Tag: religia musulmana

Universalitatea religiei

  Din moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate […]

 

p03xsw49 Universalitatea religieiDin moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate fi limitată, indiferent de oameni, locuri sau perioadă de timp. Nu este nici logic ca o asemenea religie să impună condiţii care nu au nicio legătură cu relaţia dintre om şi Dumnezeu, cum ar fi botezul sau credinţa în om ca salvator sau intermediar. În cadrul principiului central al Islamului şi a definiţiei sale (supunerea voinţei omului în faţa lui Dumnezeu) se află rădăcinile universalităţii Islamului. Oricând omul conştientizează că Dumnezeu este Unul, că este diferit de creaţia Sa, şi se supune apoi acestui Dumnezeu, el devine musulman cu trupul şi cu sufletul şi poate fi ales pentru a intra în Paradis.

În consecinţă, oricine, în orice moment, din orice religie izolată a lumii poate deveni musulman, un adept al religiei lui Dumnezeu, Islamul, prin simpla respingere a venerării creaţiei şi prin întoarcerea la Însuşi Dumnezeu.

Este important de precizat, în orice caz, că, în locul supunerii efective în fața voinţei lui Dumnezeu, o persoană trebuie să aleagă în mod continuu între bine şi rău. Într-adevăr, omul este înzestrat de către Dumnezeu nu doar cu puterea de a distinge binele de rău, dar şi cu cea de a alege între acestea. Aceste puteri date de Dumnezeu atrag după sine o responsabilitate importantă: aceea că omul este răspunzător în faţa lui Dumnezeu pentru alegerile pe care le face. Este de la sine înţeles că omul ar trebui să încerce pe cât posibil să facă bine şi să evite răul. Aceste concepte sunt exprimate în revelaţia finală, după cum urmează:

„Cei care au crezut în [Islam], precum și aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creștinii și sabeenii care au crezut în Allah și în Ziua de Apoi și au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme și nici nu se vor mâhni.” (Coran 2: 62).

Dacă, din orice motiv, ei eşuează în a accepta mesajul final după ce le-a fost explicat în mod clar, ei vor fi în mare pericol. Ultimul Profet a spus: „Oricare dintre creştini şi evrei aude de Mine, dar nu îşi proclamă credinţa în ceea ce am adus şi moare în această stare, se va număra printre locuitorii Iadului.” (Sahih Muslim, Vol.1, p. 91, nr. 284).

Source Link

Views: 3

De ce a creat Dumnezeu lumea?

De ce a creat Dumnezeu lumea?   Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am: „Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de […]

De ce a creat Dumnezeu lumea?

 

backgrounds wallpaper wallpapers fires space heaven De ce a creat Dumnezeu lumea?Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am:

„Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieţuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, şi a supus pentru voi râurile şi a supus pentru voi Soarele şi Luna, amândouă urmându-şi cursul fără oprire, şi a supus pentru voi noaptea şi ziua.” (Coran 14: 32-33);

„El face să se ivească zorile şi a statornicit noaptea pentru odihnă şi Soarele şi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea şi rânduiala Celui Puternic [şi] Atoateştiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziţi după ele în întunericurile uscatului şi ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ştiu.” (Coran 6: 96-97).

Lucrurile acestei lumi au fost create pentru a-i servi omului. Fie că sunt produse ale invenţiilor oamenilor sau sunt parte a naturii, toate au fost create de către Dumnezeu în beneficiul fiinţelor umane. Astfel de daruri implică însă responsabilitate. Oamenilor li se cere să recunoască darurile şi îndurarea lui Allah, să-I mulţumească şi să-L glorifice. Spre exemplu, El i-a învăţat pe credincioşi în capitolul Az-Zukhruf să se roage astfel când merg călare sau conduc un vehicul:

„Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele, zicând: «Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim! Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce!»” (Coran 43: 13-14).

De asemenea, fiinţele umane poartă responsabilitatea de a guverna creaţia potrivit legilor lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care îl urmăreşte omul în relaţie cu restul creaţiei. Le este poruncit să utilizeze lucrurile acestei lumi potrivit legilor lui Dumnezeu. Abu Sa’id Al-Khudri l-a citat pe Profetul lui Allah: „Lumea este frumoasă şi verde, iar Allah (Fie El preamărit!) v-a făcut pe voi conducătorii ei pentru a vedea cum vă veţi comporta.”

Fiinţele umane nu sunt libere să facă ceea ce doresc cu ceea ce a creat Dumnezeu. În consecinţă, atitudinea negativă a societăţii seculare materialiste faţă de natură este contrară revelaţiei divine. Societăţile materialiste privesc natura drept un inamic care trebuie cucerit. Nu este îndeajuns ca omul să aprecieze frumuseţea muntelui Everest, ci an de an se pierd vieţi pentru cucerirea lui prin escaladare. Nu este suficient să ne mirăm când vedem animalele exotice ale lumii. În timpul unor safari din ultimul secol, multe dintre aceste animale au fost vânate până la dispariţie pentru a furniza trofee vânătorilor. Deşi vânătoarea (safari) nu a fost stopată, animale precum rinocerii continuă să fie ameninţate cu dispariţia din cauza importanţei coarnelor folosite ca ingredient pentru medicamentele şi afrodisiacele tradiţionale din Orientul Îndepărtat.

Source Link

Views: 7

Cea mai bună parte a creaţiei

Cea mai bună parte a creaţiei   Aceia care cred într-un Dumnezeu Unic, fără parteneri sau copii, şi care îşi îndeplinesc îndatoririle religioase (în conformitate cu principiile menţionate mai sus) devin coroana creaţiei. Aceasta înseamnă că, deşi firea umană nu este cea mai importantă creaţie a lui Allah, ea are potenţialul de a deveni cea […]

Cea mai bună parte a creaţiei

 

Aceia care cred într-un Dumnezeu Unic, fără parteneri sau copii, şi care îşi îndeplinesc îndatoririle religioase (în conformitate cu principiile menţionate mai sus) devin coroana creaţiei. Aceasta înseamnă că, deşi firea umană nu este cea mai importantă creaţie a lui Allah, ea are potenţialul de a deveni cea mai bună dintre creaţiile Sale. În capitolul Al-Bayyina, Allah afirmă acest fapt după cum urmează:

Cel mai grav păcat

A contrazice scopul creaţiei este cel mai mare rău pe care fiinţa umană îl poate comite. ’Abdullah a relatat că l-a întrebat pe Profetul lui Allah care dintre păcate este cel mai mare în ochii lui Allah, iar acesta a răspuns: „A-I asocia parteneri lui Allah, chiar dacă El te-a creat.”

A-i adora pe alţii în afara lui Dumnezeu, act numit șirk în limba arabă, este singurul păcat de neiertat. Dacă o fiinţă umană moare fără a se căi pentru păcatele sale, Allah i le-ar putea ierta pe toate, cu excepţia șirk-ului. În această privinţă, Dumnezeu a afirmat în capitolul An-Nisa’:

,,Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte.” (Coran 4: 48).

sunset over desert with muslim mosque in the foreground 1385 1345 Cea mai bună parte a creaţieiA-i adora pe alţii în afara lui Dumnezeu înseamnă a oferi atributele Creatorului creaţiei Sale. Fiecare sectă sau religie face asta în modul său particular. Un grup mic, dar foarte activ de oameni, pur şi simplu a negat existenţa lui Dumnezeu de-a lungul timpului. Pentru a justifica respingerea Creatorului, ei s-au simţit datori să facă afirmaţia ilogică potrivit căreia această lume nu are început. Afirmaţia lor este ilogică pentru că toate părţile observabile ale lumii au începuturi în timp, drept pentru care este raţional să considerăm că suma tuturor părţilor are, la rândul ei, un început. Este, de asemenea, logic să presupunem că orice a determinat naşterea lumii nu ar fi putut fi o parte din lume şi nici nu ar fi putut avea un început asemeni lumii. Afirmaţia ateistă potrivit căreia lumea nu are niciun început înseamnă că materia care constituie universul este eternă. Aceasta este declaraţia de șirk, în vreme ce atributul lui Dumnezeu de a nu avea început este dat de creaţia Sa. Numărul de atei autentici a fost de-a lungul istoriei destul de mic, pentru că, în pofida declaraţiilor lor, ei ştiu instinctiv că Dumnezeu există. Astfel că, în ciuda deceniilor de îndoctrinare comunistă, majoritatea ruşilor şi a chinezilor au continuat să creadă în Dumnezeu. Preaînaltul Creator a evidenţiat acest fenomen în capitolul An-ʻAnʻam, spunând:

„Şi le-au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele.” (Coran 27: 14).

Pentru atei şi materialişti viaţa nu are niciun scop dincolo de îndeplinirea dorinţelor lor. În consecinţă, dorinţele lor devin zeul căruia i se supun în locul Unicului Dumnezeu Adevărat. În capitolul Al-Furqan al revelaţiei finale, Allah a spus:

„Nu-l vezi pe acela care şi-a luat pofta lui drept divinitate pentru el?” (Coran 25: 43).

Creştinii i-au oferit profetului Iisus atributele Creatorului făcându-l mai întâi etern precum Dumnezeu, iar apoi numindu-l „Dumnezeu Fiul”. Hinduşii, pe de altă parte, cred că Dumnezeu a devenit om în multe epoci, prin încarnări ‒ avatare şi au divizat atributele lui Dumnezeu în trei, numindu-le zei: Brahma creatorul, Vișnu păstrătorul şi Șiva distrugătorul.

Source Link

Views: 3