ea reprezinta legatura si liantul care se afla intre Allah si supusii Sai. Si daca adorarea se produce dinspre supusi spre Domnul lor, iar stapanirea se produce dinspre Allah spre supusii Sai, indurarea este „cheia” conexiunii dintre El si supusii Sai – prin ea […]

0Shares

In ceea ce priveste, insa, indurarea / mila (ar-rahmah) ea reprezinta legatura si liantul care se afla intre Allah si supusii Sai.

Si daca adorarea se produce dinspre supusi spre Domnul lor, iar stapanirea se produce dinspre Allah spre supusii Sai, indurarea este „cheia” conexiunii dintre El si supusii Sai – prin ea / din ea le-a trimis El lor pe trimisii Sai, si le-a pogorat lor Cartile Sale, si prin ea i-a calauzit, si in virtutea ei i-a locuit pe ei in casa rasplatii, in paradis, si prin ea i-a indestulat si i-a insanatosit si a pogorat asupra lor din binecuvantarile Sale; si astfel, liantul de legatura dinspre supusii Sai  spre El, Preainaltul, este supunerea si adorarea, iar dinspre El, Preaslavitul, spre supusii Sai este mila / indurarea; adica creatiile se raporteaza la Allah prin adorare, iar Allah Preaslavitul si Preainaltul se raporteaza la supusii Sai prin mila si indurare.

Si similaritatea dintre suveranitatea Sa (ca Domn) si indurarea / mila Sa este asemenea similaritatii dintre asezarea Sa pe tronul Sau si indurarea Sa.

Si astfel, cuvantul lui Allah, Preaslavitul:

Cel Milostiv care s-a asezat pe Tron (Ta-Ha 20:5)

este similar si in concordanata cu Cuvantul lui Allah in Surat Al-Fatihah (2-3):

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor,

Cel Milostiv, Îndurãtor. (Al-Fatihah 1:2-3)

Deoarece cuprinderea (marimea) suveranitatii Sale este atat de vasta incat nu exista nimic in afara cuprinderii ei, asemenea cuprinderii indurarii Sale si a cuprins totul cu indurarea si suveranitatea Sa.

Si s-a spus, de asemenea, ca se impune fiecaruia (matur si in deplinatatea facultatilor mintale) sa stie ca nu exista alt domn adevarat decat Allah, Unicul, si sa se relationeze intr-o modalitate potrivita / propice cu Cel care i-a facilitat lui tot ceea ce este mai bun pentru el, si sa indeplineasca prescriptiile Sale si sa I se supuna Lui, asa cum El, Preainaltul, i-a oferit lui pas cu pas, etapa cu etapa, conditiile propice dezvoltarii si implinirii sale, si sa fie consecvent intru aceasta si sa nu se abata de la acestea prin punerea lor in practica cu totat puterea finite sale, asa cum si Allah il protejeaza si il pazeste pe El.

Si s-a laudat Allah pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Ar-Rabb” – Domnul, Suveranul si a asociat acest preafrumos nume al Sau in Nobilul Coran, dupa cum urmeaza…

Allah s-a preamarit pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Rabbi-l-‘alamiin” = Domnul tuturor lumilor.

Si dintre cele mai marete modalitati prin care Allah Preainaltul S-a preaslavit pe Sine Insusi este tocmai insusirea atributului de „Ar-Rabb” (Domn, Suveran), si dintre acestea, aceea de „Rabbi-l-‘alamiin” – Domnul tuturor lumilor. Iar ” ‘alamiiin” reprezinta pluralul pentru substantivul ” ‘alam” (lume), si fiecare „tip”/”gen” / „specie” a creatiei lui Allah este „o lume” in sinea ei, precum ingerii, oamenii, djinii, animalele, plantele, obiectele si asa mai departe… iar Allah Preaslavitul si Preainaltul este Domnul tuturor lumilor.

Si a spus Allah:

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor, (Al-Fatihah 1:2)

Si a spus, de asemenea, vorbindu-i lui Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa!):

Când i-a zis Domnul lui: „Supune-te!”, el a rãspuns: „M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!” (Al-Baqarah 2:131)

 Spune: “Voiti sã invocãm noi în locul lui Allah ceva care nici nu ne foloseste, nici nu ne stricã? Si sã ne întoarcem pe cãlcâiele noastre, dupã ce Allah ne-a cãlãuzit, asemenea aceluia pe care seitanii l-au ademenit si rãtãceste pe pãmânt, descumpãnit, cu toate cã el are prieteni care-l cheamã la drumul cel drept, [zicându-i]: “Vino la noi!”? Spune: “Numai cãlãuzirea lui Allah este Cãlãuzire! Si ni s-a poruncit sã ne supunem Stãpânului lumilor!

(Al-‘An’am 6:71)

Spune: „Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor!

(Al-‘An’am 6:162)

Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale.

Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor! (Al-‘Araaf 7:54)

Si textele ce stau ca si marturie in Nobilul Coran cum ca Allah este”Rabbi-l-‘alamiin” – Domnul tuturor lumilor sunt deosebit de numeroase.

Si El, Preainaltul, este Domnul a tot si a toate. Spune Allah:

Spune: „Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?

(Al-‘An’am 6:164)

Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Rabbu-l-‘arsh” – Domnul tronului, iar „tronul” este cea mai mareata dintre creatiile Sale, Preaslavitul si a spus Allah:

Iar dacã ei se leapãdã, [atunci] spune: “Allah îmi este mie de ajuns! Nu existã altã divinitate în afarã de El! În El mã încred, cãci El este Stãpânul Tronului cel mare!”  (At-Tawbah 9:129)

Dacã s-ar afla în ele alti dumnezei afarã de Allah, amândouã ar fi stricate.  Mãrire lui Allah, Stãpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei.

(Al-‘Anbiy’a 21:22)

Preaînalt este Allah, Stãpânul adevãrat! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Stãpânul Tronului sublim! (Al-Mu’minun 23:116)

Allah! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Stãpânul Tronului minunat!” (An-Naml 27:26)

Si, de asemenea, S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Rabbu-s-samauati ua-l-‘ard” – Domnul cerurilor si al pamantului si a spus Allah:

Iar el a zis: “Tu stii cã nu le-a trimis pe acestea decât Stãpânul cerurilor si al pãmântului, ca semne limpezi si eu te cred, o, Faraon, pierdut!”  (Al-‘Israa’ 17:102)

Le-am întãrit Noi, asadar inimile, iarã ei s-au ridicat si au zis: „Domnul nostru este Stãpânul cerurilor si al pãmântului! Noi nu vom chema niciodatã un alt Dumnezeu afarã de El, cãci, dacã am face aceasta, noi am rosti o nelegiuire!” (Al-Kahf 18:14)

El este Stãpânul cerurilor si al pãmântului si al celor ce se aflã între cele douã. Adorã-L pe El si fii statornic în adorarea Lui! Oare mai stii tu pe altcineva cu asemenea nume?” (Maryam 19:65)

Iar el a rãspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stãpânul cerurilor si al pãmântului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vã mãrturisesc vouã despre aceasta. (Al-‘Anbia’ 21:56)

Mãrire Stãpânului cerurilor si pãmântului, Stãpânul Tronului! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El]! (Az-Zukhruf 43:82)

Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi si prin aceea ca El este Domnul nostru si Domnul parintilor nostri cei dintai si a spus Allah:

 A continuat: „Stãpânul vostru si stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi!”

(Ash-Shu’raa’, 26)

Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.

(Ad-Dukhan, 8)

Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Rabbu-l-mashriqi ua-l-maghribi” – Domnul rasritului si al apusului si spune Allah:

Domnul Rãsãritului si al Apusului! Nu existã altã divinitate afarã de

El; deci socoteste-L numai pe El Ocrotitor! (Al-Muzammil, 9)

Si a adãugat: „Stãpânul Rãsãritului si al Apusului si al celor care se aflã între acestea, dacã voi pricepeti!” (Ash-Shu’raa’, 28)

Asa cum de asemenea S-a laudat pe Sine cum ca El este Domnul celor doua rasarituri si al celor doua apusuri:

Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri.

Asadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tãgãduiti? (Ar-Rahman, 17-18)

Precum si ca El, Preainaltul este Domnul rasariturilor si al apusurilor:

Nu! Jur pe Stãpânul rãsãriturilor si al apusurilor… (Al-Ma’arij, 40)

Si daca ne vom apleca asupra textului Nobilului Coran vom intalni numeroase pasaje in care Allah Preaslavitul si Preainaltul este preamarit prin intermediul numelui de „Ar-Rabb”, dupa cum urmeaza:

El este Cel Vesnic Viu [Al-Hayy]. Nu existã altã divinitate afarã de El, deci chemati-L pe El cu credintã curatã numai în El! Mãrire lui Allah, Stãpânul lumilor! (Ghafir, 65)

Mãrire Stãpânului cerurilor si pãmântului, Stãpânul Tronului! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El]! (Zukhruf, 82)

Slavã lui Allah, Stãpânul cerurilor si Stãpânul pãmântului, Stãpânul [tuturor] lumilor! (Jathiya, 36)

Binecuvântat fie numele Domnului tãu Cel Plin de Slavã si de Cinste [Dhu al-jalal wa-l-‘ikram]! (Ar-Rahman, 78)

Si pomeneste numele Domnului tãu si dãruieste-te Lui, cu totul! (Al-Muzammil, 8)

Si, cu adevarat, a fost Allah preamarit si „chemat” in rugile lor de catre profeti, precum si de catre cei dreptcredinciosi  prin intermediul absolutului si preafrumosului Sau nume de „Ar-Rabb” (Domnul, Suveranul), si dintre acestea..

Ruga lui Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) si a sotiei sale:

Si au rãspuns ei: „Doamne, am fost nedrepti cu sufletele noastre si dacã nu ne ierti si nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduti”. (Al-‘A’raaf, 23)

Ruga lui Avraam (Ibrahim – Pacea lui Allah fie asupra sa!):

Si când Avraam si Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]: “Doamne, primeste-o de la noi! Tu esti Cel care Aude Totul [si] Atoatestiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!

(Al-Baqarah, 127)

Si [adu-ti aminte când] Avraam a zis: „Doamne, aratã-mi mie cum îi readuci la viatã pe cei morti?!”, I-a rãspuns: „Tot nu crezi?” El i-a zis: „Ba da! Ci numai sã se linisteascã inima mea!” El [Allah] i-a zis atunci: „Ia patru pãsãri si taie-le mãrunt, apoi pune pe fiecare munte o bucatã din ele, apoi cheamã-le si ele vor veni la tine în grabã. Si sã stii cã Allah este Atotputernic, Întelept [‘Aziz, Hakim]!”

(Al-Baqarah, 260)

Si ruga lui Moise (Musa – Pacea lui Allah fie asupra sa!):

A zis: „Doamne, iartã-mi mie si fratelui meu si lasã-ne pe noi sã intrãm întru îndurarea Ta, cãci Tu esti cel mai Îndurãtor dintre cei îndurãtori”. (Al-‘A’raf, 151)

Si a ales Moise saptezeci de bãrbati din neamul sãu pentru timpul întâlnirii cu Noi. Si când i-a lovit cutremurul [de pãmânt], a zis el: „Doamne, dacã Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, ca si pe mine. Oare vrei Tu sã ne pierzi pentru ceea ce au sãvârsit cei nelegiuiti dintre noi? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care-i duci în rãtãcire pe cei care Tu voiessti si îi cãlãuzesti pe cei care Tu voiesti. Tu esti Ocrotitorul nostru. Deci iartã-ne nouã si îndurã-Te de noi, cãci Tu esti cel mai bun dintre iertãtori! (Al-‘A’raf, 155)

Si ruga lui Noe (Nuh – Pacea lui Allah fie asupra sa!)

Si L-a chemat Noe pe Domnul sãu si a zis: “Doamne, fiul meu este din familia mea! Fãgãduinta Ta este Adevãrul, iar Tu esti cel mai drept dintre cei drepti!” (Hud, 45)

Si ruga lui Iosif (Yusuf – Pacea lui Allah fie asupra lui!)

Atunci a zis: „Doamne! Temnita îmi este mai dragã decât aceea la ce mã cheamã ele. Si dacã nu vei depãrta de la mine viclesugul lor, voi simti dorintã pentru ele si voi fi astfel printre cei prosti“. (Yusuf, 33)

101. Doamne! Tu mi-ai dat putere si m-ai învãtat tâlcuirea vedeniilor! Tu esti Creatorul cerurilor si pãmântului! Tu esti Ocrotitorul meu în aceastã lume si în Lumea de Apoi! Ia-mi viata când eu sunt în totalã supunere [musulman] si alãturã-mã celor evlaviosi!”

(Surat Yusuf, 101)

Si ruga sotiei lui Imran, mama Mariei, mama lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!):

Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îti juruiesc [numai] Tie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Tie! Primeste-l de la mine! Tu esti Cel care Aude Totul, Atoatestiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!”. Si când a nãscut, a zis ea: “Doamne, am zãmislit o copilã!”, dar Allah stia bine ceea ce nãscuse ea. Si un bãiat nu este întocmai ca o copilã! “Eu i-am pus numele Maria si o încredintez pe ea si pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui seitan cel izgonit! Domnul ei a acceptat-o cu bunã primire si a lãsat-o sã creascã cu bunã crestere si a încredintat-o lui Zaharia(‘Al-‘Imran, 35-37)

Si ruga lui Zaharia ( Zakariaa – Pacea lui Allah fie asupra sa!):

[Aceasta este] povestirea despre îndurarea Domnului tãu fatã de robul Sãu Zaharia    Când el L-a chemat pe Domnul lui într-ascuns, Zicând: „Doamne, oasele mele sunt slabe si capul mi s-a aprins de cãruntete, dar nicicând eu nu am fost dezamãgit rugându-mã Tie! Doamne, Eu mã tem de urmasii mei de dupã mine, cãci muierea mea este stearpã, deci dãruieste-mi mie un urmas de la Tine, Care sã mã mosteneascã pe mine si sã mosteneascã si neamul lui Iacob! Si fã-l sã-Ti fie plãcut Tie, Doamne!” „O, Zaharia, Noi îti aducem buna vestire a unui prunc, al cãrui

nume fi-va Ioan, asa cum nu am numit pe nimeni mai înainte de el!” (Maryam, 4)

Si ruga lui Isus (‘Isaa – Pacea lui Allah fie asupra sa!):

Atunci a zis Isus, fiul Mariei: „O, Allah, Stãpân al nostru! Coboarã-ne nouã o masã servitã din cer ca sã ne fie nouã sãrbãtoare – pentru cel dintâi si pentru cel din urmã dintre noi – si semn de la Tine! Si blagosloveste-ne pe noi cu cele de ospãt, cãci Tu esti Cel mai bun dintre cei care hrãnesc!”. (Al-Ma’ida, 114)

Si rugile celor dreptcredinciosi:

Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul sãu, asemenea si dreptcredinciosii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui si în trimisii Lui. [Si ei zic]: “Noi nu facem nici o deosebire între vreunul dintre trimisii Sãi”. Si ei au zis: “Noi auzim si ne supunem! Iertarea Ta [o implorãm], Doamne, si la Tine este întoarcerea!” (Al-Baqarah, 285)

Si obisnuia trimisul lui Allah – Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa se roage Domnului si Stapanitorului sau folosind in nenumarate randuri preafrumosul si absolutul sau nume de „Ar-Rabb” al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si dintre acestea expunem in cele ce urmeaza urmatoarele relatari…

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 3

0Shares