Bunul caracter

Bunul caracter Imam Al-Gazali Ultimul Profet a chemat la practicarea a variate forme de adorare si la instaurarea unui guvern care sa fie implicat in razboiul pe termen lung cu numerosii dusmani. In ciuda dezvoltarii religiei sale si a cresterii imense a variatelor sarcini ale urmasilor, Profetul i-a informat ca in Ziua Judecatii nimic nu […]

0Shares

Bunul caracter

Imam Al-Gazali

Ultimul Profet a chemat la practicarea a variate forme de adorare si la instaurarea unui guvern care sa fie implicat in razboiul pe termen lung cu numerosii dusmani. In ciuda dezvoltarii religiei sale si a cresterii imense a variatelor sarcini ale urmasilor, Profetul i-a informat ca in Ziua Judecatii nimic nu va avea mai mare greutate in balanta lor decit bunul character; atunci cu siguranta acest fapt nu ii este necunoscut: ca in Islam valoarea moralitatii este foarte mare. Pe de o parte religia este numele bunului comportament intre oameni, iar pe de alta parte, in sensul ei spiritual, este numele celei mai bune relatii intre om si Dumnezeu, si deci ambele aspecte vizeaza aceeasi realitate.

iStock 669952538 1 e1525095648275 Bunul caracterSint multe religii care transmit vestea ca omul poate imbratisa orice credinta si pacatele ii vor fi iertate, iar a-ti face rugaciunile zilnice fixate in orice religie iti anuleaza greselile. Insa Islamul nu crede acest lucru. Conform acestei doctrine, aceste beneficii vor fi disponibile numai cind axa si centrul credintei este un pas constient spre virtute si onorarea datoriilor obligatorii si cind actul de adorare propus poate deveni o reala sursa de stergere a pacatelor si sursa de reala perfectiune. Cu alte cuvinte, raul poate fi indepartat prin acele virtuti pe care omul si le asuma si prin care este capabil sa atinga standarde inalte. Profetul a subliniat cu putere aceste principii valoroase, astfel incit Ummah sa inteleaga ca valoarea moralitatii nu poate scadea, iar importanta formelor fara fond nu va creste.

Anas (Allah sa fie multumit de el !) a relatat :

« Mesagerul lui Allah a spus : Un supus obtine, prin intermediul bunatatii caracterului sau, o pozitie inalta si mare onoare in Viata de Apoi, chiar daca poate fi mai slab in domeniul adoratiei. Insa pe baza unui character strimb, poate fi aruncat in cele mai mari adincimi ale Iadului (Tibrani)

Bunul caracter

Ayșa (Allah sa fie multumit de ea!) relateaza :

« Am auzit pe Profet spunind : Momin, prin bunatatea caracterului sau, atinge pozitia inalta a celui care tine post si isi face rugaciunile » (Abu Dawood)

Ibn Umar a relatat : L-am auzit pe Profet spunind : Un musulman care este moderat in privinta actelor de adoratie, doar pe baza bunatatii caracterului sau si a decentei poate atinge pozitia aceluia care tine post si recita versetele lui Allah in timpul rugaciunilor de noapte » (Ahmed)

Abu Huraira a relatat ca Profetul a spus :

« Nobilitatea unui Momin este religiozitatea sa, toleranta ii este inteligenta, iar descendenta ii este bunatatea caracterului sau. » (Hakim)

Abu Zar a relatat : Cistigator este acela care si-a purificat inima pentru credinta, si-a pastrat inima pe calea cea dreapta si fiinta in stare de multumire, iar natura sa este pe calea cea dreapta » (Ibn Haban)

 

Source Link

Views: 1

0Shares

ȘTIINȚA AIȘEI

ȘTIINȚA AIȘEI   ‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului. Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului […]

0Shares

ȘTIINȚA AIȘEI

 

‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului.

Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a atins un nivel elevat de cunoaştere şi teamă faţă de ALLAH Preamăritul şi Preînaltul. Ea ştia că: „Ceea ce este permis este clar şi ceea ce este interzis este clar şi între cele două sunt lucruri îndoielnice, aşa că acela care se fereşte de cele îndoielnice se purifică pe sine în privinţa religiei şi a onoarei sale, dar cel care cade în sfera celor îndoielnice va cădea în ceea ce este interzis.” (Bukhari, Muslim). Aplicând acest principiu, atunci când l-a văzut pe fratele său Abdur-Rahman grăbindu-se să facă wudhu [abluţiunea dinaintea rugăciunii] pentru a participa la o rugăciune funerară, ea l-a avertizat: „O, Abdur-Rahman, împlineşte-ţi abluţiunea corect, pentru că într-adevăr l-am auzit pe trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) spunând: «Salvează-ţi călcâiele de foc.»

Paginile istoriei Islamului sunt îmbogăţite de multe asemenea exemple care dovedesc dorinţa ‛Aişei de a propovădui ştiinţa şi de a împărtăşi binecuvântările cu cei de lângă ea.

În timpul morţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) învăţătura de bază a Islamului s-a răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale Arabiei şi dincolo de ea, dar, în multe cazuri, musulmanii din aceste zone aveau puţine cunoştinţe şi înţelegeau foarte sumar legile Islamului. Astfel, uneori era necesar să scrie companionilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) în Medina, căutând informaţii şi explicarea unor chestiuni dificile.

Savanţi musulmani, precum Abdullah bin `Umar, Abu Hurairah şi Ibn Abbas, au răspuns acestor întrebări conform cunoaşterii pe care ei au asimilat-o din învăţăturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Dacă aveau dubii, problema era adusă spre clarificare ‛Aişei. Această situaţie viza în special probleme legate de hadisuri. Un renumit savant şi companion al Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), Abu Musa al-Aş`ari, a spus că, de câte ori se confruntau cu o problemă legată de hadisuri, găseau soluţia la ‛Aişah. Mai mult, au existat chiar situaţii când ea a lămurit relatări şi reguli ale companionilor care îi erau necunoscute.

‛Aişah face parte din grupul celor cinci companioni care au constituit principala sursă a hadisurilor. Ceilalţi patru sunt: Abu Hurairah, Ibn Umar, Anas bin Malik şi Ibn Abbas. Cu mare efort, ei toţi au memorat mii de hadisuri, dar, deşi fără a le diminua meritele, ‛Aişah s-a distins în mod remarcabil. În timp ce alţi companioni au primit multe dintre hadisurile lor unii de la alţii, ‛Aişah le-a cunoscut direct de la Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Realizând responsabilitatea pe care o implică transmiterea hadisurilor, ‛Aişah avea întotdeauna mare grijă să relateze cuvintele exacte ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), mai mult decât sensul acestora. Verificarea cuvintelor relatărilor a constituit motivul pentru care Abu Hurairah a vizitat-o frecvent pe ‛Aişah.

Mulţi ani după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) părăsise această lume, se întorcea acum la el soţia sa, ‛Aişah. La vârsta de 66 de ani, lăsând în urmă experienţa unei vieţi pline, relatând mai mult de 2000 de hadisuri, în timpul anului 58 Hijrah, ‛Aişah a fost cuprinsă de o boală incurabilă, fatală. Ea a murit în ziua de marţi, 17 Ramadan, şi a fost îngropată în Baqiy în aceeaşi noapte; funerariile sale au fost conduse de către devotatul companion Abu Huraira.

‛Aişah nu a avut copii, însă ea este mama tuturor drept-credincioşilor şi o sursă vie de inspiraţie în inimile şi minţile [tuturor] musulmanilor din comunitatea islamică.

 

Inshaa ALLAH, ALLAH Subhanahu wa Ta`ala să fie mulţumit de ea!

Source Link

Views: 2

0Shares

De ce uităm de moarte?

  Enghin Cherim Podoabele acestei lumi – cele care ne fac să uităm de moarte   Fiecare om are câteva obiective pe care vrea să le atingă în timpul vieţii: bogăţie, respect, soţie (soţ), copii. Iar toate eforturile omului sunt canalizate pentru a le atinge. Aceşti oameni vor afla poate prea târziu că şi-au trăit […]

0Shares

 

Enghin Cherim

Podoabele acestei lumi – cele care ne fac să uităm de moarte

 

Fiecare om are câteva obiective pe care vrea să le atingă în timpul vieţii: bogăţie, respect, soţie (soţ), copii. Iar toate eforturile omului sunt canalizate pentru a le atinge. Aceşti oameni vor afla poate prea târziu că şi-au trăit viaţa în zadar.

Atunci vor constata că singurul adevăr al acestei lumi este Allah, iar scopul creării noastre este de a-L adora pe El. În Coran Allah spune:

Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite, cum sunt muierile, progeniturile, comorile îngrămădite de aur şi argint, caii de rasă aleasă, cirezile de vite şi ogoarele înverzite. Acestea sunt plăcerile vieţii celei pământeşti, în vreme ce la Allah este buna întoarcere. (Aal  ‛Imran: 14).

Toate bogăţiile pe care le posedăm sunt încercări pentru noi. Trebuie să-L  adorăm pe Cel care este adevăratul Stăpân al întregului univers şi să-I mulţumim.

Allah ne-a promis că, dacă vom respecta anumite reguli în această viaţă, în Viaţa de Apoi vom fi răsplătiţi cu bogăţii mult mai frumoase.

 

Pregătirea pentru Lumea de Apoi

  Acest pământ este locul unde sufletele noastre se educă. Allah i-a dat fiecăruia dintre noi anumite responsabilităţi şi i-a prescris limitele.

Omul trebuie să îndeplinească poruncile lui Allah şi să se ferească de lucrurile interzise. Îndeplinind poruncile lui Allah şi ferindu-ne de lucrurile interzise ne vom înălţa sufletul şi ne vom dezvolta mintea.

Omul trebuie să înveţe să aibă răbdare în orice situaţie şi să ceară ajutor numai de la Allah. Coranul ne învaţă să medităm asupra Măreţiei lui Allah, privindu-I creaţiile, să-L iubim, să ne fie frică de El. Atunci vom ajunge la credinţa pură în El.  Pe scurt, acestea sunt misterele lumii noastre, testele noastre. În funcţie de nota obţinută la examen, omul va trece în lumea veşnică din Rai sau din Iad.

Nimeni nu are nicio ştiinţă şi nici măcar un indiciu cu privire la momentul încheierii examenului. Moartea este astfel descrisă în Coran:

Niciun suflet nu va putea muri fără de voia lui Allah, după sorocul scris. (Aal ‛Imran: 145).

Tree of forgetfulness Termenul fiecăruia este diferit; el poate fi mai lung sau mai scurt. În medie, omul trăieşte 70-80 de ani. Aşa că în loc să mai facem socoteli cât timp vom mai trăi, mai bine să trăim exact aşa cum Allah ne recomandă în Coran. Dacă nu, atunci vom pierde şansa de a fi în Rai şi nu va fi bine pentru sufletele noastre. Cel care eşuează la acest examen va intra în Iad, loc în care va fi pedepsit veşnic. De aceea fiecare secundă petrecută pe pământ, fără să facem ceva pentru Allah, este încă un pas care ne duce spre pedeapsa eternă. Acesta trebuie să fie scopul vieţii noastre.

Aşa cum ne pregătim din timpul verii pentru iarnă, aşa ar trebui să ne pregătim de acum pentru viaţa de după moarte. Pentru că, la un moment dat, aceasta se va întâmpla:

O, voi cei care credeţi, fiţi cu frică de Allah! Fiecare suflet să bage de seamă ce trimite înainte pentru ziua de mâine! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este bine ştiutor a tot ceea ce faceţi voi. Nu fiţi ca aceia care L-au uitat pe Allah şi pe care El i-a făcut de aceea să uite de ei înşişi! Aceştia sunt nelegiuiţii. (Al-Haşr: 18-19).

 

 

sursa: islamromania.com

Source Link

Views: 2

0Shares