Sistem de guvernare islamic

    Există vreo dovadă în Coran că instaurarea unui sistem de guvernare islamic ar fi obligatorie?   Există numeroase dovezi în acest sens. În Coran, în 3:154 „Această treabă în întregime este a lui Allah!” şi în 7:54 „Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea.”. Din nou, aşa cum am explicat la […]

0Shares

 

 

Există vreo dovadă în Coran că

instaurarea unui sistem de guvernare islamic ar fi obligatorie?

 

islamic-politicalExistă numeroase dovezi în acest sens. În Coran, în 3:154 „Această treabă în întregime este a lui Allah!” şi în 7:54 „Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea.”. Din nou, aşa cum am explicat la întrebarea pusă precedent, problema unor oameni este că se opresc la admiterea lui Dumnezeu drept creator, însă atunci când vorbim de dreptul lui Dumnezeu, Creatorul, de a guverna şi de a ne spune ce să facem, atunci ei consideră acest lucru separat. Acest verset frumos şi foarte concis aduce ambele aspecte laolaltă, şi anume, dacă cineva acceptă că Dumnezeu este creatorul, atunci el ar trebui si să admită faptul că El este cel care ar trebui să guverneze. A guverna, aici, nu în seamnă doar că El ar trebui să guverneze universul în termenii fenomenelor fizice, dar şi al legilor morale, sociale, politice, economice. Acestea toate sunt în cele din urmă autoritatea şi domeniul lui Dumnezeu. În mod similar, există un citat foarte interesant în Coran în 43:84 „El este Cel care este Domn în cer şi care este Domn pe pământ; El este Cel Înţelept [şi] Atoateştiutor!”. Nu este ca şi cum unii oameni se gândesc că domeniul lui Dumnezeu este legat doar de aspectele spirituale, pentru că Dumnezeu ar fi mult prea ocupat pentru a-şi mai face griji pentru lucrurile noastre lumeşti. Dumnezeu este Domnul în ceruri şi aspectul spiritual al vieţilor noastre ar trebui dedicat Lui, precum şi viaţa pământească. Viaţa noastră pământească nu presupune doar rugi sau fapte bune. Drepturile lumeşti includ aspecte economice, în aceeaşi măsură în care includ aspecte sociale şi politice. Această abordare ne arată nouă care este orientarea Islamului. Există două citate în Coran care folosesc aceleaşi expresii în 6:57 şi 12:40 „El este Cel mai bun dintre judecători!” şi „Judecata nu este decât la Allah!”. Acestea sunt citate cuprinzătoare care abordează chestiunea slujirii si acceptării directivelor lui Dumnezeu.

Într-un fragment interesant sunt descrişi cei care refuză să conducă sau să judece conform revelaţiei lui Dumnezeu, şi acţionează precum necredincioşii, făcătorii de rău şi răzvrătiţii. În Coran, in 5:47-53 se spune „Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis ăn ea! Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici.”. Apoi descrie lucrurile specifice, iar în finalul versetului spune că oricine nu judecă în conformitate cu ce a revelat Allah, acela este un răufăcător. Mai apoi ei sunt descrişi ca nişte răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu. Dacă o persoană care se află într-o poziţie de conducere nu se mulează pe aceste reguli, atunci el capătă cele trei caracteristici. În mod interesant, acelaşi fragment se adresează Profetului Muhammed, spunându-i în versetul 48 „Deci fă judecată între ei după ceea ce ţi-a trimis Allah”. Chiar şi Profetului însuşi i-a fost poruncit să implementeze legea lui Dumnezeu. Această secţiune se finalizează prin întrebarea oamenilor „Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei?” şi apoi spune „Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?”. Coranul este plin de trimiteri directe, indirecte, explicite, implicite care arată fără să lase nici un loc de dubiu că instaurarea unui sistem islamic de conducere este obligatoriu pentru musulmani.

Găsim în tradiţia profetică multe locuri în care Profetul ne vorbeşte despre necesitatea existenţei unui emir sau unui conducător. O dată el a spus că dacă trei oameni călătoresc, ei ar trebui să-şi aleagă pe unul dintre ei drept căpetenie sau conducător. La ce să ne aşteptăm atunci în cazul unui întreg stat? Vorbind din punct de vedere istoric nu există nici o îndoială că Profetul Muhammed nu a acţionat doar ca un profet în sens obişnuit, ci el a fost de asemenea un om al statului, el a fost căpetenia statului el a administrat problemele musulmanilor, el a instaurat mecanismul care s-a îngrijit implementarea acestor reguli. De fapt de multe ori când citim Coranul, observăm că se adresează credincioşilor folosind pluralul. Chiar şi în chestiunile legate de rugăciune se adresează oamenilor la plural, arătând orientarea colectivă şi îndatorirea noastră de a acţiona împreună ca o comunitate pentru implementarea voinţei lui Dumnezeu. De multe ori Coranul vorbeşte despre reguli şi aspecte ale legii penale pe care o singură persoană nu le poate implementa, aşadar simplul fapt că aceste reguli sunt menţionate în Coran ne arată că ar trebui să existe o formă de stat şi conducere organizată care să se asigure că regulile sunt implementate într-un mod corect şi imparţial. Aceasta este dovada suficientă că nu putem separa religia de stat în Islam.

 

 

 

________________________________

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 4

0Shares

Caligrafia islamică

    Caligrafia islamică Caligrafia islamica, cunoscută în limbajul colocvial caligrafie arabă, este practica artistică a scrisului de mână, sau caligrafie, şi prin extensie a creării de cărţi, în zonele care au în comun moştenirea culturală islamică. Aceasta formă de artă se bazează pe scrierea arabă, care a fost folosită multa vreme de musulmani în […]

0Shares

 

 

Caligrafia islamică

Caligrafia islamica, cunoscută în limbajul colocvial caligrafie arabă, este practica artistică a scrisului de mână, sau caligrafie, şi prin extensie a creării de cărţi, în zonele care au în comun moştenirea culturală islamică. Aceasta formă de artă se bazează pe scrierea arabă, care a fost folosită multa vreme de musulmani în limbile lor. Foloseau această formă pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu, pentru că ei refuză să-L reprezinte pe Dumnezeu în imagini. Caligrafia este extrem de apreciată între artele islamice, fiind principala metoă de prezervare a Coranului. Convingerea că arta figurativă duce la idolatrie a făcut ca arta caligrafiei şi reprezentările abstracte să devină forma principală de expresie artistică în culturile islamice, în special în context religios. Operele caligrafilor au fost colecţionate şi apreciate.

Caligrafia arabă, persană şi otomană se asociază cu motive abstracte pe peretii şi plafonul moscheilor , dar şi pe hârtie. Artiştii caligrafi contemporani din lumea islamică se inspiră din moştenirea caligrafiei şi folosesc forme abstracte ale caligrafiei în operele lor.

Caligrafia arabă nu s-a demodat așa cum s-a întâmplat cu caligrafia în Europa, ci este încă socotită de către arabi ca fiind o formă majoră de artă; caligrafii fiind foarte respectați în societăţile musulmane. Fiind cursivă, spre deosebire de scrierea latină, scrierea arabă este folosită pentru a transcrie versete din Coran, hadis-uri (relatări profetice), sau pur și simplu proverbe într-o formă artistică. Compoziția este de multe ori abstractă, dar câteodată scrisului i se dă o formă concretă, cum ar fi cea a unei plante, a unui animal, a unei corăbii.

 

Rolul caligrafiei în cultura islamică

Caligrafia a devenit cea mai apreciată formă de artă islamică pentru ca scrierea arabă a fost mijlocul de transmitre a Coranului. Cartea sfântă a Islamului, Coranul, a jucat un rol important în dezvoltarea şi evoluţia limbii arabe, şi prin extensie caligrafia în alfabetul arab. Versete şi pasaje întregi din Coran sunt încă surse active pentru caligrafia islamică.

 

Instrumente şi suporturi grafice

Instrumentul tradiţional folosit în caligrafia islamică este qalemul, un intrument făcut din bambus sau trestie uscată; cerneala este adeseori colorată şi aleasă astfel încât intensitatea sa poate varia diferit, astfel încât liniile compoziţiei caligrafice pot avea un efect foarte dinamic.

Suportul grafic pe care era realizată caligrafia a fost divers. Înainte de apariţia hârtiei, papirusul şi pergamentul erau utilizate pentru scris. Aparaţia hârtiei a revoluţionat caligrafia. În timp ce mânăstirile din Europa adăposteau câteva duzine de cărţi, bibliotecile din lumea islamică conţineau sute sau chiar mii de volume de carţi.

Monedele au fost un alt suport grafic pentru caligrafie. Începând cu 692, Califatul Islamic a reformat monedele din Orientul Apropiat, înlocuind reprezentările vizuale cu cuvinte. Acest lucru a fost valabil în special pentru dinari sau monedele de aur de mare valoare. În general, pe monede erau inscripţionate versete din Coran. Până în secolul al X-lea perşii care se convertiseră la Islam, au început să ţeasă inscripţii pe mătăsuri cu un model elaborat. Inscripţii caligrafice valoroase pe textile au fost aduse de cruciaţi în Europa ca pradă de război. Un exemplu notabil este Giulgiul din Sf. Josse aflat în abaţia St. Josse-sur-Mer de lângă Caen în nord- vestul Franţei.

 

Caligrafia islamică specifică moscheilor

Caligrafia islamică specifică moscheii poate fi întâlnită atât în interiorul, cât şi la exteriorul moscheilor, de obicei în combinaţie cu arabescuri. Arabescul este o formă de artă islamică, cunoscut prin formele sale geometrice repetitive, care crează frumoase decoraţiuni. Aceste forme geometrice incluse în caligrafia arabă sunt scrise pe pereţii şi plafoanele din interiorul şi din exteriorul moscheilor.

Tema acestor scrieri poate proveni din diverse surse islamice. Acestea pot proveni din cuvintele scrise în Coran sau din relatările Profetului Muhammed.

Există o fascinantă armonie între înscripţii şi rolul fiecărei părţi din moschee. Anumite capitole din Coran sau versete sunt scrise în conformitate cu funcţiile diverselor elemente arhitecturale. De exemplu, pe cupole putem întâlni versete cu privire la Lumina divină, deasupra intrării principale putem întâlni versete despre intrarea în sultan-hassan-mosqueParadis, deasupra (pe) ferestrelor sunt scrise numele lui Allah astfel încât reflectarea razelor soarelui să le reamintească credincioşilor că Allah se manifestă El însuşi deasupra Universului cu toate înaltele Sale calităţi.

 

Referitor la scrierea arabă, Bukhardt scria:

“Bogăţia scriiturii arabe constă din faptul că ea şi-a dezvoltat din plin cele două dimensiuni: una verticală, care conferă literelor demnitatea lor hieratica, şi cea orizontală, care le uneşte într-un flux continuu. Ca într-un simbolism al ţesutului, liniile verticale, analoge urzelii, corespund esenţelor parfumate ale fiinţelor, verticala afirmand caracterul inalterabil al fiecărei litere, în timp ce orizontala exprimă devenirea, materia care leagă lucrurile între ele. Aceste semnificaţii sunt deosebit de evidente în caligrafia arabă, ale cărei verticale transcend şi măsoară undele şerpuitoare ale ligaturilor.”

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 6

0Shares

Consecinţe naturale

  Khurram Murad   Putem înţelege acum de ce orice act care corupe individul sau tinde să slăbească sau să distrugă ordinea socială, în special familia, reprezintă un delict la fel de grav precum, de exemplu, cel de înaltă trădare împotriva statului. În consecinţă, Şaria a propus un anume sistem prin care să se asigure, […]

0Shares

 

Khurram Murad

 

couplePutem înţelege acum de ce orice act care corupe individul sau tinde să slăbească sau să distrugă ordinea socială, în special familia, reprezintă un delict la fel de grav precum, de exemplu, cel de înaltă trădare împotriva statului. În consecinţă, Şaria a propus un anume sistem prin care să se asigure, în cadrul constrângerilor cauzate de limitările şi imperfecţiunile umane, că individul nu este împiedicat în demersurile sale de a-şi găsi împlinirea şi de a-şi îndeplini scopul pentru care a fost creat; că stîlpii familiei, bărbatul şi femeia, continuă să se implice şi să consolideze instituţia familiei conform rolurilor care le-au fost repartizate, iar funcţionarea societăţii nu este afectată de niciun act imoral sau anarhic al vreunei persoane.

Rolurile atribuite atât bărbatului, cât şi femeii de către Şaria şi prevederile menite să le protejeze şi consolideze, nu pot să fie decât apreciate, dacă se ia în considerare perspectiva menţionată mai sus. La fel, pedepsele severe aplicate în caz de relaţii sexuale extramaritale, hoţie, calomnie, consum de băuturi alcoolice şi prescripţiile referitoare la legea talionului – qisas, în caz de crimă sau vătămare corporală, trebuie analizate în contextul acestei viziuni generale asupra vieţii.

 

sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

0Shares