Compasiunea – călăuzire și comunicare

 

 

”Eu şi voi suntem precum acela care aprinde un foc în care încep să cadă insecte şi molii, însă el se străduieşte să le salveze. Eu vă ţin departe de foc, dar voi îmi scăpaţi printre degete.” (Bukhari, Riqaq, 26; Muslim, Fadail, 17-19)

Rezolvarea oricărei probleme personale sau sociale este imposibilă fără capacitatea de a ierta greşelile oamenilor şi a le arăta adevărul prin compasiune. Acesta este motivul pentru care Profetul a devenit un exemplu în iertarea greşelilor adepţilor săi. Aceste exemple date de Profetul Mohamed, pacea şi binecuvântarea fie asupra lui, au deschis o poartă către călăuzire în Islam. Exemplul demonstrează că dacă se alege această cale, ea ar putea fi modalitatea de abordare a multor persoane. Părerile contrare vor induce oamenii pe căi complet greşite.

compassion1Dacă puteţi aborda însă oamenii din ziua de azi cu o inimă plină de îndurare, le veţi putea asculta problemele cu un suflet ce cunoaşte emoţia. Un individ care trăieşte o viaţă plină de păcate sau care se luptă în valurile suferinţei, nu poate fi fericit; nimeni nu-şi doreşte să rămână în acest stadiu cu bună ştiinţă, înafară de aceia a căror conştiinţă s-a adâncit în întunecime sau a căror suflet este într-o stare de decădere totală. Există motive pentru care asta se întâmplă; individul s-ar putea afla în această situaţie din cauza unei greşeli şi ar putea fi în căutarea unei căi de evadare din ea. Compasiunea pe care o oferi unui astfel de individ şi cuvintele de alinare ar putea fi calea sa de scăpare.

O persoană abordată cu îndurare, grijă şi moderaţie va oferi un răspuns mai blând şi calm, chiar dacă nu este de acord cu ceea ce i se spune. Au existat multe persoane, sute, poate mii, care şi-au deschis sufletele când nu se aştepta nimeni. Dacă încerci să îi ajuţi pe ceilalţi, din îndurare şi înţelegere, ei pot simţi lumina credinţei. Pe lângă asta, ei îţi vor fi etern recunoscători în sufletele lor pentru ajutorul acordat, iar tu vei fi desigur răsplătit în Viaţa de Apoi pentru fiecare faptă bună pe care ei o săvârşesc.

Putem dezvolta acest subiect prin câteva exemple. Imaginează-ţi că o persoană pe care nu o placi este prinsă într-un incendiu cu soţia şi copiii săi, sau că supravieţuitorii unui vas care se scufundă încearcă din răsputeri să ajungă într-un loc sigur, sperând să fie salvaţi de tine, un simplu străin. Fără a sta pe gânduri, faci ce orice altă persoană, cu simţul omeniei, ar face; ai face orice lucru îţi stă în putere să îi salvezi, chiar dacă ceilalţi încearcă să te împiedice. Conştiinţa te împinge să faci asta, iar vocea ei este mai eficientă decât ceea ce ţi-ar spune ceilalţi.

În aceste vremuri în care omenirea este împinsă în dezastre materiale şi spirituale care îşi pun amprentele pe vieţile noastre, trebuie să examinăm situaţia şi condiţiile din toate unghiurile şi apoi să oferim sfaturi sau să intervenim; nu ar fi corect ca o persoană înţeleaptă, una ce reprezintă Islamul, să apeleze la violenţe, abuzuri sau forţă. Astfel de persoane trebuie să se ţină departe de minciuni şi interese politice în orice circumstanţă. Credincioşii există doar pentru a-i ajuta pe ceilalţi prin iubire, afecţiune şi îndurare de dragul lui Allah; de asta este nevoie şi asta se aşteaptă de la cei ce vor să fie călăuziţi. Profetul Mohamed, pacea şi binecuvântarea fie asupra lui, este cel mai bun călăuzitor şi cel mai bun exemplu pentru noi, demn de urmat; imaginaţi-vă câte a îndurat el pentru a salva credinţa celorlalţi. Printre astea se numără şi abuzurile venite din partea oamenilor care aruncau cu pietre sau obiecte în el, sau care încercau să îl stranguleze în timp ce îşi săvârşea rugăciunile.

Comunitatea Taif îl atacase, lovindu-l cu pietre; plin de sânge, el şi-a căutat refugiu sub un copac, într-o livadă. Îngerul munţilor i s-a înfăţişat şi i-a spus Profetului că erau pregătiţi să doboare munţii peste naţiunea neascultătoare dacă dorea; Profetul însă nu le dorea răul acelor oameni şi datorită compasiunii sale nemărginite i-a spus îngerului că spera ca Allah să trimită oameni din acea naţiune care să Îl venereze.

O altă dovadă de compasiune sinceră a Profetului a fost atunci când i s-a spart dintele şi o bucată de metal din cască i s-a înfipt în obraz în timpul unei lupte; cu sângele curgându-i pe chip, Profetul şi-a apropiat mâinile şi a strigat către Creator: „O Domnul meu, călăuzeşte poporul ăsta, căci nu are ştiinţă,” împiedicând abaterea vreunui dezastru asupra lor. Nu este nimic de câştigat de pe urma resentimentelor sau faptelor aspre. Datoria noastră este aceea de a sluji omenirea pentru a dobândi valorile umane universale; forţa nu trebuie adoptată dacă nu este necesar şi nici nu ar trebui să fie folosită în călăuzirea altora.

 

 

sursa: publicatia ZamanSource Link

Views: 3

Învățături islamice – part 3

Învățături islamice – part 3

 

Profeții în Islam

 

Musulmanul este obligat să creadă în toți profeții (pacea fie asupra lor). Această credință este parte integrate din crezul islamic. Astfel, să creadă în Muhammed înseamnă să creadă și în toți profeții (pacea fie asupra lor)de dinaintea lui.

 

Misiunea unui profet este să arate calea către Dumnezeu, să spună și să explice cum pot oamenii fi salvați în această viață și în Viața de Apoi, cum să ne călăuzim viețile, ce îi place și ce nu lui Dumnezeu, cum ar trebui să fie relaționările noastre. Acestea sunt aspectele în care omul are nevoie de călăuzire.

 

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adorați-l pe Allah și țineți-vă departe de Taghut!”(An-Nahl 16:36)

 

Acesta este mesajul principal pe care l-au purtat toți profeții:

 

Dar oare le revine trimișilor altceva decât propovăduirea limpede? (An-Nahl 16:35)

 

Profetul Muhammad este ultimul dintre toți trimișii și profeții lui Dumnezeu prin intermediul căruia întreaga misiune profetică a fost adusă la forma ei finală cuprinzătoare și desăvârșită .

 

Iisus în Islam

 

Prophet-Isa-Jesus-quote-caliigraphy-from-QuranProfetul a fost trimis, ca și în cazul multor profeți din trecut, atunci când a fost nevoie de o schimbare fundamentală și de o fundamental reorientare de la mesajul precedent, cel al profetului Iisus (Pacea fie asupa lui!).

 

În Coran, Iisus este privit drept unul dintre descendenții Profetului Avraam. Mama sa, Fecioara Maria, a fost fiica lui `Imran și a fost o femeie dreaptă, pioasă și devotată Domnului său care și-a împlinit misiunea față de Dumnezeu. A fost Voința lui Dumnezeu că a fost însărcinată cu Iisus fără ca acesta să aibă un tată și că i-a dat naștere într-un mod miraculous.

 

(Adu-ti aminte) cand ingerii au zis: O, Maria!Allah iti vesteste[uncopilcevinecu]uncuvantdinpartea Lui: numele lui vafiAlMasih, Isa, fiul Mariei, maretinacestalumecasiinlumeadeApoi si unul dintre ceimaiapropiati[de Allah].(Aal `Imran 3:45)

 

-Nu există niciun profet între profetul Iisus și Muhammad.

 

– Ca și alți profeți, și Iisus a fost binecuvântat cu miracole pentru întărirea misiunii sale. Noi, musulmanii, credem în unele dintre miracolele sale precum vindecarea unor persoane de boli, aducerea la viață a unora, sau aflarea lucrurilor ascunse de oamenii în casele lor. Însă pentru toate acestea, în Coran Iisus este citat ca spunând ‘cu voia lui Allah’, pentru că Dumnezeu i-a dat o asemenea știință și abilitate.

 

– El nu a fost omorât și nici crucificat, însă „Dumnezeu l-a înălțat la El.” Conform Coranului, nu Iisus a fost cel crucificat, indiferent de cât de răspândită este această convingere.

 

Cum poate deveni cineva musulman?

 

Pentru ca cineva să fie musulman, trebuie să împlinească condiția de bază de mărturisire cu convingere în suflet și conștientizare că nu există altă zeitate în afară de Dumnezeu și că Allah este Acel Dumnezeu al tuturor și că Muhammad este Trimisul Său. După ce face această mărturisire, cel care îmbrățișează Islamul se îmbăiază și se căiesc în fața lui Dumnezeu de păcatele lor vechi cu intenția sinceră că nu se vor mai întoarce la ele.

 

După aceasta, acea persoană împlinește cei cinci stâlpi ai Islamului:

 

1- Declararea că nu există niciun zeu în afara lui Allah și că Muhammad este Trimisul lui Allah.

 

2- Împlinirea rugăciunii

 

3- Plătirea zakah (daniei obligatorii)

 

4- Postul în timpul lunii Ramadan

 

5- Împlinirea pelerinajului la Casa cea Sfântă de către cei care sunt apți din punct de vedere fizic și financiar.
În speranța că te putem ajuta să afli mai multe despre Islam.

 Suntem aici mereu să te ajutăm pentru orice dorești să știi sau să întrebi. Te rugăm să ne trimți un e-mail la InCautareaAdevarului@gmail.comSource Link

Views: 1

Călăuzirea – partea a 2-a

 

Trebuie să îți dai toată silința dacă vrei să meriți și să găsești ghidarea, și să cauți căile ce duc la ea. Cei care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu ghidarea Sa, ar trebui să fie exemple pentru ceilalți și să îi îndemne cu ajutorul regulilor islamice. Dumnezeu îi ordonă Mesagerului Său (s.a.a.w.s) același lucru:

Previne-i pe cei mai apropiați din obștea ta (despre sfârșitul ce îi așteaptă și despre consecințele faptelor lor căci vor primi pedeapsa Iadului). (26:214)

Adu-le aminte căci asupra ta stă aducerea aminte. (88:21)

Dă glas la ceea ce ți s-a poruncit(15:94)

Cheamă-i pe oameni pe Calea Domnului tău prin înțelepciune și predică frumoasă și vorbește-le în cel mai ales chip. (16:125)

Voi aveți în Trimisul lui Dumnezeu o frumoasă pildă pentru voi, pentru cel care nădăjduiește la Dumnezeu și la Ziua de Apoi și ce Îl amintește întotdeauna pe Domnul său. (33:21)

Mesagerul (s.a.a.w.s) a comunicat tuturor Revelația de la Dumnezeu și i-a chemat pe oameni la credință în cel mai bun și eficient mod. El a anulat toate persecuțiile ce aveau loc și a respins toate triburile ce ispiteau oamenii la necredința în Dumnezeu. El și-a continuat misiunea neașteptând vreo recompensă lumească. A căutat să îndeplinească totul după buna voință a lui Dumnezeu pentru a asigura fericirea oamenilor în amândouă lumile; când a cucerit Mecca (eveniment ce marchează triumful său în a îndeplini cuvântul lui Dumnezeu către omenire), el i-a iertat pe toți cei care timp de 21 de ani i-a persecutat atât pe el cât și pe cei care îl urmau, spunând: “Dumnezeu vă va ierta căci El este Iertătorul. Sunteți liberi.”

O dată Mahomed (s.a.a.w.s) i-a spus lui Ali: Dacă o persoană găsește la tine ghidarea de care are nevoie, acest lucru este mai de preț pentru tine decât dacă ai avea cămile roșii (1). Conform regulii ” cel care determină este la fel cu cel care face”, așa și cel care ghidează pe cineva primește aceeași recompensă ca noul credincios, fără nici o diferență. În mod asemănător declară Mesagerul (s.a.a.w.s):

Oricine stabilește o cale dreaptă primește aceeași recompensă ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. Oricare persoană ce formează o cale greșită este împovărat cu aceleași păcate ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. (2)

Cei care îi cârmuiesc pe ceilalți către ghidare, nu ar trebui să le aducă aminte de acest lucru spunând: “Dacă nu te-aș fi ajutat eu, tu niciodată nu ai fi fost ghidat.” Acesta este un păcat foarte mare ce arată nerecunoștință în fața lui Dumnezeu, deoarece numai Dumnezeu ghidează și desemnează pe cineva pentru a-i ghida pe alții.

În mod similar, cei pe care Dumnezeu îi folosește pentru a oferi ghidarea, nu ar trebui să își atribuie meritele lor înșiși. Mai degrabă, ei ar trebui să spună: “Lăudat fie Domnul căci El a făcut din mine, un om sărac și cu nevoi, o cale atât de bună de a îndrepta pe cineva la ghidare. Dumnezeu este atât Puternic, Milostiv cu supușii Lui și atât de generos încât creează ciorchini de struguri în lemn. Lemnul nu are nici un drept să își atribuie ciorchinii ce cresc pe el. Iar eu nu sunt mai presus decât acel lemn.”

calauzireaÎn ceea ce îi privește pe cei care au găsit ghidarea, ei ar trebui să spună astfel: “Văzând nevoia și neajutorarea mea, Dumnezeu, Stăpânul meu, a folosit unul dintre supușii Săi pentru a mă ajuta să găsesc ghidarea. Lăudat fie El!”; și cel care este ghidat trebuie să fie recunoscător celui care l-a adus pe o asemenea cale. La urma urmei, din moment ce Dumnezeu este Creatorul nostru și a tot ceea ce noi facem, El crează de asemenea și mijloacele prin care este folosită atât ghidarea cât și rea ghidarea, dar asta nu ne diminuează nouă libera voință de a alege dintre cele două.

 

[1] Bukhari, Jihad, 102; Muslim, Fada‘il al-Sahaba, 35.
[2] Muslim, Zakat, 69; Ibn Maja, Muqaddima, 203.
sursa: ro.fgulen.com
Source Link

Views: 2