Category: Atei călăuziți

This section contains stories of atheists who saw the light of the truth through scientific researching.

Religia Islamului – partea 1

Religia Islamului – partea 1   Cel mai complet sistem de adorare disponibil fiinţelor umane în ziua de azi este cel islamic. Tocmai numele „islam” înseamnă „supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu”. Deşi este considerată „a treia dintre cele trei credinţe monoteiste”, nu este nicidecum o nouă religie. Este religia adusă omenirii de către toţi […]

0Shares

Religia Islamului – partea 1

 

Cel mai complet sistem de adorare disponibil fiinţelor umane în ziua de azi este cel islamic. Tocmai numele „islam” înseamnă „supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu”. Deşi este considerată „a treia dintre cele trei credinţe monoteiste”, nu este nicidecum o nouă religie. Este religia adusă omenirii de către toţi profeţii lui Dumnezeu.

Islamul a fost religia lui Adam, a lui Avraam, a lui Moise şi a lui Iisus. Dumnezeu face referire la acest lucru în revelaţia finală cu privire la profetul Avraam, spunând:

,,Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni.” (Coran 3: 67).

islam Religia Islamului – partea 1De vreme ce există doar un singur Dumnezeu, iar omenirea este constituită dintr-o singură specie, religia pe care Dumnezeu a poruncit-o pentru fiinţele umane este una. El nu a prescris o religie pentru evrei, alta pentru indieni, alta pentru europeni etc. Nevoile spirituale şi sociale ale omului sunt uniforme, iar natura umană nu s-a schimbat din vremea în care bărbatul şi femeia au fost creaţi. În consecinţă, nicio altă religie nu este acceptată de către Dumnezeu, în afara Islamului, după cum s-a afirmat clar în capitolul ʻAli ʻImran al revelaţiei finale:

,,[Unica] religie acceptată de Allah este Islamul.” (Coran 3: 19);

,,Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.” (Coran 3: 85).

Orice act reprezintă adorare

În sistemul islamic, fiecare act uman poate fi transformat într-un act de adorare. De fapt, Dumnezeu le porunceşte credincioşilor să-şi dedice viaţa Lui. În capitolul Al-ʻAn’am, Allah spune:

 ,,Într-adevăr, rugăciunea mea, actele mele de devoţiune, viaţa mea şi moartea mea Îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor!” (Coran 6: 162).

Pentru ca această ofrandă să fie acceptată de către Allah, fiecare act trebuie să îndeplinească două condiţii de bază.

Prima: Actul trebuie să fie făcut cu sinceritate pentru mulțumirea lui Dumnezeu şi nu pentru obținerea recunoaşterii sau aprecierii fiinţelor umane. Credinciosul trebuie să aibă conştiinţa de Dumnezeu în ceea ce face pentru a se asigura că nu face ceva interzis de către Allah sau de către ultimul Profet.

Pentru a facilita această transformare a faptelor lumeşti în acte de adorare, Allah l-a desemnat pe ultimul Profet să prescrie scurte rugi care să fie rostite înaintea chiar şi a celor mai simple acte. Cele mai scurte rugi care pot fi folosite pentru orice circumstanţe sunt:

În numele lui Allah.

 

Source Link

Views: 4

0Shares

Cea mai bună parte a creaţiei

Cea mai bună parte a creaţiei   Aceia care cred într-un Dumnezeu Unic, fără parteneri sau copii, şi care îşi îndeplinesc îndatoririle religioase (în conformitate cu principiile menţionate mai sus) devin coroana creaţiei. Aceasta înseamnă că, deşi firea umană nu este cea mai importantă creaţie a lui Allah, ea are potenţialul de a deveni cea […]

0Shares

Cea mai bună parte a creaţiei

 

Aceia care cred într-un Dumnezeu Unic, fără parteneri sau copii, şi care îşi îndeplinesc îndatoririle religioase (în conformitate cu principiile menţionate mai sus) devin coroana creaţiei. Aceasta înseamnă că, deşi firea umană nu este cea mai importantă creaţie a lui Allah, ea are potenţialul de a deveni cea mai bună dintre creaţiile Sale. În capitolul Al-Bayyina, Allah afirmă acest fapt după cum urmează:

Cel mai grav păcat

A contrazice scopul creaţiei este cel mai mare rău pe care fiinţa umană îl poate comite. ’Abdullah a relatat că l-a întrebat pe Profetul lui Allah care dintre păcate este cel mai mare în ochii lui Allah, iar acesta a răspuns: „A-I asocia parteneri lui Allah, chiar dacă El te-a creat.”

A-i adora pe alţii în afara lui Dumnezeu, act numit șirk în limba arabă, este singurul păcat de neiertat. Dacă o fiinţă umană moare fără a se căi pentru păcatele sale, Allah i le-ar putea ierta pe toate, cu excepţia șirk-ului. În această privinţă, Dumnezeu a afirmat în capitolul An-Nisa’:

,,Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte.” (Coran 4: 48).

sunset over desert with muslim mosque in the foreground 1385 1345 Cea mai bună parte a creaţieiA-i adora pe alţii în afara lui Dumnezeu înseamnă a oferi atributele Creatorului creaţiei Sale. Fiecare sectă sau religie face asta în modul său particular. Un grup mic, dar foarte activ de oameni, pur şi simplu a negat existenţa lui Dumnezeu de-a lungul timpului. Pentru a justifica respingerea Creatorului, ei s-au simţit datori să facă afirmaţia ilogică potrivit căreia această lume nu are început. Afirmaţia lor este ilogică pentru că toate părţile observabile ale lumii au începuturi în timp, drept pentru care este raţional să considerăm că suma tuturor părţilor are, la rândul ei, un început. Este, de asemenea, logic să presupunem că orice a determinat naşterea lumii nu ar fi putut fi o parte din lume şi nici nu ar fi putut avea un început asemeni lumii. Afirmaţia ateistă potrivit căreia lumea nu are niciun început înseamnă că materia care constituie universul este eternă. Aceasta este declaraţia de șirk, în vreme ce atributul lui Dumnezeu de a nu avea început este dat de creaţia Sa. Numărul de atei autentici a fost de-a lungul istoriei destul de mic, pentru că, în pofida declaraţiilor lor, ei ştiu instinctiv că Dumnezeu există. Astfel că, în ciuda deceniilor de îndoctrinare comunistă, majoritatea ruşilor şi a chinezilor au continuat să creadă în Dumnezeu. Preaînaltul Creator a evidenţiat acest fenomen în capitolul An-ʻAnʻam, spunând:

„Şi le-au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele.” (Coran 27: 14).

Pentru atei şi materialişti viaţa nu are niciun scop dincolo de îndeplinirea dorinţelor lor. În consecinţă, dorinţele lor devin zeul căruia i se supun în locul Unicului Dumnezeu Adevărat. În capitolul Al-Furqan al revelaţiei finale, Allah a spus:

„Nu-l vezi pe acela care şi-a luat pofta lui drept divinitate pentru el?” (Coran 25: 43).

Creştinii i-au oferit profetului Iisus atributele Creatorului făcându-l mai întâi etern precum Dumnezeu, iar apoi numindu-l „Dumnezeu Fiul”. Hinduşii, pe de altă parte, cred că Dumnezeu a devenit om în multe epoci, prin încarnări ‒ avatare şi au divizat atributele lui Dumnezeu în trei, numindu-le zei: Brahma creatorul, Vișnu păstrătorul şi Șiva distrugătorul.

Source Link

Views: 3

0Shares

Religia Islamului – partea 2

    Există multe alte rugăciuni prescrise pentru anumite ocazii. Spre exemplu, de fiecare dată când este purtat vreun veșmânt, Profetul şi-a învăţat adepţii să spună: „Allah, mulţumirea Ți se datorează, pentru că Tu ești Cel care m-a îmbrăcat. Îţi cer beneficiile sale şi beneficiile pentru care a fost făcut şi caut refugiu la Tine […]

0Shares

 

 

culture background morocco arabic moroccan 1203 5669 Religia Islamului – partea 2Există multe alte rugăciuni prescrise pentru anumite ocazii. Spre exemplu, de fiecare dată când este purtat vreun veșmânt, Profetul şi-a învăţat adepţii să spună: „Allah, mulţumirea Ți se datorează, pentru că Tu ești Cel care m-a îmbrăcat. Îţi cer beneficiile sale şi beneficiile pentru care a fost făcut şi caut refugiu la Tine de răul său şi de răul din care a fost făcut.”

În al doilea rând, actul trebuie să fie făcut în concordanţă cu calea profetică, numită în limba arabă sunnah. Toţi profeţii şi-au învăţat adepţii să urmeze calea lor, pentru că ei erau îndrumaţi de către Dumnezeu. Ceea ce au propovăduit ei au fost adevăruri divine revelate şi doar aceia care le-au urmat calea şi au acceptat adevărurile vor avea parte de viaţă veşnică în paradis. Potrivit Scripturii lui Ioan 14: 6, profetul Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa: niciun om nu vine la Tatăl decât prin mine.”

În mod similar, ’Abdullah ibn Mas’ud a relatat faptul că, într-o zi, profetul Muhammad a desenat o linie în praf şi a spus: „Aceasta este calea lui Allah.” A desenat apoi câteva linii (ramificaţii ale ei) la dreapta şi la stânga şi a spus: „Acestea sunt căile [rătăcirii], pe fiecare dintre ele fiind un diavol care îi invită pe oameni să o urmeze.” Apoi el a recitat versetul: „Şi acesta este drumul Meu drept! Deci urmaţi-l şi nu urmaţi căile care vă abat de la drumul Lui! Acestea vi le-a poruncit; poate că voi veţi fi cu frică!” (Coran 6: 153).

Aşadar singura cale acceptată de a-L adora pe Dumnezeu este cea a profeţilor. Aceasta fiind situaţia, inovaţia în chestiunile religioase este considerată de către Dumnezeu printre cele mai grave lucruri. Profetul Muhammad a spus: „Cea mai rea dintre toate chestiunile este inovarea religiei, dat fiind faptul că fiecare inovaţie adusă religiei este o inovaţie blestemată, rătăcitoare, care conduce către focul iadului.”

Inovarea în religie este interzisă şi de neacceptat pentru Dumnezeu. Profetul a spus, de asemenea, potrivit soţiei sale, ʻA’ișah: „Aceluia care inovează ceva în această chestiune a noastră, care nu îi aparţine de la bun început, i se va respinge [inovaţia].”

În special din cauza inovaţiilor, mesajul primilor profeţi a fost distorsionat şi din aceeaşi cauză s-au dezvoltat multe dintre religiile false de azi. Regula generală de urmat pentru a evita inovaţiile în religie este aceea că toate formele de adorare sunt interzise, cu excepţia acelora care au fost în mod expres prescrise de către Dumnezeu şi transmise oamenilor prin revelaţii.

Source Link

Views: 2

0Shares