Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170
Sevinci Gemaledin Care este titlul folosit pentru conducerea guvernării în sistemul islamic? Jamal Badawi: Nu există nicio cerinţă în Coran sau în spusele Profetului din care să reiasă că acea conducere are ăn mod obligatoriu o titulatură anume. În terminologia comună din tradiţia islamică a fost […]
0Shares
Sevinci Gemaledin
Care este titlul folosit pentru conducerea guvernării în sistemul islamic?
Jamal Badawi:
Nu există nicio cerinţă în Coran sau în spusele Profetului din care să reiasă că acea conducere are ăn mod obligatoriu o titulatură anume. În terminologia comună din tradiţia islamică a fost folosit „khalifa” care înseamă sucesor.
Acesta este termenul folosit în Coran când se vorbeşte despre fiinţele umane drept „khalifa” ale lui Dumnezeu, drept reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ. Aici are un sens diferit, politic, „khalifa” înseamnă sucesor al Profetului (după moartea sa) în conducerea problemelor drept-credincioşilor atât a aspectelor lor religioase cât şi temporale. De menţionat aici că atunci când spune sucesiune a Profetului, nu înseamnă sucesiune a funcţiei profetice, pentru că Profetul Mohammed a fost ultimul dintre profeţi.
Un alt termen folosit de musulmani în istorie este „amir al-mu’minin”, Conducătorul Dreptcredincioşilor sau Imam. Imam înseamnă un lider, însă opate fi folosit cu sensul de conducător în rugăciune sau cu sensul de conducător al statului. Se pare totuşi că termenul cel mai comun este calif sau khalifa, iar sistemul este cunoscut drept califat sau khilafa.
Khurram Murad Sistemul general al Şariei şi prevederile ei diverse sunt determinate în mare măsură de modul în care Islamul rezolvă tensiunea eternă dintre individ şi societate şi de rolul esenţial atribuit familiei. Individul şi accentul pus pe realizările individuale nu sunt concepte produse de gândirea occidentală, aşa cum mulţi oameni cred. Individul a […]
0Shares
Khurram Murad
Sistemul general al Şariei şi prevederile ei diverse sunt determinate în mare măsură de modul în care Islamul rezolvă tensiunea eternă dintre individ şi societate şi de rolul esenţial atribuit familiei.
Individul şi accentul pus pe realizările individuale nu sunt concepte produse de gândirea occidentală, aşa cum mulţi oameni cred. Individul a reprezentat întotdeauna piatra de temelie în cadrul sistemului general al Islamului şi al perspectivei sale asupra dreptăţii, deşi într-un mod complet diferit faţă de conceptul occidental. Statutul şi realizările individului nu depind şi nici nu pot fi măsurate conform standardelor valorilor de „consum“. Pentru Allah, progresul uman autentic este unul moral, nu material; evaluarea sa reală e posibilă în Viaţa de Apoi, nu în lumea aceasta.
Această perspectivă este menţionată în Coran într-un mod atât de elocvent şi evident, încât nu mai necesită comentarii. În Ziua Judecăţii, nu grupurile sau societăţile, ci indivizii, conform propriilor lor însuşiri, vor fi responsabili şi vor da seama de ceea ce au făcut pe pământ.
Şi fiecare dintre ei va veni la EL în Ziua Învierii singur. (Maryam: 95).
Şi acum aţi venit la Noi, singuri, precum v-am creat pe voi la început. (Al–An’am: 94).
Aceasta se întâmplă pentru că individul a fost înzestrat cu liber arbitru, simţ moral şi cu cunoaşterea binelui şi a răului.
În consecinţă, este la fel de important ca fiecărei persoane să i se permită să-şi atingă scopul şi să-şi manifeste întregul potenţial. Acesta pare a fi firul principal care străbate întreaga ţesătură a Şariei. Viaţa, persoana, libertatea, averea şi onoarea individului sunt sacre şi inviolabile: nicio fiinţă umană, nici chiar cel mai puternic conducător nu are dreptul, privilegiul sau autoritatea – cu excepţia cazurilor în care se acţionează conform legii lui Allah – de a lua viaţa cuiva, de a răni pe cineva fizic, de a-i fura averea sau a-i întina onoarea.
CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE MĂRFURILOR DIN PUNCT DE VEDERE ISLAMIC Dan Michi Pentru ca o marfă să poată fi vândută, se cuvine să aibă anumite caracteristici. Tradiția profetică ne pune la dispoziție informații suficiente încât să ne permitem următoarea clasificare a acestor caracteristici. Ulterior, savanții musulmani au detaliat aceste categorii. a) materialul din care […]
0Shares
CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE MĂRFURILOR
DIN PUNCT DE VEDERE ISLAMIC
Dan Michi
Pentru ca o marfă să poată fi vândută, se cuvine să aibă anumite caracteristici. Tradiția profetică ne pune la dispoziție informații suficiente încât să ne permitem următoarea clasificare a acestor caracteristici. Ulterior, savanții musulmani au detaliat aceste categorii.
a) materialul din care sunt fabricate respectivele mărfuri trebuie să fie unul curat din punctul de vedere al cerințelor religioase, practic din perspectiva sistemului legislativ islamic și, desigur, să aibă un cost corect determinat, care să-l facă vandabil. Mai multe practici profetice ne atenționează asupra interdicției de comercializare a acelor mărfuri a căror natură este nepermisă religios, cum ar fi : câinii (cu excepția celor de vânătoare), băuturile alcoolice, porcii, oasele animalelor care nu sunt sacrificate islamic, idolii etc. Acestea nu aduc niciun beneficiu, fiind respinse de credința musulmanului.
Companioni precum ‘Umar ibn al-Khatab, Abu Huraira, Aișa, ‘Abd Allah ibn ‘Umar au considerat că, pentru a fi pusă în circulație, substanța viitoarei mărfi trebuie să fie curată din perspectiva practicii religioase. Prin urmare, orice materie primă neconformă practicii religioase și legale nu poate fi comercializată, așa fiind alcoolul, oasele animalelor nesacrificate islamic, sângele etc. Și totuși, ‘Umar ibn al-Khatab a permis vânzarea băuturilor alcoolice și a cărnii de porc către populația nemusulmană care locuia în teritoriile islamice (ahl al-zimma), plecând de la premisa că acele mărfuri le aparțineau.
Dintre urmașii companionilor, Muhammed ibn Sirin și Masruq ibn al-Ajdaau subliniat că substanța mărfii se cuvine să fie curată din perspectivă teologică, niciun obiect care nu respectă această cerință neputând să fie tranzacționat.
b) acele lucruri care sunt de folos, prin urmare, posedând o anumită valoare intrinsecă pot fi vândute, cum este cazul câinilor de vânătoare. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a permis acest gen de tranzacții.
c) marfa trebuie să fie în proprietatea celui care o vinde, în sensul deplin al acestei calități juridice. Printre arabii din perioada preislamică exista răspândită practica vânzării unor mărfuri care nu se aflau nici de față și nici în proprietatea comercianților. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) i-a instruit pe oameni să revândă alimentele numai dacă ele se află în proprietatea lor, tranzacție finalizată doar după ce s-a furnizat produsul clientului, respectiv proprietarul a încasat prețul convenit. Aceast tip de act de comerț a fost denumit ulterior istifa sau taqabud. S-a relatat că Profetul a spus : “Acela care vinde alimente să nu o facă până când nu va intra în posesia lor” și “până când nu va accepta [prețul oferit]”.
Și mai știm că Hakim ibn Hizam tocmai cumpărase ceva marfă din al-Jar, o așezare în apropierea Medinei, în vremea califului ‘Umar ibn al-Khatab, intenționând să o revândă. Califul i-a dat ordin să nu vândă nimic până când nu va intra efectiv în posesia respectivelor mărfuri. Zaid ibn Thabit, ‘Abd Allah ibn ‘Umar și ‘Abd Allah ibn ‘Abbas au susținut aceeași linie ca și ‘Umar, subliniind că proprietarul trebuie să fie adevăratul deținător al produselor. În caz contrar, nu are voie să se implice în nicio tranzacție. ‘Abd Allah ibn ‘Abbas a extrapolat practica profetică relatată la orice fel de marfă, căreia ar trebui să i se aplice aceleași reguli ca în cazul prouselor alimentare.
Qatada ibn Di’ama, Muhammed ibn Sirin și Sa’id ibn al-Musayyab, asemeni companionilor, au continuat să respingă contractele încheiate înainte ce bunurile să intre efectiv în posesia cumpărătorului. Cu toate acestea, Qatada ibn Di’ama a fost și deschis, considerând că nu este niciun păcat dacă un bun este comercializat înainte, cu condiția ca vânzătorul să fi fost împuternicit să procedeze astfel. Mergând mai departe, Muhammed ibn Sirin nu a îngăduit nicio tranzacție în care bunurile urmau să fie livrate până într-un an, dacă nu era stabilită o dată certă a acestei livrări. Cu alte cuvinte, o asemenea înțelegere este încheiată înainte ca bunurile să fi intrat în posesia vânzătorului. Urmașii acestora au nuanțat reglementarea acestei chestiuni. Conform lui Ta’us și Qatada, dacă bunurile erau deteriorate înainte să fie plătite, se considera că îi aparțineau vânzătorului. Dar dacă erau stricate după promisiunea cumpărătorului de a le cumpăra, atunci ele îi erau ca și vândute, vânzătorului revenindu-i sarcina înlocuirii acestora. Aceste opinii le aparțin lui Ta’us, Qatada, Ibrahim al-Nakha’i, Muhammed ibn Sirin și al-Hassan al-Basri. Mai mult, conform lui Muhammed ibn Sirin, dacă oricare dintre părțile contractuale s-au angajat să înlocuiască bunurile deteriorate, atunci sarcina îi revine celui care s-a obligat.
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
Nu există nicio cerinţă în Coran sau în spusele Profetului din care să reiasă că acea conducere are ăn mod obligatoriu o titulatură anume. În terminologia comună din tradiţia islamică a fost folosit „khalifa” care înseamă sucesor.
