Poate o femeie să fie șef de stat?

    Poate o femeie să devină în Islam şef de stat?   Jamal Badawi: În primul rând în Coran nu există un text anume care să facă refeire în vreun fel sau altul la acest subiect, însă există texte care descureajază în mod indirect acest lucru. Unii citează un verset din Coran în care […]

0Shares

 

 

Poate o femeie să devină în Islam şef de stat?

 

Jamal Badawi:

În primul rând în Coran nu există un text anume care să facă refeire în vreun fel sau altul la acest subiect, însă există texte care descureajază în mod indirect acest lucru. Unii citează un verset din Coran în care bărbaţii sunt numiţi susţinători ai femeilor, acel verset a fost revelat în contextul vieţii familiale. Am explicat în seria intitulată Sistemul Social în Islam (Social System in islam) că aceasta nu înseamnă că bărbatul trebuie să se comporte în mod dictatorial sau cu superioritate, însă pur şi simplu el are o responsabilitate de a întreţine familia şi de aasigura nevoile soţiei şi copiilor lui. Aici analogia nu este clară şi este indirectă pentru a fi considerată o dovadă concluzivă.

S-a relatat că atunci când Profetul Muhammed a aflat că persanii şi-au numit o femeie drept conducător, el a spus: „un popor nu va prospera dacă au în fruntea lor o femeie”. În interpretarea acestei relatări au existat extreme a ceea ce consider eu a fi o interpretare mai moderată. Sunt aceia care au mers spre una dintre extreme spunând că acest hadis spune că o femeie nu ar trebui să fie şef de stat şi nu ar trebui să fie în nicio pozţie de conducere. Alţii spun că poate Porfetul s-a referit doar la persani pentru că la acea vreme ei aveau o atitudine foarte agresivă faţă de musulmani şi poate că era o profeţie că ei nu aveau să fie învingători şi că aveau să fie cuceriţi mai târziu. Cred că această părere merge prea departe şi că este un pic prea pologetică.

BELGIUM POLITICS OATH BRUSSELS REGION PARLIAMENTCred că explicaţia moderată este aceea conform cărei conducerea într-un stat islamic nu este o figură centrală şi că are anumite cerinţe care pot fi nepotrivite pentru o femeie chiar dacă ea poate avea calităţile pentru a fi într-o poziţie de conducere. Şeful statului în Islam este cel care conduce rugăciunea publică, iar rugăciunea în Islam implică plecăciune în public şi nu este potrivit pentru o femeie să se plece şi să conducă rugăciuni. Ea poate conduce rugăciunea pentru alte femei, dar nu laolaltă cu bărbaţi, aceasta însemnând expunerea trupului ei. În al doilea rând poziţia de şef de stat implică numeroase compromisuri şi călătorii neînsoţite, ceea ce nu ar fi inclus în regulile de modestie potrivite pentru o femeie musulmană. După cum am menţionat mai devreme, o persoană aflată la conducere reprezintă o mare responsabilitate, iar idealul în Islam este ca o femeie să se dezvolte cel mai bine ca o soţie şi mamă, ceea ce nu s-ar plia foarte bine pe cerinţele unei poziţii de conducere. Aceasta nu înseamnă că ea nu are niciun drept să participe în alte treburi ale comunităţii musulmane despre care vom vorbi mai târziu probabil în cadrul conceptului de bei’ah.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 3

0Shares

Metode de educatie in viziunea lui Farabi

Metode de educatie in viziunea lui Farabi Al-Farabi oferă imaginației o funcție educațională clară și face „producerea unei impresii imaginare” o cale de instruire a oamenilor obișnuiți în multe concepte care sunt dificil de înțeles pentru ei. Într-adevăr, este normal pentru oamenii obișnuiți să fie limitați în cunoașterea teoretică la ce este cerut de opinia […]

0Shares

Metode de educatie in viziunea lui Farabi

Al-Farabi oferă imaginației o funcție educațională clară și face „producerea unei impresii imaginare” o cale de instruire a oamenilor obișnuiți în multe concepte care sunt dificil de înțeles pentru ei. Într-adevăr, este normal pentru oamenii obișnuiți să fie limitați în cunoașterea teoretică la ce este cerut de opinia accceptată în general. Profesorul folosește metoda convingerii și sugestiei. Puterea de a reprezenta lucrurile prin metaforele lor este folositoare în două domenii: pentru instruire și ghidare, și pentru a confrunta pe cineva care neagă cu încăpățânare calea adevărului.

Pe scurt, poate fi spus că pentru Al-Farabi elementele instruirii pot fi sumarizate în: a face un lucru să fie înțeles prin stabilirea sensului său în minte; și prin crearea acceptării a ce s-a înțeles. Înțelegând ceva implică esența lucrului care a fost priceput de intelect și că lucrul poate fi reprezentat de ceva care se aseamănă cu el. Acceptarea este de asemenea interiorizată în două moduri: demonstrația care duce la certitudine, care este abordarea filosofică; sau convingerea, care este metoda religioasă.
Metode de educatie in viziunea lui FarabiUna dintre tehnicile de care Al-Farabi a fost interesat este aceea denumită de el „obișnuință”, pe care el o definește ca „o situație în care ființa umană obține o dispoziție naturală sau se îndepărtează de unele dispoziții periculoase; prin aceasta mă refer la repetiția frecventă a unei acțiuni particulare, la intervale scurte, de-a lungul unei perioade lungi de timp”. Virtuțile etice sunt obținute prin repetiție și obișnuință, până ce formează un model bine înrădăcinat în minte, de unde se formează comportamentele morale deosebite. Un caracter admirabil este obținut prin obișnuință, iar caracterul este admirabil când faptele sale sunt moderate, nici excesive și nici neglijente. Aceasta, din nou este o viziune a lui Aristotel a adevăratei firi a virtuții și modul de obținere, dar Al-Farabi demonstrează această teorie afirmând: „ Faptul că moralitatea etică este obținută doar prin obicei este arătat prin ceea ce vedem în orașe: liderii politici îi fac pe cetățeni să fie buni prin obișnuirea lor să facă fapte bune”. Obișnuința nu este doar o tehnică pentru a învăța virtuțile morale, dar poate fi folosită și în învățarea altor lucruri, precum scrisul: „îndemânarea în scris este obținută doar atunci când persoana copiază acțiunea unui scrib priceput, și așa se întâmplă cu toate artele”.

Ca să sumarizăm, metoda repetitivă este potrivită pentru învățarea eticii și a artelor practice. Această obișnuință se întâmplă prin convingere și discurs, care le stabilește în minte, astfel ca elevul să reușească să le îndeplinescă în mod voluntar; și prin modul constrângerii, care este folosit cu „cetățenii neascultători care nu sunt înclinați să facă ce e bine din proprie inițiativă și nici nu iau seama de ce li se spune; această metodă este folosită cu oricare dintre ei care nu ascultă și continuă până ce ei înțeleg științele teoretice care li se predau”.

 

Source Link

Views: 1

0Shares

Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2

Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2 Filosoful Al-Farabi vorbește despre calea libertății și calea sclaviei și supunerii. Ascultarea este libertate, iar constrângerea este sclavie și supunere. Conducătorul angajează două tipuri de oameni virtuoși cu competență tehnică de a-i educa pe aceia care aceeptă să fie disciplinați voluntar, sau pe aceia care au […]

0Shares

Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2

Filosoful Al-Farabi vorbește despre calea libertății și calea sclaviei și supunerii. Ascultarea este libertate, iar constrângerea este sclavie și supunere. Conducătorul angajează două tipuri de oameni virtuoși cu competență tehnică de a-i educa pe aceia care aceeptă să fie disciplinați voluntar, sau pe aceia care au nevoie de disciplină sub conflict. Același lucru este valabil și pentru familii, deoarece există unii copii care pot fi educați cu blândețe și convingere, și unii cu duritate. Responsabilitatea completă a acestei educații aparține conducătorului deoarece „conducătorul este cel care disciplinează și învață națiunea”.

Al-Farabi menționează o altă metodă – învățarea mecanică – și o împarte în două secțiuni: învățarea cuvintelor și a expresiilor pe care ascultătorul le repetă până ce sunt memorate, precum învățarea unei limbi, a Coranului și cântecelor. A doua merge mai departe decât simpla învățare mecanică și este destinată să „înscrie sensurile acestor expresii în sufletul ascultătorului”.

metode de educatie Al-Farabi a fost întrebat care este mai bună, înțelegerea sau memorarea, iar el a răspuns: „Înțelegerea este mai bună decât memorarea, deoarece acțiunea memorării se referă doar la cuvinte și expresii, cu alte cuvinte la detalii […], care pot rezista la infinit și nu sunt prea folositoare ici pentru indivizi, nici pentru clase. […] Dar acțiunea înțelegerii cuprinde sensuri,chestiuni universale și legale, finite și care sunt valabile pentru toți. Este beneficial pentru cineva să se străduiască în aceste chestiuni. Acest lucru se aplică și acțiunilor specifice pentru a le obține, precum analogia, organizarea, politicile și considerarea consecințelor. Dacă omul învață doar detalii, el nu este ferit de a greși. […] Când el se bazează pe principii și concepte generale, și când o chestiune nouă îi este prezentată, el poate face referire la înțelegerea principiilor să compare un lucru cu altul. Astfel este evident că înțelegerea e mai bună decât memorarea”.

Source Link

Views: 1

0Shares