Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Ibn Batuta – marele călător

La 17 Rajab 703 hijri (24 februarie 1304) s-a născut cunoscutul călător marocan berber Șems-ud Din Abu Abdullah Muhammed bin Abdullah bin Muhammed (Shams Al-Din Abi-Abdullah Mohamed bin Abdullah bin Mohamed, Arabă: أبو عبد الله محمد ابن بطوطة‎), cunoscut drept Ibn Batuta. Este unul dintre cei mai cunoscuti voiajori din istoria lumii. El și-a notat […]

0Shares

La 17 Rajab 703 hijri (24 februarie 1304) s-a născut cunoscutul călător marocan berber Șems-ud Din Abu Abdullah Muhammed bin Abdullah bin Muhammed (Shams Al-Din Abi-Abdullah Mohamed bin Abdullah bin Mohamed, Arabă: أبو عبد الله محمد ابن بطوطة‎), cunoscut drept Ibn Batuta. Este unul dintre cei mai cunoscuti voiajori din istoria lumii. El și-a notat observațiile și impresiile în cartea Ar-Rihleh (Călătoria).

Abd Abdullah Muhammad Ibn Battuta, cunoscut şi sub numele de Şams ad-Din, a fost născut la Tanger, Maroc, în ziua de 24 februarie 1304 d.H. (703 Hijra). A părăsit Tanger în ziua de 14 iunie 1325 (a doua zi a lunii Rajab, 725 Hijra), pe când avea vârsta de 21 de ani. Călătoriile sale au durat mai mult de 31 de ani, după care s-a reîntors la Fez, Maroc, la curtea Sultanului Abu ‘Inan şi i-a dictat povestea sa lui Ibn Juzay. Scrierile rezultate sunt cunoscute ca faoimoasa operă Călătoriile (Rihala) lui Ibn Battuta. A murit la Fez în 1369 d.H.

ibn-battuta-travelIbn Battuta a fost singurul călător medieval despre care se ştie cu certitudine că a vizitat pământurile fiecărui şef politic musulman contemporan lui. A călătorit şi în Ceylon (azi Sri Lanka), China, Bizanţ şi Sudul Rusiei de azi. Simpla adiţionare a călătoriilor sale este estimată la nu mai puţin de 75.000 de mile terestre, o cantitate care probabil că nu a fost depăşită înainte de inventarea motorului cu aburi.


Călătoriile

În cursul primei sale călătorii, Ibn Battuta a traversat Algeria, Tunisia, Egiptul, Palestina şi Siria, ajungând până la Makkah. După ce a vizitat Iraqul, Şirazul şi Mesopotamia s-a întors din nou pentru a împlini Hajj-ul la Makkah, unde a rămas timp de trei ani. Apoi călătorind spre Jeddah, a ajuns în Yemen pe mare, a vizitat Aden şi apoi a plutit spre Mombasa, Estul Africii. După ce a ajuns la Kulwa, s-a întors la Oman şi a repetat pelerinajul la Makkah în 1332 d.H. prin Hormuz, Siraf, Bahrain şi Yamama. Ulterior plănuieşte să ajungă în India, dar odată ajuns la Jeddah, pare să se răzgândească (probabil datorită lipsei unui vas care să ajungă cu el în India), şi vizitează a doua oară Cairo, Palestina şi Siria, ajungând apoi la Aleya (în Asia Mică) pe apă şi călătorind prin Anatolia şi Sinope. Navighează pe Marea Neagră şi după multe peripeţii ajunge la Constantinopole prin Sudul Ukrainei.

La întoarcere, a vizitat Khurasanul prin Khawarism (Khiva) şi cunoscând toate oraşele importante ca Bukhara, Balkh, Herat, Tus, Maşhad şi Nişapur, traversează munţii Hindukuş prin trecătoarea Khawak ajungând în Afghanistan, după care trece prin Ghani şi Kabul pentru a intra în India. După ce vizitează Lahri (lângă oraşul Karachi de astăzi), Sukkur, Multan, Sirsa şi Hansi, ajunge la Delhi. Timp de câţiva ani Ibn Battuta se bucură de ocrotirea Sultanului Muhammad Tughlaq, şi în cele din urmă este trimis de acesta ca ambasador în China. Trecând prin India Centrală şi Malwa, închiriază un vas din Kambay până la Goa, şi după ce vizitează multe porturi înfloritoare de-a lungul coastei Malabar ajunge în Insulele Maldive, de unde se îndreaptă spre Ceylon. Continuându-şi călătoria, debarcă pe coasta Ma’bar (Coromandal) şi se întoarce din nou în Maldive, de unde se îndreaptă spre Bengal şi vizitează Kamrup, Sylhet şi Sonargaon (lângă Dhaka). Navigând de-a lungul coastei Arakan ajunge în Sumatra şi mai târziu ancorează la Canton după ce trecuse prin Malaya şi Cambodgia. În China călătoreşte spre nord până la Pekin prin Hangşow. Reîntorcându-se pe propriile urme ajunge la Calicut şi ia un vas până la Dhafari şi Muscat, de unde trecând prin Paris (Iran), Iraq, Syria, Palestina şi Egipt împlineşte cel de-al şaptelea şi ultimul pelerinaj la Makkah în noiembrie 1348 d.H., după care se întoarce în oraşul natal Fez. Călătoriile sale nu se încheie aici – mai târziu vizitează Spania musulmană şi pământurile Nigerului, dincolo de Sahara.

La întoarcerea la Fez, Ibn Battuta şi-a dictat relatările călătoriilor sale lui Ibn Juzay al-Kalbi (1321-1356 d.H.) la curtea Sultanului Abu Inan (1348-1358 d.H.). Lui Ibn Juzay i-au trebuit trei luni ca să-şi ducă la bun sfârşit munca, pe care a terminat-o în ziua de 9 decembrei 1355 d.H.
sursa: islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 0

0Shares

Mari matematicieni ai lumii

  Muhammad ibn Musa Al- Khwarizmi (780 – 850)   Muhammad ibn Musa Al- Khwarizmi, sau simplu,  Al Khwarizmi, este fără îndoială primul mare matematician arab şi în acelaşi timp şi cel mai cunoscut şi îşi merită cu prisosinţă celebritatea  ca „părinte al algebrei”. După nume s-ar părea că el sau strămoşii săi ar fi originari din […]

0Shares

 

Muhammad ibn Musa Al- Khwarizmi (780 – 850)

 

Muhammad_ibn_Musa_al-KhwarizmiMuhammad ibn Musa Al- Khwarizmi, sau simplu,  Al Khwarizmi, este fără îndoială primul mare matematician arab şi în acelaşi timp şi cel mai cunoscut şi îşi merită cu prisosinţă celebritatea  ca „părinte al algebrei”. După nume s-ar părea că el sau strămoşii săi ar fi originari din Khwarizm, undeva în sudul mării Aral.  În acea regiune la Khiva, Uzbekistan se află o statuie modernă a lui Al – Khwarizmi, lucru în esenţă deosebit, ştiut fiind că în conformitate cu normele Coranului niciunde nu pot apărea picturi sau statui înfăţişând animale sau chipuri de oameni.
A trăit în Bagdad în timpul înfloritoarei dinastii abbaside, şi anume chiar în timpul marelui Harun al Rashid şi al fiului acestuia, Al Mamun. Cum aceştia stăpâneau ţinuturile de la marea Mediterană până în India, Casa înţelepciunii fondată de Al Mamun concentra înţelepţi din toată această lume, biblioteca imensă adunase mii de lucrări pe care le traduceau în şi din arabă, la Observatorul astronomic lucrau savanţi din tot orientul.
Al Khwarizmi a scris aici celebrele sale lucrări, exlusiv în arabă,  două dintre ele fiind dedicate suveranului Al Mamun (cea de algebră şi cea de astronomie)
Al Khwarizmi este cel care  a introdus în studiile sale o mare parte din cunoştinţele matematice ale Indiei (a studiat lucrările lui Brahmagupta). A fost totodată un bun cunoscător al lucrărilor lui Ptolemeu, în epocă studiindu-seAlmagest, lucrarea de căpătâi a acestuia.
  El a scris un tratat, care nu s-a păstrat, dar care este cunoscut prin traducerea sa în latină, în care expune sistemul zecimal indian, metodele de calcul în acest sistem (adunarea, scăderea, înmulţirea), fracţiile, rădăcina pătrată. Pe de o parte el a dat arabilor cunoştinţele indiene, dar se poate spune că a dat occidentalilor cunoştinţele arabe,  prin intermediul traducerilor în latină. Acestea nu au apărut decât în secolul al XIII-lea sub titlul semnificativ Dixit Algorezmi (Al Khwarizmi a spus că…) sau în altă traducere De numero indorum, sau Liber Alchoresmi. Acest nou sistem de calcul a fost desemnat de europeni cu numele de algoritm, în onoarea autorului.
 A avut preocupări în domeniul opticii şi a scris despre natura luminii. A coordonat  şi scrierea unei cărţi de geografie, Kitab –Surat Al- Ard, şi se spune că pentru aceasta a avut în subordinea sa 70 de geografi. Cartea conţine coordonatele a 2402 oraşe.  Astăzi se mai păstrează un singur exemplar în arabă la Biblioteca Universităţii din Strasbourg şi unul în latină la Biblioteca Naţională din Madrid.
Al Khwarizmi este celebru şi printr-un tratat asupra ecuaţiei de gradul al II-lea. Acestea erau cunoscute de babilonieni, iar metode de rezolvare a unor cazuri particulare erau date de Euclid, dar Al Khwarizmi a elaborat primul, o clasificare a ecuaţiilor de gradul al II-lea, dovedind o viziune globală asupra problemei. El nu utilizează nici o notaţie literală, folosind pentru necunoscută termenul rădăcină. Rezolvarea se face nu prin calcul algebric, ci prin construcţii geometrice, în stil euclidian. Lucrarea, considerată pe drept cuvânt, cea mai bună carte de algebră a timpului,  se intitulează Kitâb al-jabr wa al-muqâbalah  şi a fost tradusă în latină sub titlul Algebra. Astfel este justificată originea unuia dintre cele mai importante cuvinte din matematică.
 Fig 2. Coperta al jabr
 Succesorii săi arabi au studiat de asemenea ecuaţia de gradul al II-lea, ba chiar şi de grad mai mare (vezi Omar Khayyam) fără însă a le generaliza. Abia în timpul renaşterii, Cardan a dat soluţiile ecuaţiei algebrice de gradul al III-lea.
Pentru a-şi susţine calculele Al Khwarizmi a justificat mai întâi câteva formule, care astăzi sunt elementare, dar care în acele vremuri erau chiar şi pentru iniţiaţi adevărate pietre de încercare. El a dat  demonstraţiile geometrice ale acestor formule, aşa cum era încetăţenit de la Euclid.
Astfel el a demonstrat că:
 Fig. 3. form calc presc
Desenele sunt sugestive.
 Fig.4. desene calc presc png
Al Khwarizmi a enunţat regulile algebrice ale rezolvării ecuaţiei de gradul al II-lea având una dintre formele:
 fig.5. tipuri de ecuatii
adică pătratul rădăcinii este egal cu un număr, pătratul rădăcinii este un multiplu al său,  pătratul rădăcinii adunat cu un multiplu al său dau un altnumăr,  pătratul rădăcinii este egal cu un multiplu al său plus un număr, şi  pătratul rădăcinii adunat cu un număr dau un multiplu al său.
 Fig.6. forma canonica desen
Încă sub influenţa matematicii antice greceşti, arabii nu utilizau numere negative, ceea ce explică diferitele cazuri studiate. Pentru o scădere (adică un termen negativ) Al Khwarizmi a stabilit regulile trecerii termenilor dintr-un membru în altul al ecuaţiei. Nici nu se punea problema unei soluţii negative.
Rezolvarea dată de el semăna cu ceea ce astăzi numim trecerea polinomului de gradul al II-lea la forma canonică:
 fig.7. forma can. ec.
Evident nu se foloseau fracţiile! Însă totul era explicat mai pe larg cu ajutorul figurilor geometrice. Pătratul mare de latură x+2a/4 este format din patru pătrate de latură a/4, patru dreptunghiuri de laturi şi a/4 şi un pătrat de latură x.
Aşa de exemplu ecuaţia
 fig.8. x2+12x=133
se scrie:
 Fig.9. rez ec 8
Încă odată spunem că nu se punea problema soluţiilor negative.
 În acelaşi mod Al Khwarizmi a rezolvat ecuaţiile
 Fig. 10. ec partic
Iată cum a făcut rezolvarea ecuaţiei Fig. 11. x2+10x=39
.
 Se construieşte un pătrat cu latura x, apoi se adaugă acestuia pe laturi în exterior patru dreptunghiuri de laturi şi respectiv 5/2 şi la final patru pătrate de latură 5/2. În final avem un pătrat cu latura 8, sau,
 Fig 12 (x+5)2+..
 Fig.12. -ec gr 2.ggb
Mai mult,  Al Khwarizmi s-a ocupat de construcţii geometrice, aşa cum rezultă din următoarea problemă: se dă un triunghi cu laturile 10,10,20 şi în interiorul său se înscrie un pătrat astfel încât două din vârfuri să fie pe o  bază iar celelalte două pe câte una din celelalte două laturi. Cât este  latura pătratului?.
Este uşor de sesizat că triunghiul BED  este asemenea cu triunghiul BAM.
 fig. 13. calcul
Aşa cum se obişnuia în acel timp, din textul  paginii de manuscris se vede că explicaţia este dată în cuvinte, nu în relaţii matematice. Aceasta este chiar o dovadă a faptului că Elementele lui Euclid îi erau cunoscute.
 Fig. 14. patr inscr
          Fig. 15 pag manuscris
    Chiar dacă nu are „spiritul” euclidian (nu dă nici o definiţie, nici o axiomă, nici vreo demonstraţie de genul euclidian), originalitatea concepţiei şi  profunzimea remarcabilă de care dă dovadă îl fac să bine-merite numele de „părintele algebrei”.
sursa: simina-harmonie.blogspot.com
Source Link

Views: 16

0Shares

Locul femeilor în moschee: Prea multe restricții?

Locul femeilor în moschee: Prea multe restricții?                                                                                   Dr. Jasser Auda – Partea 1/4 – [1]   Unde ar trebui să se roage femeile în moschee? Unde se rugau pe vremea Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!)?   În țările musulmane[2], moscheile care au locuri de rugăciune special dedicate femeilor rareori permit femeilor să […]

0Shares

Locul femeilor în moschee: Prea multe restricții?

                                                                                  Dr. Jasser Auda

– Partea 1/4 – [1]

 

Unde ar trebui să se roage femeile în moschee?

Unde se rugau pe vremea Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!)?

În țările musulmane[2], moscheile care au locuri de rugăciune special dedicate femeilor rareori permit femeilor să se alinieze direct în spatele bărbaților în sala mare așa cum se practica în Moscheea Profetului în timpul vieții sale.

În multe țări arabe este ceva obișnuit să se separe locul de rugăciune al bărbaților de cel al femeilor, mai ales în moscheile mici. Distanța dintre cele două spații de rugăciune variază de la o moschee la alta.

Majoritatea moscheilor în țările musulmane[3] au săli sau mici camere speciale pentru femei la subsol, la parter, într-un balcon închis sau într-o clădire anexată moscheii propriu-zise. Difuzoarele/Boxele sunt folosite pentru a transmite vocea imamului în timpul rugăciunii.

 

Cinci dezavantaje ale zonelor separate pentru femei

Problemele limitării femeilor la aceste zone sunt multiple:

În primul rând, aceste săli sunt mult mai mici decât sala de rugăciune principală și sunt de regulă supraaglomerate în timpul Rugăciunii de Vineri și la alte ocazii în timp ce zonele de rugăciune și sălile moscheii dedicate bărbaților sunt departe de a fi pline. Uneori  femeile sunt mai numeroase decât bărbații mai ales în țări unde musulmanii sunt minoritari.

În al doilea rând, aceste săli nu sunt dotate și mobilate corespunzător ca cele ale bărbaților în ceea ce privește covoarele, iluminatul și echipamentele de sonorizare. Prin urmare, femeile se simt mai puțin binevenite și mai puțin privilegiate decât bărbații.

Locurile alocate copiilor în aceste moschei sunt anexate sălilor destinate femeilor, ceea ce cauzeaza o distragere a lor de la concentrarea si dedicarea lor in timpul actelor de adorare.

Femeilor nu le este permis să intre pe poarta principală; mai degrabă ele sunt nevoite să folosească intrări laterale strâmte sau ușile din spate.

Nu în ultimul rând, acest model des întâlnit de proiectare a moscheilor dă o impresie clară vizitatorilor nemusulmani și de asemenea noilor generații tinere, bărbați și femei deopotrivă, că Islamul marginalizează și izolează femeile, în special atunci când văd sălile de rugăciune incomode, prost mobilate și zgomotoase ale femeilor.

Ei vor avea impresia că Islamul nu aprobă prezența femeilor în/la locurile de rugăciune sau că bărbații nu împărtășesc povara creșterii copiilor, sau chiar că Islamul este o religie doar pentru bărbați, așa cum susțin unii nemusulmani.

Acestea sunt doar exemple ale mesajelor negative transmise musulmanilor și nemusulmanilor prin această proiectare a spațiilor pentru femei din moschei.

 

________________

Traducere: Virginia S.

[1] http://aboutislam.net/shariah/contemporary-issues/women-area-in-mosque-too-many-restrictions-part-1

[2] Majoritar musulmane.

[3] Majoritar musulmane.

Source Link

Views: 13

0Shares