Vindecarea febrei

Vindecarea febrei Ibn Qayyim Al-Jawziyyah   Ni s-a relatat în Sahihan că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat febra – febra severă – este o răsuflare a focului Iadului, aşa că răcoriţi-o folosind apa.” Acest hadis a creat multă confuzie în mintea multor doctori ignoranţi, deoarece au crezut […]

0Shares

Vindecarea febrei

Ibn Qayyim Al-Jawziyyah

 

how-to-reduce-a-fever-1Ni s-a relatat în Sahihan că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat febra – febra severă – este o răsuflare a focului Iadului, aşa că răcoriţi-o folosind apa.” Acest hadis a creat multă confuzie în mintea multor doctori ignoranţi, deoarece au crezut că astfel este contrazisă metoda obişnuită de tratare a febrei. Vom explica acest hadis în detaliu, cu Voia lui Allah.

Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) face o afirmaţie, aceasta are fie o valabilitate generală, adresându-se tuturor oamenilor, fie una specială, adresându-se anumitor oameni şi situaţii. Majoritatea afirmaţiilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) face parte din prima categorie. Cel de al doilea tip este similar afirmaţiei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Nu staţi cu faţa îndreptată spre qibla când [eliminaţi] urina sau excrementele, nici nu o lăsaţi chiar în spatele vostru, ci mai degrabă îndreptaţi-vă cu faţa către est sau vest!”

Această afirmaţie (a sta cu faţa îndreptată spre est sau vest) nu este destinată celor care locuiesc în est, vest sau Iraq, ci celor care locuiesc în Medina şi Aş-Şam (Siria). Este o situaţie asemănătoare celei din următorul hadis: „Ce se află între est şi vest este qibla.”

Dacă înţelegem acest aspect, ne dăm seama că spusele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) referitoare la febră se aplică oamenilor din Hijaz (vestul Arabiei), deoarece oamenii din această zonă erau predispuşi la un tip de febră ce era generat de insolaţie. Acest tip de febră necesită apă rece; ea poate fi băută sau folosită pentru a face baie. Febra generează ridicarea temperaturii corporale ce emană de la inimă şi se răspândeşte în tot corpul prin vasele de sânge, afectând funcţionarea sa normală.

Există două tipuri de febră: febra accidentală care constituie rezultatul tumorilor, al insolaţiei, al mişcărilor sau al căldurii intense şi un alt tip care rezultă dintr-o boală care începe de obicei la un organ specific şi apoi înfierbântă întregul corp. Corpul beneficiază de febră mai mult decât de luarea medicamentelor, deoarece febra înfierbântă şi ajută la maturarea substanţelor nocive, proces care nu ar fi putut fi realizat în absenţa sa. Mai mult decât atât, febra generează deschiderea anumitor blocaje, în special a celor care scapă de sub sfera de influenţă a medicamentelor.

Febra ajută la vindecarea rapidă a celor mai multe dintre tipurile de conjunctivită simplă şi cronică; de asemenea, febra ajută în cazul paraliziilor faciale, al hemiplegiei, al paraliziilor ce afectează doar o singură parte a corpului, al spasmelor şi al multor alte boli generate de substanţe dense sau de excese.

Unii doctori foarte buni se simt un pic uşuraţi când febra izbucneşte într-un corp bolnav, aşa cum bolnavul se bucură atunci când începe să îşi revină din boală. Febra este mult mai eficientă decât medicaţia în anumite cazuri, deoarece ajută la maturarea substanţelor nocive şi septice care dăunează organismului. Când asemenea substanţe se maturează, medicamentul le poate ataca, întrucât pot fi acum eliminate din corp, finalizând procesul. Astfel, febra devine o parte a vindecării.

Pornind de la aceste fapte, se pare că hadisul vorbeşte despre tipurile accidentale de febră ce sunt ameliorate prin scufundarea în apă rece sau prin băutul apei reci. Galinus, unul dintre cei mai renumiţi doctori, admitea că apa rece ajută la ameliorarea acestui tip de febră. El a declarat în cel de al zecelea articol al cărţii sale – Metode de vindecare: „Dacă un om tânăr, sănătos, care nu suferă de vreo tumoare internă, face o baie pe timp de arşiţă sau înoată, se va bucura de efecte benefice.” De asemenea, Galinus a afirmat că obişnuia să prescrie acest remediu în mod regulat.

 

 

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 2

0Shares

Vindecarea febrei – 3

    Ibn Majah a relatat că Abu Hureira a spus că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Febra este o izbucnire a fierbinţelii Iadului, aşadar îndepărteaz-o cu apă rece!”. De asemenea, în Sunan ni se spune că Abu Hureira a spus: „Febra a fost menţionată în prezenţa Trimisului lui […]

0Shares

 

 

18b90394b6d20c3a735d4da03e573811 Vindecarea febrei – 3Ibn Majah a relatat că Abu Hureira a spus că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Febra este o izbucnire a fierbinţelii Iadului, aşadar îndepărteaz-o cu apă rece!”.

De asemenea, în Sunan ni se spune că Abu Hureira a spus: „Febra a fost menţionată în prezenţa Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi un om a blestemat-o. Trimisul lui Allah a spus: «Nu o blestema, deoarece înlătură păcatele aşa cum focul îndepărtează impurităţile fierului!» (Vezi şi Sahih Muslim).

Febra este de obicei urmată de o dietă în care sunt eliminate alimentele nepotrivite şi care necesită consumarea hranei şi a medicamentelor benefice. Corpul persoanei bolnave va fi curăţat de toate impurităţile, elementele şi substanţele toxice, febra având un efect purificator precum cel al focului care îndepărtează impurităţile fierului. Beneficiile febrei sunt deja cunoscute în lumea autorităţilor medicale.

În ce priveşte purificarea inimii de toate bolile şi impurităţile, doar „doctorii” inimii au acces la acest tip de cunoaştere. Aceşti experţi vor descoperi că tot ceea ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a declarat referitor la acest subiect este purul adevăr. Totuşi, atunci când bolile inimii devin cronice, există puţine speranţe că inima va mai fi vindecată vreodată.

Aşadar febra ajută corpul şi inima. A blestema un astfel de proces benefic reprezintă o nedreptate şi un păcat. Abu Hureira a spus: „Nicio boală care m-ar putea afecta nu-mi este mai dragă ca febra, deoarece pătrunde în fiece organ al corpului meu, iar Allah îi dă fiecărui organ partea cuvenită de răsplată.”

A folosi apă rece pentru a potoli febra în timpul verii şi în zonele afectate de caniculă este benefic, deoarece apa cea mai protejată de razele soarelui (cea mai rece) este cea utilizată chiar înaintea venirii zorilor. Pe de altă parte, chiar înainte de venirea zorilor, corpul manifestă cea mai mare putere, dat fiind că a beneficiat de partea sa de somn şi relaxare. În plus, atunci aerul este cel mai puţin poluat. Puterea corpului va potenţa puterea medicamentelor – apa în acest caz – şi împreună vor ameliora febra ce nu apare ca rezultat al tumorilor maligne sau al substanţelor toxice. Allah va stinge apoi fierbinţeala febrei prin Voinţa Sa.

 

 

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1

0Shares

Ce este Coranul?

Ce este Coranul?   Coranul (în arabă : Qur’an) este cartea sfântă a islamului. În original se numește قرآن și înseamnă “recitare”. Deși este numit “carte”, când un musulman se referă la Coran, se referă la text, la cuvinte, nu la lucrarea tipărită. Coranul a fost păstrat de-a lungul timpului prin memorarea întregului text, cuvânt […]

0Shares

Ce este Coranul?

 

Coranul (în arabă : Qur’an) este cartea sfântă a islamului. În original se numește قرآن și înseamnă “recitare”. Deși este numit “carte”, când un musulman se referă la Coran, se referă la text, la cuvinte, nu la lucrarea tipărită. Coranul a fost păstrat de-a lungul timpului prin memorarea întregului text, cuvânt cu cuvânt. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: Ğibrīl) în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă.
 
Schematic, versiunea tradiției a faptelor, spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bekr, primul calif, i-a poruncit lui Zayd bin Thabit să strângă și să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Usman, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămânând fundamental până acum. El a trimis copii ale acestui exemplar în toate provinciile califatului și a ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale ale cărturarilor islamici aflați în slujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol.
 
 
Pagină din Coran
Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele Mushaf ‘Uthmān “Vulgata lui Osman”) organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul Coranului și cele mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind împărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII – Al-Isrā‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite.
 
coranulDeoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc “puncte” pentru a indica vocalele. Sute de ani după Uthman, cărturarii musulmani au încercat să determine aplicarea punctelor și citirea corectă în textul nevocalizat al lui Uthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate șapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare și la decuparea textului – scris fără punctuație – în propoziții), diferențele dintre acestea fiind considerate minore, fără să afecteze textul.
 
Forma Coranului cea mai răspândită astăzi este textul publicat de Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, în 1923.
 
Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și până la urmă subiectul controverselor teologice. În secolul 8, mu’taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș’arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și faptul că el nu a fost creat. Totuși, unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie de poziția mu’tazilită.
 
Cei mai mulți musulmani privesc Coranul cu venerație, înfășurându-l într-o pânză curată, păstrându-l pe un raft înalt și spălându-se ca pentru rugăciuni înainte de a citi din Coran. Vechile exemplare ale Coranului nu sunt distruse ca hârtia obișnuită, ci arse sau depozitate în cimitire pentru Coran. Coranul este, pentru musulmani, o călăuză infailibilă pentru pietatea personală și viața în comunitate, un adevăr istoric și științific.
Source Link

Views: 3

0Shares