De ce sa citim Coranul in limba araba?

 De ce sa citim Coranul daca nu intelegem nimic in limba araba? Un batran musulman american traia la ferma in muntii din estul  statului Kentucky impreuna cu nepotul sau. In fiecare dimineata, bunicul se trezea devreme si statea la masa din bucatarie citind Coran. Nepotul sau isi dorea sa fie exact ca el si incerca […]

cos De ce sa citim Coranul daca nu intelegem nimic in limba araba?

Un batran musulman american traia la ferma in muntii din estul  statului Kentucky impreuna cu nepotul sau. In fiecare dimineata, bunicul se trezea devreme si statea la masa din bucatarie citind Coran. Nepotul sau isi dorea sa fie exact ca el si incerca sa-l imite cu orice chip. Intr-o zi, nepotul il intreba:

„Bunicule, am incercat sa citesc Coranul la fel ca si tine, insa nu am inteles, iar ce am inteles am uitat imediat ce am inchis cartea.

 

Ce binefacere este in citirea Coranului?”

Bunicul s-a intors in liniste, punand carbuni in soba si i-a raspuns:

„Rastoarna acest cos cu carbuni la rau si adu-mi inapoi un cos cu apa!”

Baiatul a facut ce i s-a spus, insa toata apa s-a scurs inainte de a ajunge acasa.

Bunicul a ras si a spus:

„Data viitoare trebuie sa te misti mai repede” si l-a trimis inapoi la rau cu cosul, pentru a incerca din nou. De aceasta data baiatul alerga mai repede, insa din nou cosul se goli inainte de a se intoarce acasa. Abia respirand, el ii spuse bunicului sau ca era imposibil sa care apa in cos si s-a dus sa ia o galeata in locul lui.

Batranul spuse:

„Nu vreau o galeata cu apa, vreau un cos cu apa; trebuie doar sa te straduiesti din nou, mai puternic” si a iesit pe usa, privindu-l pe baiat, incercand.

In acel moment baiatul stia ca era un lucru imposibil, insa a dorit sa-i arate bunicului sau ca, chiar daca ar fi alergat oricat de repede cu putinta, apa s-ar fi scurs inainte de a se intoarce acasa. Baiatul a cufundat cosul in rau si a alergat cu repeziciune, insa cand a ajuns la bunicul sau, cosul era din nou gol. De-abia respirand, el a spus:

„Vezi, bunicule, este imposibil!”

„Asadar crezi ca este inutil?” Batranul spuse: „Uita-te la cos!”

Baiatul privi cosul si pentru prima oara isi dadu seama ca, cosul era diferit.

Se transformase dintr-un cos vechi si murdar, intr-unul curat, inauntru si in afara!

„Fiule! Asta se intampla cand citesti Coranul, poate ca nu vei retine si nu vei intelege totul, insa atunci cand vei citi, te vei schimba, atat inauntrul tau cat si in afara.

ACEASTA ESTE LUCAREA LUI ALLAH IN VIETILE NOASTRE!”

 

sursa: Grupul de yahoo al Asociației Musulmanilor din România

Source Link

Views: 1

De ce ne rugăm în limba arabă?

Fiind o religie universala, Islamul este adresat tuturor, indiferent de limba  vorbita.Desi limba araba este limba  Qur’an-ului si a mostenirii islamice, Islamul nu a intentionat eradicarea altor limba  care sunt limba materne ale musulmanilor in unele parti ale Globului.Islamul priveste diferentele de limba  ca unul dintre semnele lui Allah in creatia Sa.Aceasta este dovedita de […]

De ce ne rugam in limba araba?Fiind o religie universala, Islamul este adresat tuturor, indiferent de limba  vorbita.Desi limba araba este limba  Qur’an-ului si a mostenirii islamice, Islamul nu a intentionat eradicarea altor limba  care sunt limba materne ale musulmanilor in unele parti ale Globului.Islamul priveste diferentele de limba  ca unul dintre semnele lui Allah in creatia Sa.Aceasta este dovedita de faptul ca limba araba nu este limba nativa a majoritatii musulmanilor.Totusi, musulmanilor li se cere sa efectueze rugaciunea in limba araba.
Este bine stiut ca in timpul serviciului de adorare (salaat) , musulmanii folosesc limba araba. Ei recita anumite pasaje din Qur’an si pronunta anumite formule pentru  a confirma caracterul sublim al lui Allah si natura umila a omului.Aceasta este facuta ata de arabi cat si de non-arabi, chiar si de cei care nu au deloc cunostinte de limba araba. Asa a fost in timpul Profetului (saws)  si pana in zilele noastre, oricare ar fi tara de origine a musulmanului.
La prima vedere ar parea normal si de dorit ca credinciosul sa adreseze rugaciunea Domnului, intr-o maniera in care sa fie perfect constient de ceea ce spune. Dar o privire mai atenta asupra acestuia spect arata ca sunt motive care militeaza impotriva unei astfel de solutii.
Potrivit credintei islamice, Qur’anul este Cuvantul lui Allah, iar recitarea sa este considerata ca ceva merituos. Este calatoria credinciosului catre Dumnezeu, chiar prin Cuvantul Sau Sfant, la fel ca un fir care conduce curentul electric ce ilumineaza becul. Calatoria spre Allah este, desigur, scopul final la care fiecare suflet aspira sa ajunga. ”Cuvantul” original a fost revelat in limba araba si orice traducere ar servi cu greu, scopul calatoriei mistice.
Pentru  cei care ar cauta motive mai lumesti, haideti sa ne amintim o distinctie clara care trebuie facuta intre rugaciune, in sensul implorarii (Du’aa)  si rugaciune, in sensul serviciului de adorare (Salaat) I ceea ce priveste rugaciunea, in general, cea in afara manierei formale ..nimeni nu a ridicat vreo obiectie la libertatea individului de a-si adresa cererile, rugamintile catre Allah, in orice limba  si in orice postura fizica prefera fiecare. Este o problema pur personala si privata care priveste relatia fiecarei creaturi, direct cu Creatorul.
Trebuie subliniat ca rugăciunea este preferabil sa fie efectuata in comun, alaturi de comunitate. Salaatul efectuat individual si in izolare este doar tolerat si nu recomandat. Sa vedem, in continuare, diversele aspecte ale acestui act colectiv si public.
Daca Islamul ar fi fost o religie regionala, rasiala sau nationala, s-ar fi folosit, cu siguranta, limba curenta a regiunii, rasei sau natiei.Sunt foarte diferite cerintele unei religii universale, ai carei membri vorbesc sute de limba regionale, fiecare fiind de neînteles pentru restul grupurilor apartinand tuturor raselor si regiunilor Pamantului.Viata noastra devine din ce in ce mai cosmoplolita si practic, orice oras are musulmani apartinand mai multor grupuri lingvistice, atat intre rezidenti cat si intre calatorii in tranzit.
Sa presupunem ca un englez merge in China, nu cunoaște nici un cuvant in aceasta limba si aude pe strada ceva de genul ”chen chu chih shan”, evident ca nu ar intelege ce inseamna.Si daca aceasta ar fi traducerea binecunoscutei chemari la rugaciune, Allahu akbar, englezul nu ar pricepe-o si ar pierde ruga saptamanala de vineri sau rugaciunea comuna din acel moment.
Astfel, o religie universala cere ca anumite lucruri de baza sa fie comune tuturor credinciosilor.Chemarea la rugaciune si diferite formule recitate in actul rugaciunii, constituie , in mod evident, o parte a acestor elemente fundamentale ale practicarii cultului.
Nu poate fi neglijat aspectul psihologic al fiintelor umane, care au uneori comportamente xenofobe.S-ar ivi zilnic ocazii in care divergente de ordin politic sau chiar personal, ar face ca un englez, de exemplu, sa nu participe la rugaciunea efectuata in limba franceza, rusa sau alta limba Araba, ca limba a Qur’an-ului si Hadith-ului, trezeste respect in mintea oricarui musulman si nu e considerata ca limba a arabilor, ci limba a Profetului (saws) , a Mamelor Credinciosilor, a lui Allah Insusi, care a ales-o sa fie limba ultimelor Lui revelatii.
Practic, nici o religie, cu exceptia Islamului, nu detine azi originalul integral al Revelatiei pe care e bazata.
Nu trebuie sa uitam nici ca in intregul salaat sunt doar cateva pasaje de recitat.Prima data Adhan si Iqama.Pe parcursul actului de adorare mai sunt formulele Allahu akbar, Subhana rabbiyal-‘athim, Subhana rabbiyal-‘a’la, scurtul capitol al Fatiha, alte 2 scurte capitole, Tashahhud si atat.Totalul nu depaseste o pagina si majoritatea cuvintelor acestor texte sunt, in general, intelese de musulmani si au patruns in limba tuturor tarilor musulmane, asa ca chiar si un copil sau un incepator le invata fara efort. Astfel rugăciune inceteaza a mai fi o recitare mecanica.
Un alt aspect al limbii arabe care merita subliniat:in afara de incomparabilele sale calitati muzicale recunoscute, limba araba literara nu s-a schimbat de cel putin 1500 ani, ca gramatica, vocabular, ortografie sau pronuntie.
Pentru religia adusa de ultimul Mesager al lui Allah si Pecetea Profetilor si deasemenea destinata pentru toate timpurile, pana la sfarsitul lumii, nu e providential ca limba aleasa sa fie stabila si neschimbata?

 

Ruga  dimineata, la trezire:

Alhamdulillah al-adhi ayhana ba’da ma amatana wa ilayh innushu.
Laudat sa fie Allah care ne-a daruit viata noua dupa ce ne-a dat moartea  (somnul)  si la El trebuie sa ne intoarcem.

  1. Ruga in timpul efectuarii ablutiunii al wudhu’:

Bismillah al-azimi wa hamdu-lillahi ‘ala din al-Islam.
Incep in numele lui Allah, cel Slavit si toata lauda este pentru Allah pentru ca ne-a calauzit spre Islam.

  1. Ruga la culcare:

Allahuma bi ismika amutu wa ahya.
Oh, Allah, cu numele tau mor  (merg la somn)  si cu numele tau revin la viata!

  1. Ruga pentru iertarea lui Allah si viata prospera, in siguranta si sanatate, in lumea de aici se cea de dincolo:

Allahuma inni as’aluka al’afwa wal’afyiata fid dunia wal akhira.
Oh, Allah, cer caut iertarea Ta si siguranta (sanatate si prosperitate) in lumea aceasta si in vesnicie.

  1. Ruga pentru calauzirea noastra, de catre Allah , spre smerenie:

Allahuma ij’alni soghiran fi ayni wa kabiran fi a’yun al-nasi.
Oh, Allah!Fa-ma sa ma simt mic in proprii ochi si mare in ochii celorlalti oameni.

  1. Ruga pentru iertarea pacatelor:

Allahuma maghfiratuka ausa’u min dhunubi wa rahmatuka aria’indi min ‘amali!
Oh, Allah!Iertarea Ta este mai mare decat pacatele mele si mila Ta este mai mare decat faptele mele (umile) .

  1. Ruga inainte de masa:

Bismillah wa’ala barakat Allah!
In numele lui Allah si sub binecuvantarea Lui!

  1. Ruga la sfarsitul mesei:

Alhamdulillahi Allahi al’amana wa saqana wa ja’alana min al-Muslimin!
Laudat fie Allah care ne-a hranit, ne-a dat sa bem si ne-a facut dintre cei care I se supun!

  1. Ruga pentru iertare:

Allahuma innaka ‘afuwwun tuhibb’ul afwa fa’fu anni!
Oh, Allah, Tu esti cel mai mare Iertator, Tu iubesti iertarea, iarta-ma deci!

  1. Ruga care se spune de 7 ori dupa salat al fajr si dupa salat al magrib:

Allahuma ajimi min an-nar!
Oh, Allah, scapa-ne de focul iadului!

 

Source Link

Views: 3

Limba arabă

Limba arabă Coranul este exprimat în limba arabă și, în mod tradițional, musulmanii consideră limba arabă coranică ca fiind perfectă ca și Coranul însuși. De aceea ei susțin că este imposibil de tradus într-o așa manieră încât să i se redea sensul exact. Până de curând, unele școli de gândire islamică considerau că nu ar […]

Limba arabă

Coranul este exprimat în limba arabă și, în mod tradițional, musulmanii consideră limba arabă coranică ca fiind perfectă ca și Coranul însuși. De aceea ei susțin că este imposibil de tradus într-o așa manieră încât să i se redea sensul exact. Până de curând, unele școli de gândire islamică considerau că nu ar trebui să fie tradus deloc. Totuși, însuși profetul Muhammed a îndemnat la traducerea Coranului pentru răspândirea învățăturilor sale la popoarele vorbitoare de alte limbi.În acest sens, însoțitorul său persan Selman Al-Farisi a tradus Surat Al-Fatiha (“Deschizătoarea”, prima sură din Coran) în limba persană (A. Fawzi, Hayat Muhammed “Viața lui Muhammed”, Bagdad, 1983: 65)

calligraphyDeși limba arabă este în general asociată cu islamul (fiind limba de cult), trebuie subliniat că ea este vorbită, de asemenea, de către arabii creștini, evreii mizrahi, și de către comunități religioase mai mici cum ar fi ceea a mandeenilor irakieni.

Majoritatea musulmanilor din lume nu vorbesc araba, dar cunosc o serie de expresii fixe, cum ar fi cele folosite în rugăciunea islamică, fără să le înțeleagă neapărat sensul. Totuși, învățarea arabei reprezintă o parte importantă din aria curriculară a oricărei persoane care dorește să se specializeze în științele religioase islamice.

Scrierea în alfabetul arab se face de la dreapta la stânga, așadar, invers față de direcția scrierii în alfabetul latin. Invers, dar nu și anormal, căci, dacă veți încerca să faceți orice activitate cu mâna, mișcarea naturală, instinctivă, va fi, de regulă, de la dreapta la stânga. Așadar, am putea spune că direcția scrierii arabe ține de firesc.

Alfabetul arab are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar hamza) care notează consoanele și vocalele lungi. Comparativ cu alfabetul latin, alfabetul arab nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea, nu există litere specific de tipar ori specific de mână, ci doar stiluri de scriere diferite așa cum am arătat mai sus. În schimb, deoarece literele se leagă între ele, în cea mai mare parte a situațiilor, au forme diferite în funcție de relația lor cu celelalte litere din cuvânt.

Pentru vocalele scurte se folosesc semne puse deasupra sau dedesubtul consoanelor (numai în cărțile destinate învățării limbii arabe, precum și în cărțile sfinte, Coran și Biblie, pentru a evita erorile de citire); în textele obișnuite, vocalele scurte nu apar decât pentru a evita confuzii între cuvinte care au același schelet consonantic, dar se diferențiază prin vocale.

Alfabetul arab, cu unele adaptări, se folosește, fie în exclusivitate, fie în paralel cu alte alfabete, și pentru notarea altor limbi din Asia, precum persana (farsi), kurda, pashto, urdu, malaeza, și a unor limbi din Africa, precum swahili, hausa, berbera etc. Printre alte limbi care au folosit alfabetul arab, amintim aici turca-osmană, până în 1928, azera, până în 1924 ș.a.

 

Sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 2