Ce inseamna Islam?

  Cuvântul Islam provine din limba arabă şi înseamnă supunere şi dăruire, din proprie voinţă, în fața unicului Dumnezeu adevărat, cunoscut în limba arabă sub numele de Allah. Cel care se supune voinţei lui Dumnezeu este numit în limba arabă musulman. Religia Islamului nu poartă numele unei persoane sau al unui popor, nici nu a […]

0Shares

 

MosqueinAbuja Ce inseamna Islam?Cuvântul Islam provine din limba arabă şi înseamnă supunere şi dăruire, din proprie voinţă, în fața unicului Dumnezeu adevărat, cunoscut în limba arabă sub numele de Allah. Cel care se supune voinţei lui Dumnezeu este numit în limba arabă musulman. Religia Islamului nu poartă numele unei persoane sau al unui popor, nici nu a fost dată de o generaţie de oameni, ca în cazul creştinismului, care a fost numit după Iisus Hristos, sau al budismului, care a fost numit după Gautama Buddha, al confucianismului, care poartă numele lui Confucius, al marxismului, numit după Karl Marx, al Iudaismului, care a preluat numele tribului lui Iuda, sau al hinduismului, care provine de la hindus. Islamul (supunerea în faţa voinţei lui Dumnezeu) este religia care i-a fost dată lui Adam, primul om şi primul profet al lui Dumnezeu, şi a fost religia tuturor profeţilor trimişi de către Allah omenirii. Mai mult decât atât, numele său a fost ales de către Însuşi Dumnezeu, fiind clar menţionat în ultima Scriptură pe care El a revelat-o omului. În această ultimă revelaţie, numită în limba arabă Coran, Allah spune următoarele:

În ziua aceasta am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi! (Coran 5: 3);

Acela care dorește o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată…(Coran 3: 85).

Prin urmare Islamul nu pretinde că este o nouă religie adusă de către profetul Muhammad în Arabia în secolul al şaptelea, ci mai degrabă o reexprimare în forma finală a adevăratei religii a Celui Atotputernic, Allah, aşa cum a fost iniţial revelată ea lui Adam şi profeţilor care i-au urmat.

Acum am putea comenta pe scurt alte două religii care susţin că reprezintă calea adevărată. Nicăieri în Biblie nu vei găsi nimic cu privire la faptul că Dumnezeu i-ar fi revelat poporului profetului Moise sau descendenţilor săi faptul că religia lor sau a descendenţilor lor este numită Iudaism, sau urmaşilor lui Hristos, faptul că religia este numită Creştinism. Cu alte cuvinte, numele de Iudaism și Creştinism nu au vreo origine sau aprobare divină. Nu cu mult timp înainte de plecarea sa, numele de Creştinism i-a fost dat religiei lui Iisus.

Care, atunci, a fost religia lui Iisus în fapt, independent de numele său? (Atât numele Iisus, cât şi numele Hristos sunt derivate din cuvinte din limba ebraică prin greacă şi latină. Jesus este forma din limba engleză şi latină a cuvântului din greacă Iesous, care în ebraică este Yesua sau Yehoshua (Joshua). Cuvântul din limba greacă, Hristos, este o traducere a evreiescului Messiah, un titlu care are semnificaţia de „cel uns”. Religia sa a fost reflectată în învăţăturile sale; Iisus i-a îndemnat pe adepţi să le accepte ca principii primordiale în relaţia cu Dumnezeu.

În Islam, Iisus este un profet trimis de Allah, numele său din limba arabă fiind Eesa. Asemeni profeţilor anteriori lui, el i-a îndemnat pe oameni să aibă încredere în voinţa lui Dumnezeu (principiu pentru care militează Islamul). Spre exemplu, în Noul Testament este enunţat faptul că Iisus i-a învăţat pe adepţii săi să se roage lui Dumnezeu după cum urmează: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” (Luca 11: 2; Matei 6: 9-10).

Acest concept a fost evidenţiat de către Iisus în câteva dintre predicile sale cuprinse în Evanghelii. El considera, de exemplu, că doar cei care se supun ar urma să moştenească Paradisul. Iisus a subliniat, de asemenea, că el însuşi se supune voinţei lui Dumnezeu: „Niciunul dintre cei care mă numesc «Doamne» nu va intra în regatul lui Dumnezeu, ci doar cel care îndeplineşte voinţa Tatălui meu în ceruri.” (Matei 7: 21); „Nu pot face nimic după voia mea. Eu judec după cum aud, iar judecata mea este sinceră, pentru că eu nu mă supun voinţei mele, ci a Celui care m-a trimis.” (Ioan 5: 30).

Există numeroase relatări în Evanghelii care evidenţiază faptul că Iisus a subliniat în mod clar faptul că el nu era Dumnezeu cel adevărat. Spre exemplu, când a vorbit despre Ziua Judecăţii, el a spus: „Nimeni nu ştie despre ziua sau ora, nici măcar îngerii din rai, nici soarele, ci doar Tatăl.” (Marcu 13: 32).

Aşadar Iisus, asemeni profeţilor anteriori lui şi celui care a venit după el, a propovăduit religia Islamului: supunere faţă de voia lui Dumnezeu cel adevărat.

Source Link

Views: 1

0Shares

Dumnezeu si creatia

  Din moment ce supunerea totală a voinţei cuiva voinţei lui Dumnezeu reprezintă esenţa preaslăvirii, mesajul fundamental al religiei divine a lui Dumnezeu, Islamul, este însăşi adorarea lui Dumnezeu. Este necesară, de asemenea, evitarea preaslăvirii îndreptate către orice altă persoană, loc sau lucru, orice altceva decât Dumnezeu. Din moment ce orice altceva în afară de […]

0Shares

 

timthumb Dumnezeu si creatiaDin moment ce supunerea totală a voinţei cuiva voinţei lui Dumnezeu reprezintă esenţa preaslăvirii, mesajul fundamental al religiei divine a lui Dumnezeu, Islamul, este însăşi adorarea lui Dumnezeu. Este necesară, de asemenea, evitarea preaslăvirii îndreptate către orice altă persoană, loc sau lucru, orice altceva decât Dumnezeu. Din moment ce orice altceva în afară de Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, este creaţia lui Dumnezeu, poate fi spus că Islamul, în esenţă, îndepărtează omul de venerarea creaţiei şi îl invită să preaslăvească Creatorul. El este singurul care merită adorarea din partea omului, pentru că doar prin voinţa Lui rugăciunile sunt ascultate.

În consecinţă, dacă un om se roagă unui copac, iar rugăciunea îi este ascultată, nu copacul este acela care îi ascultă rugăciunea, ci Dumnezeu care permite ca lucrurile, pentru care omul s-a rugat, să se împlinească. Cineva ar putea spune că „aceasta este evident”. În orice caz, pentru cei care venerează copacii s-ar putea să nu fie aşa. În mod similar, rugăciunile către Iisus, Buddha sau Krishna sau Sfântul Cristian sau Sfântul Iuda sau chiar către Muhammad, nu sunt ascultate de ei, ci de Dumnezeu.

Iisus nu i-a îndemnat pe adepţii săi să îl adore pe el, ci pe Dumnezeu, după cum precizează Coranul:

Și când va zice Allah: «O, Iisus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: ʿLuați-mă pe mine și pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?ʾ», el îi va răspunde: «Mărire Ție! Eu nu aș fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun!…» (Coran 5: 116).

Nici Iisus nu s-a adorat pe sine, ci, atunci când a adorat, L-a preaslăvit pe Dumnezeu. Iar Iisus a spus următoarele, după cum este semnalat în Evanghelie: „Este scris: «Preaslăveşte-L pe Domnul Dumnezeul tău şi supune-te doar Lui!»” (Luca 4: 8).

Acest principiu de bază este cuprins în capitolul de deschidere al Coranului, cunoscut sub numele de Sura al-Faatihah, versetul al patrulea:

„Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine căutăm ajutor.”

În altă parte, în ultima carte a revelaţiei, Coranul, Dumnezeu a spus de asemenea:

Și Domnul vostru zice: «Chemați-Mă și Eu vă voi răspunde!»” (Coran 40: 60).

Este important de evidenţiat că mesajul fundamental al Islamului (şi anume adorarea doar a lui Dumnezeu) proclamă că Dumnezeu şi creaţia Sa sunt două entităţi distincte. Dumnezeu nu este nici egal cu creaţia Sa, nici parte din ea şi nici nu este creaţia Sa egală cu El sau o parte din El.

Aceasta ar putea părea evident, dar slăvirea creației de către om, în locul Creatorului, este în general bazată pe ignoranţă sau neglijarea acestui concept. Credinţa potrivit căreia esenţa lui Dumnezeu este răspândită în întreaga Sa creaţie, iar fiinţa Sa divină este sau a fost prezentă în anumite părţi ale creaţiei Sale a fost cea care a furnizat justificări pentru venerarea creaţiei lui Dumnezeu şi catalogarea ei drept venerare a lui Dumnezeu. În orice caz, mesajul Islamului, aşa cum a fost adus de profeţii lui Dumnezeu, este acela de a-L adora numai pe Dumnezeu şi de a evita slăvirea creaţiei Sale, fie direct sau indirect.

Source Link

Views: 2

0Shares

Cumpatarea musulmanului

Cumpatarea musulmanului   Un verset dintre cele mai importante pentru viața noastră si care ar trebui să reprezinte un model de cântărire al lucrurilor pentru noi: „Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca sã fiți martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi. […]

0Shares

Cumpatarea musulmanului

 

Un verset dintre cele mai importante pentru viața noastră si care ar trebui să reprezinte un model de cântărire al lucrurilor pentru noi:

„Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca sã fiți martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi. Şi nu am ales Qibla pe care ai avut-o decât pentru
a-l şti pe cel care-l urmează pe Profet [când o vom schimba] şi pe cel care se întoarce pe călcâiele sale. Şi va fi lucru greu [acesta], mai puțin pentru cei pe care i-a călăuzit Allah. Şi nu va lăsa Allah să fie în deșert Rugăciunea voastră, căci Allah este față de oameni Iertător, Îndurător [Ra’uf, Rahim].”  (Al-Baqarah 2:143)

Allah a dat oamenilor cel mai de preț lucru şi anume calitatea a fi cumpătat: „am făcut din voi o comunitate cumpătată „ – a fi cumpătat, adică a nu exagera în nimic , şi nu ne spune Allah să nu exagerăm doar în credință, sau doar în lucrurile lumești, distracție, sărăcie sau bogăție, ne spune să nu exagerăm în nimic, si acesta este cel mai minunat lucru. Dacă Allah spunea spre exemplu „am făcut din voi o comunitate religioasă, credincioasă. …” atunci, probabil cu toții am fi fost extremiști, radicali. Dar nu, omul trebuie să știe cum sa obțină lucrurile lumești, dar şi pe cele din Ziua de Apoi. Un bun musulman trebuie să știe şi despre lucrurile moderne de care se poate folosi, dar şi despre modul cum se poate obține răsplata din Ziua de Apoi. Nu există un musulman care să oscileze doar într-o latură anume, ci el trebuie să fie bun în toate, sa ştie cum să facă rugăciunea dacă nu vede soarele sau nu are ceas, ce feluri de apă să folosească pentru abluțiune, cum să facă o afacere bună sau să distingă între persoanele de bună credință cu care pot porni la drum şi cele care vor să îl înșele, etc. Când Profetul a văzut o funie legată de doi stâlpi în moschee şi a întrebat ce-i cu ea acolo, companionii au răspuns că aceasta folosea ca sprijin în timpul rugăciunii atunci când cel/cea care se ruga, obosea. Atunci Profetul le-a spus că lui Allah nu îi place ca cineva să facă rugăciunea benevolă obosit, fiindcă, dacă cineva s-a plictisit de rugăciunea benevolă, şi Allah se plictisește de el. Prin urmare, trebuie să avem puterea, convingerea, dorința şi acea liniște psihică de a face acea rugăciune benevolă ( fiindcă, in cazul rugăciunii fard , după cum bine știm, trebuie făcută indiferent de situație, la timpul ei). Cine a gustat din dulceața credinței, cu adevărat a simțit-o!
nice view stone path village 1360 467 Cumpatarea musulmanuluiUn musulman trebuie să aibă o viață chibzuită, el nu trebuie să trăiască sărac dacă are bani, dar nici să exagereze, fiindcă lui Allah îi place ca omul să respecte în totalitate aceste binecuvântări şi, mai devreme sau mai târziu, Allah i le va lua dacă își bate joc de ele şi le irosește nechibzuit. De aceea Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, spune : „Ce bine de credinciosul musulman care, dacă vine asupra lui un necaz, răbda şi îi mulțumește lui Allah şi dacă vine asupra lui o bucurie, la fel, îi mulțumește lui Allah!”
Să fim chibzuiți în tot ceea ce facem! Nu toată ziua in rugăciune, spre exemplu, sau toată ziua alergând după cele lumești, ci să le îmbinăm cumpătat, așa cum Allah ne-a învățat.
Ce înseamnă „oamenii să fie martori şi Profetul să fie martor” din versetul mai sus menționat? La sfârșitul predicii de adio Profetul le-a cerut mărturie companionilor şi a spus :”O, Allah, oare nu mi-am întregit misiunea?” – aceasta este mărturia oamenilor că Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, a transmis tot mesajul așa cum l-a primit de la Allah, fără a ascunde nimic din islam, iar Profetul, de asemenea, va fi martor la faptele noastre în Ziua de Apoi şi ne va recunoaște după semnele abluțiunii şi semnele de la sujud.
Putem înțelege de aici că înțelepciunea din spatele schimbării qiblei de la Quds la Meka, printre alte motive pe care le-am menționat anterior, constă şi în încercarea oamenilor.
Prin urmare, cel mai important lucru, printre multe alte binecuvântări, pentru care trebuie sa îi mulțumim lui Allah este calauzirea.
Şi nu va lăsa Allah să fie în deșert Rugăciunea voastră, căci Allah este față de oameni Iertător, Îndurător [Ra’uf, Rahim].”
Așa se prezintă Allah nouă pentru a-l cunoaște, Ra’uf, Rahim , iar noi ar trebuie să ne rugăm folosind aceste nume : O, Allah, tu ești Iertător, iartă-ne! O, Allah, tu ești Îndurător, îndură-te de noi!

 

(Fragmentul de mai sus reprezinta transcriptul unei parti dintr-o lectie tinuta de dl. Demirel Gemaledin)

Source Link

Views: 1

0Shares