Trezirea conștiinței – partea 1

  Trezirea conștiinței – partea 1    Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم ,asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul și cel mai bun exemplu este cel al Profetului […]

0Shares

 

Trezirea conștiinței – partea 1 

 

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم ,asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul și cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!
Toate invențiile în credință sunt bid’ah și duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin și autentic, este mai bun decât ceea ce este mult și nefolositor și tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla și nimeni nu se va putea împotrivi.

Trimisul lui Allah, صلى الله عليه وسلم ,a spus: ”Cu adevărat în corp există o bucată de carne; dacă ea este sănătoasă (curată, pură), întreg corpul este sănătos, iar dacă este coruptă (stricată), întreg corpul este corupt, și aceasta este inima.” (Bukhari)

În umbra acestui hadis, ne punem întrebarea: de ce am rămas în urmă, de ce oare civilizația islamică este la sfârșitul „numărătoarei”, de ce nu am reușit să ținem pasul cu celelalte civilizații pe calea științei? Oare noi, musulmanii, gândim mai puțin decât ceilalți? Oare ne aflăm în plină criză a inexistenței minții sau adevarata criză, așa cum au spus savanții și gânditorii musulmani apropiați de Allah, este criza inimii și a conștiinței?

Omul este bun dacă are o inima bună, iar faptele rele arată o inimă rea. Faptele sunt legate de inimă, comunitatea este formată din indivizi; dacă faptele nu sunt bune, nici comunitatea nu va fi bună. Dacă membrii comunității se îndepărtează de viața trasată de Allah în Coran și de punerea în practică a Coranului, așa cum profetul  Muhammedصلى الله عليه وسلم ne-a învățat, și aleg din islam doar ceea ce le face plăcere, această civilizație islamică nu se va putea schimba, nu se va putea ridica și depăși nivelul la care a stagnat.
Pe vremea Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم ,civilizația islamică atinsese apogeul, conducea toate științele și devenise pionierul umanității.
Astăzi, civilizația islamică a decăzut din cauza individului, a conștiinței și inimii sale, iar acesta este un adevăr ce nu poate fi negat.

Cum putem găsi „medicamentul”? Cum putem ieși din această stare de amorțeală pentru a putea da din nou viață acestei civilizații?
Oare așa ne vrea pe noi Allah subhanahu wa ta’ala și profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,needucați, necivilizați?
Musulmanii au pierdut conduita islamică atunci când s-au îndepărtat de Allah, de islam și de profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,atunci când unii dintre ei au urmat comunismul sau alții au plecat în vest și au urmat conduita celor de acolo, crezând că civilizația islamică va progresa doar urmându-i pe aceștia, așa cum au spus unii gânditori musulmani.

De ce să ne delăsăm de principiile și onoarea noastră?

Ce înseamnă trezirea conștiinței?

Ce înseamnă învierea sufletului?

Inima care se îndepărtează de Allah este acea inimă care nu îl cunoaște pe Allah. Viața adevărată este Viața Eternă, viață pe care multe dintre țările din Vest sau Europa au pierdut-o, și o dată cu ea – cu tot progresul și bunăstarea de care se bucură, au pierdut și liniștea sufletească.

Așadar, cu ce ne înviem inimile, cu ce aducem liniște în suflet, cu ce trezim conștiința personală sau a comunității?
Din punct de vedere islamic, răspunsul este „credința”, o inimă plină de credință, iar această credință trebuie să se oglindească în fapte. Atât timp cât credința nu este cuibărită în sălașul inimii, aceasta nu va putea fi statornică și se va clătina mereu la încercările lumești la care este supus omul de-a lungul vieții.

Conștiința este vie atunci când omul îl cunoaște pe Allah. Atunci, ne întrebăm: noi nu-l cunoaștem pe Allah, nu cunoaștem islamul? Oare a ajuns credința și onoarea noastră la un nivel pe care să îl putem compara cu cel din vremea Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم și a companionilor săi?

Trebuie să conștientizăm că Allah ne vede și că nimeni nu ne va putea prezenta islamul mai bine decât Coranul și profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,de aceea, orice musulman trebuie să citească și să învețe continuu, să studieze versetele coranice și să mediteze la semnele din univers. Există o carte de recitat și una pentru învățat, iar cine înțelege universul, îl va înțelege pe Allah.

În ziua în care inima musulmanului va fi plină de credință, va fi ultima zi a ignoranței și prima zi de început, și sperăm că acea zi să nu fie Ziua de Apoi.
Ibn Masud a vorbit despre companionii profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم care au fost aproape de Allah și au învățat ce este Coranul și despre inima care nu cunoaște binele și nu îndepărtează răul.

Oare ce să facă un musulman cu o asemenea inimă?
„Cum să se îndrepte umbra, dacă creanga este strâmbă?” spunea un poet.

Cum să se îndrepte conducerea și să aibă conștiința vie, dacă comunitatea este strâmbă și nu mai are conștiință?
În ziua când conștiința musulmanului va învia, acesta își va da seama de credință, de semnificația expresiei „La ilaha illallah”, și va putea zbura cu două aripi pe treptele civilizației, va putea fi un exemplu pentru umanitate, iar acest lucru nu este imposibil deoarece s-a întâmplat în trecut.

Dacă civilizația islamică nu deține latura spirituală alături de cea materială, educațională și comportamentală, nu va putea realiza nimic și nu se va putea înfățișa la Allah cu faptele ei.

the danger of acting against your conscience lf8koo7c Trezirea conștiinței – partea 1Când moare conștiința unui om viu, acesta nu îl mai cunoaște pe Allah, nu mai are sufletul viu și credința împlinită, se va îndepărta de comunitate și îi va urma pe alții, iar acest lucru va duce la nepăsare, lipsa onoarei și a demnității. Dacă privim în țările arabe, exact acest lucru vom vedea, și nu pentru că suntem musulmani și aparținem islamului, ci pentru că ne-am îndepărtat de acest islam, de credință, de Coran, de calea lui Allah subhanahu wa ta’ala și tradiția profetului  Muhammed صلى الله عليه وسلم.

 

 

Transcrierea de catre doamna Camelia H. a predicii de vineri, tinuta de domnul imam Adnan Oun.
Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

0Shares

Virtuţile musulmanului

Virtuţile musulmanului   Coranul cel sfânt şi tradiţiile profetice evidenţiază virtuţile pe care ar trebui să le cultive musulmanul. Câteva dintre acestea sunt:   Răbdarea. Răbdarea este un element esenţial prin relația sa cu multe alte virtuţi. Sinceritatea presupune rezistenţa în faţa tentaţiilor. Allah spune în Coranul cel sfânt: „Şi fiţi răbdători, căci Allah este […]

0Shares

Virtuţile musulmanului

 

Coranul cel sfânt şi tradiţiile profetice evidenţiază virtuţile pe care ar trebui să le cultive musulmanul. Câteva dintre acestea sunt:

 

Răbdarea. Răbdarea este un element esenţial prin relația sa cu multe alte virtuţi. Sinceritatea presupune rezistenţa în faţa tentaţiilor. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Şi fiţi răbdători, căci Allah este cu cei răbdători!” (Al-‘Anfal: 46).

 

Dreptatea. Islamul îi poruncește musulmanului să fie un judecător drept, drept în modul în care îşi tratează copiii şi drept în felul în care îi tratează pe cei inferiori lui. Musulmanul nu trebuie să fie părtinitor cu prietenii sau rudele sale, nici să fie împotriva duşmanilor. Musulmanul este întotdeauna de partea binelui şi a dreptăţii. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Allah porunceşte dreptatea, plinirea faptei bune şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, faptă urâtă şi nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceţi aminte.” (Al-Nahl: 90).

Virtuţile musulmanului

Sinceritatea. Musulmanul este sincer în cuvintele şi în faptele sale. Nu-şi uită promisiunile, contractele sau înţelegerile. Sinceritatea este în mod cert opusul minciunii, al ipocriziei, al înşelăciunii şi al corupţiei. Profetul Muhammad a spus: „Musulmanii trebuie să-şi respecte contractele.” El a mai spus: „Dacă îmi garantezi şase lucruri din partea ta, eu îţi voi garanta Paradisul. Spune adevărul când vorbeşti; păstrează o promisiune când o faci; onorează încrederea pe care o au alţii în tine; evită imoralitatea sexuală; coboară-ţi ochii (departe de sexul opus); opreşte-ţi mâinile de la nedreptate.”

 

Spunerea adevărului. Musulmanul spune adevărul ori de câte ori vorbeşte sau depune o mărturie. Această virtute atrage după sine rezistenţa în faţa ipocriziei. Adevărul este esenţa sincerităţii şi a dreptăţii, pentru că un mincinos nu poate fi nici sincer, nici drept. Allah spune în Coranul cel sfânt:

 „Pentru ca Allah să-i răsplătească pe cei sinceri pentru sinceritatea lor şi să-i chinuiască pe cei făţarnici, dacă El voieşte, sau să accepte căinţa lor, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim.]” (Al-ʻAhzab: 24).

 

Modestia. Islamul îndeamnă musulmanul să fie modest, pentru că modestia conduce la fraternitate şi pentru că trufia conduce la ură. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„… căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros!” (An-Nisa’: 36).

 

Generozitatea. Islamul îl îndeamnă pe musulman să fie binevoitor şi generos. Această virtute se alătură de obicei modestiei şi omeniei.

 

Mila. Musulmanul este îndemnat să fie milos cu sine pentru a se proteja de mânia lui Allah. De asemenea, el trebuie să fie milostiv cu soţia sa, cu copiii săi, cu părinţii săi, cu oamenii şi chiar cu animalele. Virtutea milei este un element comun al multor virtuţi precum dreptatea, sinceritatea, bunăvoinţa şi modestia. Profetul Muhammad a spus: „Ai milă de cei de pe pământ pentru ca Cel din Ceruri să aibă milă de tine.”

Virtuţile musulmanului

rahle Virtuţile musulmanuluiPietatea. O persoană pioasă este aceea care îşi controlează purtarea într-un mod care o îndepărtează de furia lui Allah. Această pietate este ceea ce face o persoană mai bună decât cealaltă şi nu bogăţia, rasa, culoarea sau înrudirea. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să vă fie frică de El şi să nu vă sărşiţi din viaţă decât fiind musulmani!” (ʻAli ʻImran: 102).

 

Cooperarea. Islamul îi instruieşte pe musulmani să coopereze cu alţii pentru a săvârşi binele, nu pentru a comite fapte rele sau a fi vicioşi. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Întrajutoraţi-vă în plinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutaţi la păcat şi la nedreptate!” (Al-Mai’da: 2).

 

Iertarea. Islamul îndeamnă musulmanul să-i ierte pe cei care-l ofensează. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Însă răsplata aceluia care iartă şi care caută împăcare se află la Allah.” (Aş-Şura: 40).

 

Acestea sunt unele dintre virtuţilepe care le evidentiaza Coranul cel sfânt şi tradiţiile profetice.

 

Source Link

Views: 2

0Shares

Sursele eticii islamice

Sursele eticii islamice  Bunele maniere ale musulmanului sunt iniţiate şi întărite prin recurgerea la următoarele surse: Coranul cel sfânt. Acesta include numeroase versete care îndeamnă musulmanul în mod explicit să respecte bunele maniere şi virtuţile şi să se abţină de la vicii şi obiceiuri rele. Tradiţiile profetice. Există multe tradiţii ale profetului Muhammad (Pacea și […]

0Shares

Sursele eticii islamice

 Bunele maniere ale musulmanului sunt iniţiate şi întărite prin recurgerea la următoarele surse:

2500adbea25740e025bcce2dce1688ed XL Sursele eticii islamiceCoranul cel sfânt. Acesta include numeroase versete care îndeamnă musulmanul în mod explicit să respecte bunele maniere şi virtuţile şi să se abţină de la vicii şi obiceiuri rele.

Tradiţiile profetice. Există multe tradiţii ale profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care îndrumă omul pe calea virtuţilor şi-l avertizează împotriva viciilor. De fapt, profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este primul exemplu pentru musulmani. Profetul Muhammad a spus: „Ţi-am lăsat două lucruri cu care nu vei greşi niciodată, dacă le respecţi: Cartea lui Allah (Coranul cel sfânt) şi tradiţiile mele.”

Dintre sursele eticii islamice mai face parte si natura pură. Omul, prin natura sa pură, cinstește virtuţile şi detestă viciile.

Ziua Judecăţii. Musulmanul crede în Ziua Judecăţii, zi în care fiecare persoană va fi răsplătită sau pedepsită conform faptelor sale din această viaţă. Prin urmare musulmanul face tot posibilul să I se supună lui Allah şi poruncilor Sale. De fapt, legile penale seculare nu pedepsesc invidia, trufia, bârfa sau ipocrizia, dar Allah pedepseşte asemenea vicii. În plus, autorităţile seculare nu răsplătesc modestia, răbdarea, sinceritatea, dar Allah face aceasta. Rezultatul este că credinţa în Allah şi în Ziua Judecăţii încurajează musulmanul să fie cât de virtuos poate şi să se ferească de vicii.

Rugăciunea. Rugăciunea este un act de adorare realizat de către musulman de cinci ori pe zi. Îl face pe musulman să I se supună lui Allah, să-şi amintească poruncile şi interdicţiile Sale şi să evite viciile şi păcatele. În fapt, rugăciunea reînnoieşte şi întăreşte legăturile dintre cel care preaslăveşte şi Dumnezeu şi îl ajută pe credincios să rămână virtuos şi manierat. Profetul Muhammad a spus: „Islamul se bazează pe cinci lucruri: a mărturisi că nu există Dumnezeu în afară de Allah şi că Muhammad este profetul Său, a face rugăciunea, a plăti dania, a merge în pelerinaj şi a posti în Ramadan.”

Postul contribuie la dobândirea unor virtuţi precum răbdarea, sinceritatea, supunerea în faţa lui Allah, pietatea şi autocontrolul.

Dania contribuie la dezvoltarea virtuţilor precum bunăvoinţa, mila, cooperarea, fraternitatea şi sinceritatea, pentru că musulmanul oferă un anumit procentaj din averea sa, în fiecare an, pentru a fi distribuit celor defavorizaţi, nevoiaşi şi altor categorii de oameni menționate în Coranul cel sfânt.

Acest act de adorare angajează musulmanul în exercițiul supunerii depline faţă de Allah şi ajută la dezvoltarea virtuţilor precum răbdarea, cooperarea, fraternitatea şi autocontrolul.

Sancţiunile seculare. Islamul impune pedepse descurajatoare pentru acte care distrug virtuozitatea şi securitatea societăţii precum: crima, hoţia, adulterul, calomnia, jaful şi consumul de alcool.

Source Link

Views: 2

0Shares