Author: Vlad Stoica

Mi-am pierdut vederea

Mi-am pierdut vederea   Ma numesc Andrei Mihai si am 34 de ani. Am lucrat intr-o tamplarie de langa Bucuresti timp de 11 ani. Aveam un ritm de lucru extrem de extenuant, dar trebuia sa lucrez, iar varsta nu imi punea deloc probleme. Acum un an m-am accidentat la ochi. In urma accidentului am probleme […]

0Shares

Mi-am pierdut vederea

 

Ma numesc Andrei Mihai si am 34 de ani. Am lucrat intr-o tamplarie de langa Bucuresti timp de 11 ani. Aveam un ritm de lucru extrem de extenuant, dar trebuia sa lucrez, iar varsta nu imi punea deloc probleme. Acum un an m-am accidentat la ochi. In urma accidentului am probleme grave de vedere cu unul dintre ochi, iar cu celalalt ochi nu pot vedea deloc. A fost o perioada extrem de urata pentru mine. Si am suferit enorm. Nu ma refer doar la suferinta fizica, dar foarte mult la cea psihica!

Parca mi se pusese nu doar o perdea in fata ochilor, ci chiar si in fata sufletului meu! Refuzam orice incercare de apropiere a cuiva! Chiar si a apropiatilor mei sau a familiei mele. De parca, nemaivazand, nu imi pierdusem doar orientarea fizica, dar si emotionala! Nu stiu daca pot sa exprim cu totul ce am trait in perioada aceea.

Am invatat din nou totul: sa mananc, sa merg, sa ma asez… sa fiu mult mai atent, sa intuiesc mult mai mult! Sa fac toate astea fara sa ma pot ajuta de vedere! Nu stiu daca voi constientizati ce mare binecuvantare este capacitatea de a vedea! Dar eu am realizat asta cu o mare suferinta!

Mi-am pierdut vederea

Am stat si m-am gandit extrem de mult… la multe, foarte multe! Am cautat din ce in ce mai profund sensurile existentei mele, existentei noastre… am contemplat in cateva luni mai mult decat contemplasem toata viata mea! Am primit intr-o zi vizita unui prieten de familie cu care incercasem sa dezvolt subiectul asta atat cat de mult am putut. A fost minunat pentru mine sa ascult ce idei avea si modul in care punea el problema. Pentru prima data dupa accident am simtit nevoia sa rog pe cineva sa vina din nou in vizita, sa mai stea cu mine un pic de vorba.

S-a tinut de cuvant si a revenit in 4 zile. Atunci am aflat ca este ateu, dar totusi ce imi vorbea el nu parea sa fie convingerea cuiva fara credinta. Mi-a spus apoi ca si el citea in acea perioada o carte ce aborda din perspectiva islamica existenta umana. De fapt, era un curs de la facultatea de filosofie. Am aflat mai apoi ca si mama il rugase sa revina si ca ii povestise despre cat de bine imi facuse discutia cu el. Reinusem din acea intalnire ceva: ca Dumnezeu afirmă în Coran că El a creat omul pentru a fi un îngrijitor al pământului, iar credința fundamentală a omenirii, ca responsabilitatea noastră de bază este să credem și să-L adorăm pe Creatorul nostru:

Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [51:56]

Și Noi știm prea bine că pieptul ți se strânge pentru ceea ce spun ei. Însă adu laude Domnului tău și fii printre cei care se prosternează. Și adoră-L pe Domnul tău până ce-ți va veni sfârșitul. [15:97-99]

Pe cei ce cred și ale căror inimi sunt liniștite întru pomenirea lui Allah, căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile. [13:28]

Acela care a făcut moartea și viața, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă. Și El este Puternic [și] Iertător [Al-‘Aziz, Al-Ghafur]. [Nobilul Coran 67:2]

Vazand cat de bine imi face ceea ce imi spune si cum ma ajuta sa ma regasesc ca fiinta si sa ma stabilizez emotional si spiritual, m-a pus sa aleg eu temele de discutie pentru viitoarele dati. Am cerut sa imi spuna ce mai stie el despre Mohamed, despre profetul Mohamed. Bineinteles ca din perspectiva islamica. El a facut rost de o biografie a lui si mi-a adus-o, incercand sa faca si alte referiri laterale din cursurile si cunostintele lui.

A venit intr-una din dati cu un citat de la profet. Era chiar despre cei aflati in stuatia mea. El a spus ca Profetul Mohamed a spus ca Dumnezeu a spus astfel: «Dacă îl privez pe slujitorul Meu de cele două lucruri dragi (adică ochii) şi el îşi păstrează răbdarea, Eu îl voi lăsa să intre în Paradis ca şi recompensă». Credeti-ma, cand am auzit aceste vorbe, m-am tulburat cu totul! Indurarea Creatorului nostru este infinita, nu are limita! Dumnezeu era, oricum, Cel de la Care imi asteptam rasplata – Singurul. De fapt, nici  nu asteptam rasplata, dar am aflat mai apoi ca musulmanii cred ca Dumnezeu ii va rasplati pentru fiecare lucru indurat de ei.

Mai apoi am aflat ca nu se aplica numai celor care isi pierd vederea, dar ca ei au fost mentionati in mod aparte pentru ca aceasta este o pierdere cu adevarat colosola pentru personalitatea si viata oricui.

blindness adjusted 3200x2128 Mi-am pierdut vedereaMai apoi am aflat si ca „Fiecare faptă a zilei este pecetluită. Când un credincios se îmbolnăveşte, îngerii spun: «O, Doamne! Slujitorul Tău cutare şi cutare s-a îmbolnăvit». Stăpânul (nostru) spune: «Scrieţi în contul său aceleaşi fapte pe care obişnuia să le facă înainte să fie bolnav, până când se însănătoşeşte sau moare»” Este ceea ce Profetul i-a invatat pe musulmani.

Da, mi-am pierdut vederea, dar, in felul acesta, pas cu pas, eu m-am apropiat mai mult de Islam. Pot sa spun ca cel care m-a adus pe aceasta cale este prietenul meu ateu, pentru ca pana acum el nu a devenit musulman. Ma rog pentru sufletul lui si ca el sa fie calauzit ca si mine, la fel cum fac si pentru familia mea.

Source Link

Views: 1

0Shares

Versetele calauzitoare

Versetele calauzitoare Intr-una din calatoriile mele in Dubai, am vazut intr-un restaurant un tablou pictat extrem de frumos. Desi nu sunt un impatimit si nici macar un cunoscator de arta, am stat si am privit la el indelung, zeci de minute. Cei care erau cu mine la masa au observat si au intrebat chiar chelnerul […]

0Shares

Versetele calauzitoare

decd90671b475cb1c3bbd4d9d46210b3 Versetele calauzitoareIntr-una din calatoriile mele in Dubai, am vazut intr-un restaurant un tablou pictat extrem de frumos. Desi nu sunt un impatimit si nici macar un cunoscator de arta, am stat si am privit la el indelung, zeci de minute. Cei care erau cu mine la masa au observat si au intrebat chiar chelnerul ce reprezinta acea grafica. Foarte amabil, el ne-a raspuns ca e un verset din Sfantul Coran si ca este scris intr-un stil caligrafic deosebit (el a mentionat si numele stilului, insa nu am retinut). Ma interesa si ce scrie acolo, dar si cine este artistul in cauza. Dupa ce am plecat de acolo, in seara aceea, am cautat si eu online Coranul in limba engleza (am crezut ca nu exista in limba romana) si am cautat cateva explicatii suplimentare ale acelor versete. M-au cutremurat! Toate acele sensuri mi-au dat ganduri atat de profunde, incat am inceput sa ma gandesc la viata mea, la sensul existentei mele si la stilul meu de viata. Am hotarat sa ma schimb, sa fiu mai constient de Creatorul meu si sa fiu mai aproape de EL prin tot ceea ce fac. Dupa aproximativ doua luni am adus marturisirea de credinta si am devenit musulman. Slava lui Allah, Cel Care m-a creat si m-a calauzit.

Versetele calauzitoare

Mai jos sunt redate acele versete care la inceput m-au atras doar prin frumusetea caligrafiei:

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Aduceţi, aşadar, slavă lui Allah, când vine seara pentru voi şi când vă treziţi dimineaţa! Slavă Lui în ceruri şi pre pământ – atât înainte de asfinţit, cât şi când sunteţi în mijlocul zilei! El îl scoate pe cel viu din cel mort şi-l scoate pe cel mort din cel viu. El dă viaţă pământului, după moartea lui. Şi tot astfel veţi fi şi voi scoşi. Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi    iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.

 Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud.

Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teama [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apa din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Îi sunt Lui supuşi.

Traducerea Sensurilor Versetelor Nobilului Coran, capitolul Ar-Rum: 17-26

 

Source Link

Views: 1

0Shares

Lumina pe care au urmat-o companionii

Lumina pe care au urmat-o companionii Khalid Muhammad Khalid Ce profesor a fost şi ce om a fost Profetul Muhammad! A fost binecuvântat cu măreţie, sinceritate şi cu un caracter sublim! Cu adevărat, cei copleşiţi de măreţia sa au o scuză, iar cei care şi-au sacrificat vieţile de dragul lui sunt cei triumfători. Muhammad Ibn […]

0Shares

Lumina pe care au urmat-o companionii

Khalid Muhammad Khalid

safoura160400003 Lumina pe care au urmat-o companioniiCe profesor a fost şi ce om a fost Profetul Muhammad! A fost binecuvântat cu măreţie, sinceritate şi cu un caracter sublim! Cu adevărat, cei copleşiţi de măreţia sa au o scuză, iar cei care şi-au sacrificat vieţile de dragul lui sunt cei triumfători.

Muhammad Ibn ’Abd Allah era Profetul lui Allah trimis oamenilor pe când se afla la jumătatea vieţii. La ce mister avea el acces încât să devină un om demn de slavă printre fiinţele umane! Şi ce mâini nobile a întins către cer de a deschis larg toate porţile milei, ale binecuvântării şi ale călăuzirii! Ce credinţă, ce virtute şi ce puritate! Ce modestie, ce iubire şi ce loialitate! Ce devotament faţă de adevăr şi ce respect pentru viaţă şi pentru cei vii?

Allah i-a oferit binecuvântările Sale pentru a fi demn de a purta stindardul Său şi de a vorbi pentru El, făcându-l ultimul dintre Profeţii Săi. Aşadar Îndurarea lui Allah revărsată asupra sa a fost mare. Dar, oricum ar vorbi minţile, inspiraţia şi condeiele despre el sau chiar dacă ar cânta imnuri de laudă pentru a-i evidenţia măreţia, toate par nesemnificative în faţa trăsăturilor sale superioare.

Lumina pe care au urmat-o companionii

La scurt timp după apariţia vieţii, Allah a făcut ca toate ființele să-i aclame venirea şi a trimis profeţi oamenilor de pretutindeni care au adus cu ei principiile chemării divine şi ale credinţei, adevărul învăţăturilor Sale, gloria Sa, lumina mesajului şi compasiunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Acesta este adevărul. Acesta a fost obiectivul principal şi nimic mai mult. Loialitatea credincioşilor şi faptul că el a devenit ţelul şi calea, învăţătorul şi prietenul se datorează trăsăturilor sale strălucitoare şi a excelenţei sale spirituale neegalate.

Lumina pe care au urmat-o companionii

Ce i-a făcut pe acei nobili să devină oamenii săi, să asculte cuvintele sale şi să accepte religia sa? Abu Bakr, Talhah, Az-Zubair, ’Uthmaan Ibn ’Affaan, ’Abd Ar-Rahman Ibn ’Awf şi Sa’d Ibn Abi Waqqaas şi-au abandonat grabnic averea şi gloria pe care o aveau în comunitatea lor, primind poveri grele în viaţa plină de griji, suferinţă şi conflicte.

Ce i-a făcut pe cei slabi din comunitate să caute protecţia lui, grăbindu-se să răspundă chemării sale şi să adere la religia sa, deși au văzut că nu este un om înstărit şi nu are arme, iar răul se abătea asupra lui, urmărindu-l cu înverşunare, fără ca el să-l evite?

Ce l-a făcut pe tiranul preislamic ’Umar Ibn Al-Khattaab, care a plecat să-i taie nobilul său cap cu sabia, să se întoarcă pentru a tăia cu aceeaşi sabie, ascuţită prin credinţă, capetele duşmanilor şi ale persecutorilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

Ce a determinat elita oraşului şi pe nobilii bărbaţi să meargă la el şi să accepte să-i fie companioni, îmbrăţişând în mod voluntar dificultăţile şi frica, ştiind că lupta dintre ei şi Quraish va fi mai terifiantă decât însăşi teroarea?

Ce a făcut ca numărul acelora care au crezut în el să sporească şi nu să descrească, cu toate că a declarat zi şi noapte: „Nu dețin nici binele şi nici răul pentru voi. Nu ştiu ce se va întâmpla cu mine sau cu voi.”?

Ce i-a făcut să creadă că lumea îşi va deschide porţile pentru ei, iar picioarele lor vor păşi peste aur şi peste cununile lumii? Şi că Sfântul Coran, pe care îl recitau în secret, va reverbera în tonalităţi puternice şi răsunătoare, nu doar în timpul propriei lor generaţii sau în peninsula lor, ci şi de-a lungul secolelor şi pretutindeni.

Ce i-a făcut să creadă în mesajul adus de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deşi atunci când au privit în jurul lor nu au găsit nimic în afară de căldură, pământ sterp şi pietre emanând vapori fierbinţi şi ale căror creste ascuţite arătau precum capetele de diavol!

Ce le-a umplut inimile de certitudine, putere şi voinţă?

A fost Ibn ’Abd Allah, cine altcineva ar fi putut face asta…

Lumina pe care au urmat-o companionii

Ei înşişi i-au văzut toate virtuţile şi tot ceea ce-l diferenţia de ceilalţi. I-au observat cinstea, puritatea, onestitatea, loialitatea şi curajul. I-au văzut superioritatea şi compasiunea. I-au remarcat puterea intelectului şi expresivitatea. Au văzut soarele strălucind precum strălucea adevărul şi distincţia sa.

Au auzit credinţa curgând prin venele sale atunci când Muhammad a început să-i binecuvânteze cu revelaţia zilnică pe care o primea. Ei au văzut toate acestea şi mai multe, faţă în faţă şi în practică, prin intermediul propriei lor viziuni şi percepţii.

Source Link

Views: 0

0Shares