Vlad Stoica - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

De ce erau musulmanele puternice?

De ce erau musulmanele puternice? Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni […]

0Shares

De ce erau musulmanele puternice?

Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni cu drepturi depline, apte de a participa la toate activitățile politice (incluzând bay’a, șura, acordarea de azil, participarea la lupte și deținerea de poziții însemnate) și într-adevăr li se permiteau aceste lucruri; al doilea, această recunoaștere sau confirmare a luat avânt când femeile au devenit conștiente politic sau conștiente de responsabilitățile lor în societate. O conștiință pe care Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a angajat să o înalțe și să o promoveze printre toate femeile.

Acest lucru s-a întâmplat prin învățarea femeilor să studieze și prin încurajarea lor de a participa la adunările publice (în mod special la cele două sărbători, care adesea aveau loc în moschei) chiar și când ele erau în perioada menstruației, aceasta fiind o dovadă că în pofida faptului că femeile în anumite momente erau scutite de la actele de adorare zilnice obligatorii, faptul nu a dus la o diminuare în obligația lor de a participa la adunările anuale publice.

Din contră, ele erau indemnate să participe la sărbători și la Rugăciunea de vineri (Juma), care erau considerate ca întâlniri politice generale, în timpul cărora chestiuni importante, care priveau întreaga națiune, erau discutate și dezbătute. Acest fapt a oferit un nivel minim de conștiință politică și socială necesară pentru majoritatea dintre ele, mai ales celor care din cauza responsabilităților casnice nu puteau participa la Rugăciunea de vineri. Pentru a obține un beneficiu maxim pentru ele, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să le sfătuiască și să le călăuzească, în mod special atunci când a auzit că ele nu au putut să îl audă bine în timpul unei predici de Eid.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a susținut acele femei cu aptitudini speciale și un grad înalt de conștiință și ale căror circumstanțe le permiteau să participe la rugăciunile în grup periodice. De fapt, el le-a spus bărbaților (soților sau rudelor lor) să nu le împiedice de la a participa la rugăciunile de seară (maghrib) și noapte (isha), în timpul cărora se recita și explica Nobilul Coran. Asemenea ședințe au format bazele pentru educația lor religioasă, precum și conștiința lor politică și socială. În plus, pentru a le îndeplini nevoile intelectuale, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a ales o zi specială pentru acest grup de femei și obișnuia să le învețe principiile Islamului și alte chestiuni legate de religie.

De ce erau musulmanele puternice?

Aceasta a rezultat în înălțarea conștiinței de sine a femeilor musulmane și le-a mărit înțelegerea responsabilității lor în societate, ducând în final la o participare publică mai sporită; și al treilea, participarea politică ridicată a femeilor, care era condiționată de aptitudinile lor și nivelul lor de conștiință de sine a fost practicată într-un mediu social favorabil, care a stimulat-o și i-a dat avânt.

Acest mediu de susținere a fost rezultatul eforturilor concrete ale Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pentru eradicarea oricăror practici sau obiceiuri, care ar fi împiedicat sau s-ar fi împotrivit progresului către o angajare mai largă a femeilor în societate. Prin urmare, el a împins înainte procesul de schimbare socială și s-a asigurat că societatea va accepta și va considera activitatea femeilor în sfera politică ca un bun și o contribuție valoroasă la o societate sănătoasă.

Acest lucru a fost realizat: prima dată, prin dispozițiile coranice și reglementările hadisurilor, amândouă încurajând femeile să fie energice și creative, pe când în același timp, îndemna bărbații să le ajute să își ducă la îndeplinire rolurile ca membre active și egale ale societății; în al doilea rând, prin exemplul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) de a se purta cu familia sa, în particular, și cu femeile companioane în general. El le-a încurajat constant să ia parte la toate aspectele vieții: sociale, politice, economice și religioase. Acest sprijin a avut ecou atunci când femeile, în special femeile medinite, și-au dovedit interesul și dorința de a participa la toate activitățile, creând astfel un model de urmat pentru alte femei. Prin acest fapt, ele au inițiat o cale pentru o schimbare socială radicală, care a permis mai mult spațiu și o mai mare mobilitate pentru femei în societate.

Textul de mai sus reprezinta un fragment din cartea Femeia musulmana, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010.

Source Link

0Shares

Luna Rajab

Luna Rajab Luna Rajab este a şaptea lună a calendarului Islamic şi, de asemenea, una dintre cele patru luni sfinte, alături de Dhul Qa’da, Dhul Hijja şi Muharram. Este numită şi Rajab Al-Haram (luna cea sfântă), pentru că, în timpul acesteia, este interzisă lupta, după cum Allah subhanahu wa ta’ala ne spune în Coranul cel […]

0Shares

Luna Rajab

Luna Rajab este a şaptea lună a calendarului Islamic şi, de asemenea, una dintre cele patru luni sfinte, alături de Dhul Qa’da, Dhul Hijja şi Muharram. Este numită şi Rajab Al-Haram (luna cea sfântă), pentru că, în timpul acesteia, este interzisă lupta, după cum Allah subhanahu wa ta’ala ne spune în Coranul cel Nobil:

„Numărul lunilor lui Allah este de douăsprezece luni, în Cartea lui Allah, din ziua când El a făcut Cerurile şi Pământul. Patru dintre ele sunt sfinte (49). Aceasta este religia cea dreaptă. Şi nu săvârşiţi în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor vo astre! …” (Surat At-Tawba, 9:36)

Explicaţia numărului din paranteză:

49) Dhul Qa’da, Dhul Hijja, Rajab şi Muharram.

Abu Bakr, radhi Allahu anhu, a relatat că ProfetulMohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus în Predica sa de Adio:

„Timpul se schimbă la intervale regulate şi face aceasta la fel ca în Ziua în care Allah a creat Cerul şi Pământul. Anul este format din douăsprezece luni, din care patru sunt sfinte, trei dintre acestea sunt consecutive – Dhul Qa’da, Dhul Hijja şi Muharram – şi Rajab Mudar, aflată între Jumada şi Shaban.” [relatat de Bukhari şi Muslim]

Este numită şi luna Rajab Mudar, după numele tribului Mudar, care acorda un respect deosebit acestei luni şi obişnuia să îi păstreze ordinea exactă în calendar, spre deosebire de restul arabilor, care obişnuiau să schimbe ordinea lunilor în funcţie de momentul în care se aflau, dacă erau în război sau nu. De aceea, Allah subhanahu wa ta’ala spune despre aceasta, în Coranul cel Glorios:

„Schimbarea [lunilor] nu este altceva decât o sporire a necredinţei. Prin aceasta, cei care nu cred sunt duşi în rătăcire. Un an ei o îngăduiesc şi un an o socotesc sfântă, pentru ca să potrivească numărul [lunilor] pe care Allah le-a socotit sfinte. Astfel îngăduiesc ei ceea ce a oprit Allah. Faptele lor rele le sunt înfrumuseţate. Şi Allah nu călăuzeşte neamul de necredincioşi.” (Surat At-Tawba, 9:37)

Ibn Faris a spus în Mu’jam Maqayis Al-Lughah că numele de «rajab» înseamnă sprijinirea şi consolidarea unui lucru cu alt lucru. De asemenea, numele de «rajab» apare şi în expresia „Rajabtu’l-shay”, care înseamnă «a venera».

În timpul Jahiliyyei, oamenii obişnuiau să numească luna Rajab cu numele de Munassil Al-Asinnah, însemnând „cel care face vârfurile ascuţite ale armelor care urmează să fie ridicate”. În acest sens, Abu Raja Al-Ataridi a relatat:

„Obişnuiam să luăm o piatră şi, dacă găseam o altă piatră mai bună, o aruncam pe prima şi o luam pe cea de a doua şi dacă nu găseam nicio piatră, făceam o grămadă din murdărie, apoi aduceam o oaie, al cărei lapte îl împrăştiam peste grămada de murdărie, după care făceam Tawaf în jurul acesteia. Când era luna Rajab, îi spuneam Munassil Al-Asinnah (însemnând „cel care face vârfurile ascuţite ale armelor care urmează să fie ridicate”) şi, deşi nu lăsam deoparte nicio suliţă sau săgeată, obişnuiam să scoatem capătul de metal şi să îl punem deoparte, pe parcur-sul lunii Rajab. …” [relatat de Bukhari]

Bayhaqi a relatat:

„Oamenii din perioada Jahiliyyei obişnuiau să venereze aceste luni sacre şi în special luna Rajab şi nu se luptau în această perioadă.”

Luna Rajab este o lună sfântă

Lunile sacre au un statut special, iar aceasta se aplică şi lunii Rajab, care, la rândul ei, este o lună sfântă. Allah subhanahu wa ta’ala spune în Coranul cel Nobil:

„O, voi, cei care credeţi! Nu pângăriţi rânduielile lui Allah, nici luna sfântă (4), nici animalele de jertfă, nici zgărzile, nici pe cei care se îndreaptă spre Casa Sfântă, căutând har şi mulţumire la Domnul lor! …” (Surat Al-Ma’ida, 5:2)

Explicaţia numărului din paranteză, din verset:

4) Nu vă este îngăduit războiul în cele patru luni oprite: Dhul Qa’da, Dhul Hijja, Muharram şi Rajab.

Aceasta înseamnă să nu încălcaţi sacralitatea acestei luni, pe care Allah subhanahu wa ta’ala v-a poruncit-o şi să o respectaţi, iar această oprire se referă, de asemenea, şi la faptele josnice. Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:

„… Şi nu săvârşiţi în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre! …” (Surat At-Tawba, 9:36),

însemnând în timpul celor patru luni sacre. De aceea, trebuie avută o foarte mare grijă în privinţa acestor patru luni considerate sfinte, pentru că Allah subhanahu wa ta’ala le-a oferit un statut special, interzicând comiterea oricărei fapte josnice din această perioadă, tocmai pentru a respecta sanctitatea acestora. Orice păcat comis în aceste luni este mult mai grav şi mai mare decât orice alt păcat comis într-o cu totul altă perioadă.

Lupta în timpul lunilor sfinte

Allah subhanahu wa ta’ala spune în Coranul cel Sfânt:

„Te întreabă despre luna cea sfântă şi lupta în timpul ei. Spune: «Lupta într-însa e mare păcat …»” (Surat Al-Baqara, 2:217)

Nu este permisă lupta în timpul lunilor sfinte, însă, dacă lupta a fost începută înainte de venirea acestora şi este vorba de apărarea propriilor case şi vieţi, atunci se continuă şi în timpul lunilor sacre. Astfel, atunci când este vorba de auto-apărare, lupta este permisă. Dacă teritoriul credincioşilor este atacat în această perioadă, este obligatoriu pentru aceştia să se apere, indiferent de momentul în care se află.

www.frumusetea-islamului.blogspot.ro

Source Link

0Shares

POLIGAMIA ÎN ISLAM

Șeikh Yusuf Al-Qardawi Misionarii şi orientaliştii tratează subiectul poligamiei ca un ritual al Islamului, ca una din obligaţiile musulmanului, sau cel puţin o practică plăcută în Islam. Aceasta este o înţelegere greşită, o prejudecată. Norma mariajului, pentru un musulman, este de a se căsători cu o femeie care să îi fie alinarea, bucuria […]

0Shares

Șeikh Yusuf Al-Qardawi

Misionarii şi orientaliştii tratează subiectul poligamiei ca un ritual al Islamului, ca una din obligaţiile musulmanului, sau cel puţin o practică plăcută în Islam. Aceasta este o înţelegere greşită, o prejudecată. Norma mariajului, pentru un musulman, este de a se căsători cu o femeie care să îi fie alinarea, bucuria sufletului său, îngrijitoarea casei sale şi în care să aibă încredere să îi spună secretele. Astfel, calmul, iubirea şi mila, bazele unui mariaj conform Coranului, îi va susţine. Prin urmare, învăţaţii spun: „Este nerecomandat ca un bărbat care are o soţie virtuoasă, modestă şi care este de ajuns pentru el, să se căsătorească cu alta. Aceasta îl expune la ceea ce este interzis.” Allah Atotputernicul spune:

Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu [toate] soaţele,chiar dacă aţi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vă întoarceţi cu totul [către vreuna dintre ele], lăsând-o [pe cealaltă] ca atârnată! Însă dacă îndreptaţi aceasta şi vă temeţi, Allah este Iertător, Îndurător (Ghafur,Rahim).

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Bărbatul care a avut două soţii şi a înclinat spre una din ele, în Ziua Judecăţii va fi înclinat într-o parte.” (Hadis relatat de Abu Huraira şi consemnat de Abu Dawud –formularea sa proprie – (3133), Al Tirmizi (1141), A-Nisa’I, 7/63, Ibn Majah (1969), Al-Doramy p. 539, şi Ahmed, 2/347-471.)
Unui bărbat îi este interzis să se căsătorească cu o a doua soţie, dacă el se teme că nu va fi capabil să întreţină o a doua soţie, sau care se teme că nu va fi corect.
Allah Atotputernicul spune:

Iar dacă vă temeţi că veţi fi nedrepţi cu orfanii, luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte. Aceasta [este situaţia care] vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept. (An-Nisaa’ 4:3)

Deşi este preferabil pentru un bărbat să aibă doar o soţie pentru a evita greşelile precum pedeapsa în Ziua Judecăţii, sunt alte consideraţii umane pentru societate – pe care le vom menţiona – care au făcut ca Islamul să le permită musulmanilor să se căsătorească cu mai multe femei. Aceasta, deoarece Islamul este religia care se conformează condiţiilor şi tratează realitatea fără scăpări, exagerări sau fantezii.
Unii oameni vorbesc despre poligamie, afirmând că Islamul a fost primul care a permis-o. Acest lucru este incorect şi o scăpare a istoriei.
Multe ţări şi religii dinaintea Islamului au permis căsătoriile cu un număr mare de femei, zeci de femei fără condiţii şi limitări. Vechiul testament a menţionat că David a avut trei sute de femei, iar Solomon şapte sute, unele din ele erau soţii, în timp ce altele erau concubine. Odată cu apariţia Islamului, s-a stabilit o limită si o condiţie pentru poligamie. Limita s-a stabilit la numărul de patru soţii. Ghilan Ibn Salma a devenit musulman în timp ce avea zece femei, aşa că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: „Alege patru din ele şi părăseşte-le (divorţează) pe celelalte.” (Hadis relatat de Ibn ‘Omar şi consemnat de Al-Tirmizi (1128) şi Ibn Majah (1953). Acelaşi lucru s-a întâmplat şi celor care au îmbrăţişat Islamul având opt sau cinci soţii; Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit să nu păstreze mai mult de patru.
În privinţa mariajelor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu nouă femei, a fost ceva restricţionat şi specificat de Allah pentru el, datorită chemării sale la Islam şi nevoii poporului de ele după moartea lui. El a trăit majoritatea vieţii sale cu o singură soţie, Khadijah, fie ca Allah să fie mulţumit de ea. Aceea a fost o preamărire de către Allah a soţiilor Profetului, care aleg calea lui Allah, a Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi viaţa de după moarte. De aceea, Allah i-a interzis să se căsătorească cu altele şi să aleagă alta în locul uneia dintre soţiile sale. Allah Atotputernicul spune:

El nu-ţi mai îngăduie ţie [să iei alte] femei apoi, nici să le schimbi pe ele cu alte soaţe, chiar dacă îţi place frumuseţea lor –afară de cele pe care le stăpâneşte dreapta ta. Allah este peste toate Veghetor. (Al-Ahzab 33:52)

Ca o condiţie proclamată de Islam pentru poligamie, este încrederea în sine a musulmanilor că pot fi corecţi în tratarea celor două soţii în privinţa mâncării, băuturii, îmbrăcămintei, locuinţei şi susţinerii. Dacă cineva nu este sigur de abilitatea lui de a îndeplini astfel de îndatoriri în mod egal, îi este interzis să se căsătorească cu mai mult de o soţie. Allah spune:

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Oricine are două soţii şi este mai înclinat spre una din ele, va veni în Ziua Judecăţii târând una din părţile lui în timp ce se lasă în jos.” (Hadis relatat de Abu Huraira şi consemnat de Abu Dawud – formularea sa proprie- (3133), Al-Tirmizi (1141), Al-Nisa’i, 7/63, Ibn Majah (1969), Al-Doramy p. 539 şi Ahmed, 2/347-471.) Înclinarea de care ne avertizează Hadis-ul ia loc când scapă din vedere drepturile ei şi nu când el înclină în sentimente spre una dintre ele, pentru că sentimentele nu fac parte din acele lucruri pe care el să le poată controla, constituie o chestiune naturală, iar Allah îl iartă pentru ceea ce nu depinde de el. Allah Atotputernicul spune:

Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu [toate] soaţele, chiar dacă aţi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vă întoarceţi cu totul [către vreuna dintre ele], lăsând-o [pe cealaltă] ca atârnată! Însă dacă îndreptaţi aceasta şi vă temeţi, Allah este Iertător, Îndurător (Ghafur,Rahim). (An-Nisaa’ 4:129)

Pentru acest motiv, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se împartă în mod egal între soţiile sale şi să spună: „Allah, aceasta este împărţirea mea, aşa cum îmi stă în putere. Nu mă învinui pentru ce ai Tu în stăpânire şi eu nu pot stăpâni [inima].” (Hadis relatat de Aişa şi consemnat de Abu Dawud (2134), Al-Tirmizi (1140), Ibn Majah (1971), Al-Doramy, Cartea Mariajului p. 540, şi Ahmed 6/144.) Când s-a referit la ceea ce nu avea, era vorba de sentimente şi înclinaţii spre una în mod particular. În clipa când trebuia să călătorească trăgea la sorţi; cea a căreia săgeţi apărea, îl acompania. El a apelat la aceasta pentru a evita gelozia şi pentru a le mulţumi pe toate. Islamul este ultimul cuvânt al lui Allah, în care toţi mesagerii săi sunt stabiliţi. De aceea a venit cu o lege generală şi eternă pentru a îmbrăţişa toate popoarele, toate vârstele şi toţi oamenii. Islamul nu a făcut legi pentru orăşeni, scăpându-i din vedere pe săteni, nici pentru regiunile reci neluând în seamă pe cele calde, sau vice-versa; nici pentru o anumită vârstă, ignorând restul vârstelor şi celelalte generaţii. Islamul apreciază atât importanţa indivizilor, precum şi a comunităţilor.
Un bărbat poate avea o dorinţă puternică de a avea copii, dar poate fi căsătorit cu o femeie care nu poate da naştere copiilor din cauza infertilităţii sau bolii, sau alte motive. Nu ar fi convenţional şi mai bine pentru ea dacă el s-ar fi căsătorit cu altă femeie pentru a-şi îndeplini dorinţa, pâstrând-o în acelaşi timp pe prima şi garantându-i drepturile?
Unii bărbaţi au o dorinţă trupească mai mare, dar pot fi căsătoriţi cu o soţie ce are o dorinţă mică, sau care este bolnavă, are o perioadă lungă de menstruaţie sau altceva. Ea nu satisface dorinţa lui şi nu îi umple ochii lui doritori care caută alte femei. Nu i-ar fi permis să se căsătorească cu altă femeie într-o mod legal în loc să caute o alta doar pentru acest lucru sau să divorţeze de prima?
În plus, numărul femeilor disponibile pentru căsătorie poate fi mai mare decât al bărbaţilor, în special după războaie în care pier foarte mulţi bărbaţi, în special cei tineri. Poate fi în interesul societăţii, iar femeile preferă ca soţii lor să mai aibă deja o soţie în loc să rămână nemăritate toată viaţa lor, să fie private de a avea un mariaj în care există calm, iubire şi protecţie, să fie private de fericirea de a fi mame, deşi instinctul matern există în ele. Sunt doar trei soluţii pentru acest surplus de femei:
1 –să îşi petreacă întreaga viaţă simţind amărăciunea de a fi private de o căsnicie şi de a fi mame, aceasta fiind ca o pedeapsă severă pentru ele deşi nu au comis niciun păcat.
2 –sau să aibă libertatea de a-şi urma instinctele şi să accepte plăcerile pe care le oferă bărbaţi păcătoşi, care, după ce le satisfac dorinţele, le aruncă când tinereţea lor se iroseşte. În plus, astfel se dau naştere unor copii nelegitimi, creşte numărul de copii fără tată, privaţi de drepturi fizice şi psihologice, aceştia devenind cetăţeni neproductivi şi unelte de distrugere şi corupere.
3 –sau să le fie permis să se mărite cu un bărbat căsătorit, care le poate întreţine, proteja şi să le fie confidenţi, aşa cum Allah a poruncit.
Fără îndoială, ultima alternativă este o soluţie ideală şi corectă. Islamul a poruncit:

Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic? (Al-Ma’idah 5:50)

__________

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

0Shares