Month: February 2024

Teme științifice în Coran – 3

 

versete din CoranSoarele are și el un loc special, semnificativ în creație. Doar patru dintre cele mai importante aspecte ale sale sunt menționate în Coran:

Și soarele ce aleargă spre un culcuș al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Știutorului! (36:38)

De fapt, aici mustaqarr ar putea însemna rută determinată în spațiu, un loc fix de a trăi. Ni se spune că soarele are o orbită anume și că el se îndreaptă către un punct anume în Univers. Sistemul nostru solar, după cum știm, se mișcă spre constelația Lyra cu o viteză aproape de neconceput (în fiecare secundă ne apropiem cu zece mile mai mult de acea constelație, aproape un milion de mile pe zi). Mai știm și că atunci când soarele își va fi îndeplinit scopul, va suferi o comandă ce va duce la apunerea lui definitivă.

Asemenea lucruri erau spuse într-un timp în care se știa că soarele făcea un circuit zilnic împrejurul Pământului.

Un alt verset coranic elocvent este acela în care se afirmă că Pământul se mărește:

Și cerul? Noi l-am zidit cu trăinicie și i-am dat apoi lărgime(51:47-48)

Prin intermediul acestui verset aflăm că distanța dintre corpurile cerești este în continuă creștere, căci Universul se lărgește. În anul 1922, astronomul Hubble a afirmat că toate galaxiile, înafară de cele cinci cele mai apropiate de Pământ, se mișcă mai departe în spațiu cu o viteză direct proporțională cu distanța lor de la Pământ. Așa că, o galaxie ce se află la milioane de ani lumină distanță de noi se mișcă cu o viteză de 168 km/an, la 1-2 milioane de ani lumină distanță, de două ori aceeași viteză, și așa mai departe. Le Maître, matematician și preot belgian, a propus și a dezvoltat mai târziu teoria conform căreia Universul se extinde. În orice mod am exprima această realitate, Coranul prezintă în mod foarte clar această expansiune.

Coranul indică prezența legilor fizicii, cum ar fi atracția și repulsia, rotația și revoluția din Univers:

Dumnezeu a ridicat cerurile fără ajutorul vreunui stâlp ca voi să îi puteți vedea… (13:2)

Toate corpurile cerești se mișcă într-o anumită ordine, balanță și armonie. Ele sunt susținute de stâlpi invizibili pe care noi nu îi putem vedea. Unii dintre acești “stâlpi” sunt repulsia și forța centrifugă:

Ține cerul pentru ca acesta să nu cadă fără voia Lui (22:65).

De aici înțelegem că toate corpurile cerești s-ar putea prăbuși la un moment dat, dar asta se va întâmpla numai cu voia lui Dumnezeu, iar asta este dovada supunerii Cuvântului lui Dumnezeu, care în limbajul științei contemporane este explicat ca fiind balanța dintre forțele centripede și centrifuge.

Unii comentatori ai Coranului au considerat următorul verset ca fiind cel care face referire la călătoria pe lună, fapt care s-a și întâmplat:

Pe lună plină, căci o veți străbate pas cu pas (84:18-19)

În vechime, acest verset a fost înțeles de către unii comentatori ca făcând referire la viața spirituală a fiecăruia, considerată a fi ascensiunea de la un stagiu la următorul, sau ca un proces general de schimbare de la o stare la alta. Mai târziu, interpreții coranici au încercat să explice versetul în termeni non-literali, deoarece acei termeni literali nu erau în concordanță cu ceea ce ei “știau” despre a călători o asemenea distanță. Dar de fapt, semnificația cea mai adecvată a cuvintelor ce urmează jurământului (Pe lună!), în contextul versetului, este chiar aceea de a călători pe lună, chiar dacă o privim din punct de vedere literal sau figurativ.

 

sursa: ro.fgulen.comSource Link

Views: 1

0Shares

Domnul lumilor – partea 6

 

 

allah___grey_wallpaper_by_gulzar5h-d3bxjbjUn alt aspect asupra caruia s-au oprit invatatii in islam cu privire la interpretarea acestui verset a fost diferenta dintre lauda (hamd) si multumire (shukr) si au mentionat cum ca lauda (al-hamd) este mai generala , pentru ca este o declaratie de lauda a caracteristicilor cuiva, sau pentru ceea ce cineva a facut, in timp ce multumirile sunt mai restranse, fiind oferite numai pentru ceea ce cineva a facut, dar  nu si pentru caracteristicile sale.

Cu privire la virtutiile/binecuvantarile al-hamd s-au facut numeroase afirmatii dintre care amintim…

Imam Ahmad bin Hanbal a consemnat ca Al-Aswad bin Sari’ a spus:  “ Am spus:  O, trimis al lui Allah, vrei sa iti recit cuvintele de lauda pe care le-am invatat despre Domnul meu, Preainaltul?” El (profetul – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cu adevarat, Domnului tau ii place “al-hamd”.”

De asemenea, a fost consemnat ca Jabir bin ‘Abdullah a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cel mai bun “dzikr” (modalitate de a-L pomeni pe Allah) este “Laa ilaha illa Allah” si cea mai buna dua’a (ruga) este “al-hamdu lillah”.”

Si tot cu referire la virtutile / binecuvantarile rostirii “hamd”-ului (a laudei si multumirilor aduse lui Allah, Preainaltul)  fost relatat ca Ibn Omar (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)  a spus:

“ Cu adevarat, unul dintre supusii lui Allah a spus (odata): “O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine  splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale.” Cei doi ingeri au fost incurcati si nu au stiut cum sa noteze aceasta; asa ca s-au inaltat ei la Allah si au spus: “O, Domnul nostru! Un rob tocmai a rostit o vorba si noi nu stim cum sa o notam (sa inregistram aceasta pentru el)”. A spus Allah, si El este cu mai multa stiinta asupra a ceea ce a declarat robul Sau :”Ce a spus robul Meu?” Ei au raspuns: O, Domnul nostru, cu adevarat el a spus:  “O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine  splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale.”  Si atunci le-a spus lor Allah: “Scrieti-o (intocmai) asa cum a spus supusul Meu, pana ce Ma va intalni si atunci eu il voi rasplati pentru ea. “

Referitor la sensurile termenului de “Ar-Rabb” (Domn, Stapan) in interpretarea semnificatiilor acestui nobil verset s-a spus cum ca “Ar-Rabb” este stapanul care detine autoritate totala peste stapanirea Sa, “ar-rabb” inseamnand din punct de vedere lingvistic stapanul sau cel care are autoritatea de a conduce.

Cu privire la sensul  termenului “al-‘alamiin” s-a specificat cum ca acesta este pluralul susbtantivului “‘alam”, care cuprinde tot ceea exista in afara de Allah. Cuvantul “‘alam”, de altfel, in sinea sa are sensul de plural, nedetinand de fapt  forma singulara. “‘Alamin” (lumile) sunt diferitele creatii care exista pe pamant, in ceruri, in apa sau pe uscat. Fiecare tip al creatiei este numit “‘alam” – o lume.  Si s-a spus, de asemenea, cum ca “‘alam” cuprinde tot ceea ce Allah a creat, atat in aceasta lume si in lumea de apoi”.

Si s-a spus cum ca creatia a fost numita ‘alam tocmai datorita faptului ca termenul “‘alam” deriva din substantivul “‘alamah” (= semn, indiciu) si aceasta pentru ca ea, creatia, este un semn care marturiseste existenta Creatorului in Unicitatea Lui, Subhan Allah = Slava lui Allah!

In continuarea acestei nobile sure se caracterizeaza Allah Preainaltul pe Sine Insusi spunand: Ar-Rahman Ar Rahim – Cel Milostiv, Indurator, dupa ce mai inainte Se descrisese ca fiind Stapanul tuturor lumilor, acest enunt cuprinzand in sinea lui o instiintare si, in acelasi timp o incurajare, similar Cuvantului lui Allah Preinaltul care a spus:
Vesteşte, [o, Muhammed,] robilor Mei cã Eu sunt Iertãtorul, Îndurãtorul [Al-Ghafur, Ar-Rahim] Şi cã osânda Mea este chinul dureros!
(15:49-50)
Si a spus Allah:
El este Acela Care v-a fãcut pe voi urmasi pe pãmânt, Care v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vã cerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevãrat Domnul tãu este repede la pedeapsã, însã El este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
(6:165)

Asadar, daca “Ar-Rabb” contine o avertizare asupra puterii lui Allah si a maretiei suveranitatii Sale, “Ar-Rahman Ar-Rahim” vine sa il linisteasca pe dreptcredinciosul musulman si sa il incurajeze in privinta milostiveniei si a indurarii Domnului sau. Si a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Daca ar cunoaste dreptcredinciosul pedeapsa lui Allah, nu ar mai fi nadajduit sa atinga Paradisul vreunul dintre ei, si daca ar cunoaste necredinciosul ce mila are Allah, nu ar deznadajdui intru a ajunge mila Sa nici unul dintre ei”.

 

 

sursa: cineesteallah.blogspot.comSource Link

Views: 1

0Shares

Domnul lumilor – partea 5

 

 

allah-wallpaper-normalUn aspect deosebit de important legat de Surat Al-Fatihah este legat de Al Fatihah si rugaciunea, si vom vedea astfel cum ca recitarea Surat Al-Fatihah este una dintre conditiile corectitudinii rugaciunii.

A fost consemnat de Muslim cum ca Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a zis : ”Oricine face rugaciunea si nu a citit Mama Coranului, rugaciunea lui este incompleta”
Abu Hurayra a fost intrebat: “ Si cand stam in spatele Imamului?” El a zis: “ Citeste-o tu insuti pentru ca l-am auzit pe trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunand: ”Allah Preainaltul a zis :” Am impartit rugaciunea (Al Fatihah) intre Mine si robul Meu – in doua jumatati, iar robul Meu va avea ceea ce el a cerut.” Si daca a zis robul Meu: “ Lauda lui Allah, al lumilor Stapanitor”, Allah spune :” Robul meu M-a laudat.” Iar daca (robul) a zis: “Cel Milostiv, Indurator”, Allah spune: ”Robul meu M-a elogiat”. Si cand (robul) spune : ”In Ziua de Apoi Stapanul Carmuitor” Allah spune :”Robul meu M-a glorificat” sau “ Robul meu imi atribuie Mie toate cele existente”. Iar cand spune : “Numai pe Tine Te adoram, numai la Tine cerem ajutor!” Allah spune: “Aceasta este intre mine si robul Meu si robul Meu va primi ceea ce a cerut”. Si cand zice: “Pe drumul cel drept Tu fi-ne Calauzitor,/ Drumul celor cu care fost-ai Tu daruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai maniat, nici al ratacitilor!”; Allah spune : ”Aceasta este pentru robul Meu si robul Meu va primi ceea ce a cerut.”(traducere aproximativa a hadisului consemnat de Nisa’i)
De asemeanea se relateaza ca Ubadah bin As-Samit a spus ca  trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus :” Nu este rugaciune pentru cei care nu recita capitolul de deschidere al Cartii (adica Surat Al-Fatihah”. De asemenea Ibn Khuzaymah si Ibn Hibban au spus ca Abu Hurayra a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : ” Rugaciunea in timpul careia nu e recitata Mama Coranului este invalida”.

Pot fi astfel gasite numeroase hadisuri pe acest subiect, ceea ce indica faptul ca recitarea Deschizatoarei Cartii (Surat Al-Fatihah) in timpul rugaciunii de catre imam si de catre cei aflati in spatele acestuia urmandu-l este necesara in fiecare rugaciune, si, mai mult,  in fiecare raka’a (unitate) de rugaciune.

A mai fost consemnat, de asemenea, cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) obisnuia sa recite Surat Al-Fatihah in rugaciune oprindu-se foarte putin dupa fiecare verset.

In ceea ce priveste insa obligativitatea recitarii Surat Al-Fatihah in fiecare unitate (raka’a) de rugaciune si pentru cei ce se roaga impreuna cu imamul (in grup), invatatii in islam au considerat ca cea mai autentica opinie este aceea conform careia, daca este vorba despre efectuarea unei raka’a dintre cele in care imamul recita cu voce tare Surat Al-Fatihah, atunci cel care face rugaciunea in spatele imamului nu este obligat sa o mai recite, pentru ca imamul a recitat-o deja pentru el, dar, daca are timp sa faca aceasta, dupa ce imamul a terminat de recitat, inainte de a se apleca in ruku’u, atunci este preferabil sa faca aceasta, dar nu in acelasi timp cu imamul, pentru ca in timp ce se recita Coranul el are obligatia de a-l asculta. In ceea ce priveste, insa, unitatile de rugaciune (raka’a) in care imamul citeste Surat al-Fatihah cu voce joasa, fara a fi auzit, atunci invatatii in islam au cazut de acord ca este obligatoriu pentru cel care se roaga in spatele imamului sa recite el insusi, in gand, Surat Al-Fatihah.

Vom continua in cele ce urmeaza oprindu-ne asupra semnificatiilor si intelesurilor pe care le-au deslusit invatatii in islam pentru Surat Al-Fatihah, verset cu verset.

Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul in inceperea acestei nobile sure – dupa ” ‘eaudzu bi-llahi min ash-sheitani-r-ragiim” – “Bismi-llahi-r-rahmani-r-rahiim” – In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator…

“Alhamdulillahi Rabbi-l-‘alamiin”  –  Laudã lui Allah, al lumilor StãpânitorReferitor la acest prim verset din Surat al-Fatihah primul aspect la care s-au oprit cei care l-au interpretat a fost semnificatia termenului de “al-hamd” (lauda) si au spus unii dintre ei cum ca intelesul lui “al-hamdu lillah”  este : toate multumirile sunt catre si numai pentru Allah, Unicul, si nu catre vreun obiect care ar putea fi tinta rugilor noastre in locul Sau, sau catre vreuna dintre creatiile Sale. Aceste multumiri sunt pentru nenumaratele favoruri si daruri (binecuvantari si binefaceri) pe care le-a pogorat asupra noastra si al caror numar numai El, Prainaltul,  le stie, printre acestea numarandu-se si mijloacele prin care supusii il adora pe Domnul lor, indestularea cu cele necesare traiului, confortul acestei vieti lumesti si multe altele, precum si indrumarile pentru atingerea bunastarii in viata de apoi….fara ca cineva sa ii poata impune daruirea  acestora, ci totul numai din bunavointa si indurarea lui Allah, Preainaltul.  Si astfel, toate multumirile si lauda I se cuvin lui Allah pentru aceste favoruri.

S-a spus, de asemenea, cum ca (al-hamdu lillah) ar inseamna un elogiu pe care Allah si l-a adus Sie Insusi  indicand astfel robilor Sai ca si ei ar trebui sa Il laude, ca si cand Allah ar fi spus: “Spune :” Toata multumirea si lauda I se cuvin lui Allah”.

 

sursa: cineesteallah.blogspot.comSource Link

Views: 0

0Shares