Primul muezin si primul sclav convertit la Islam

BILAL IBN RABAH (Allah sa fie multumit de el!) Primul muezin (cel care cheama la rugaciune) si primul sclav convertit la Islam (decedat in anul 20 dupa Hijrah)   Una dintre invataturile de baza ale Islamului este aceea de intelegere intre oameni si egalitate in fata lui Allah Preainaltul. Astfel, in capıtolul 49, versetul 13 din […]

0Shares

BILAL IBN RABAH
(Allah sa fie multumit de el!)

Primul muezin (cel care cheama la rugaciune) si primul sclav convertit la Islam (decedat in anul 20 dupa Hijrah)

 

Una dintre invataturile de baza ale Islamului este aceea de intelegere intre oameni si egalitate in fata lui Allah Preainaltul. Astfel, in capıtolul 49, versetul 13 din sensurile Coranului putem citi :

O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un barbat si o femeie si v-am facut pe voi popoare si triburi, pentru ca voi sa va cunoasteti. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoatestiutor [si] Binestiutor [’Alim, Khabir]. (Al-Hujurat 49:13)

Si aceasta egalitate intre oameni niciodata nu a fost ceva care sa ramana numai in manualele de religie. Inca de la inceput, societatea islamica a inclus barbati si femei apartinand diverselor triburi, rase si paturi sociale. Astfel, au existat conducatori alaturi de sclavi, arabi quraisi alaturi de etiopieni, persani si altii. In lumina Islamului si ai adeptilor sai, ei toti au fost frati musulmani fara nicio diferentiere a unuia fata de celalalt. Iata de ce nu trebuie sa ne mire ca unul dintre cei mai cunoscuti eroi ai Islamului obisnuia sa se descrie ca fiind „etiopianul care a fost sclav” si se autocaracteriza astfel fara a-l incerca nici cea mai mica urma de jena, stiind ca pentru fratii sai musulmani acest lucru nu avea nici o relevanta. Eroul despre care vorbim se numeste Bilal ibn Rabah, muezinul Profetului.

Bilal s-a nascut dintr-o femeie africana sclava, apartinand tribului Bani Juma. Era cunoscut pentru munca grea pe care o facea si prin loialitatea fata de stapanul sau, Umayya ibn Khalaf, unul dintre liderii tribului. Prezenta sa in gospodaria acestui om i-a oferit oportunitatea de a auzi comentariile pe care mai-marii quraisi le faceau despre profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) si care reprezentau un amestec de invidie si ura, alaturi de elogierea unor calitati precum integritatea si onestitatea. In cele din urma, a fost convins de cele auzite din invataturile profetului Muhammad, declarandu-si acceptarea Credintei si devenind primul sclav convertit din istoria Islamului.

Decizia in sine nu a fost deloc usoara, cu atat mai mult cu cat cunoastem ca membri distinsi ai comunitatii meccane au fost ridiculizati si hartuiti de catre vecinii lor. Ce sa mai vorbim de infloritorul criteriu rasial din perioada preislamica, numai Allah Preainaltul stiind cat au suferit acesti sclavi, ei nefiind considerati nici mai mult nici mai putin decat un activ oarecare al averii proprietarului, de care se dispunea dupa bunul plac. Acesta a fost si destinul lui Bilal, cel care, din nefericire, s-a aflat in proprietatea unuia dintre cei mai mari dusmani ai Islamului si ai profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!).

Umayya ibn Khalaf nu a ezitat nicio clipa sa faca uz de toate tipurile de tortura in incercarea de a-l determina pe Bilal sa revina asupra deciziei luate. Astfel, a ordonat oamenilor sai sa-l insface pe Bilal gol si sa-l azvarle pe nisipul infernal al desertului in orele cele mai calduroase ale verii. Si ca sa fie convins ca nisipul mistuitor isi va face pe deplin efectul nu au ezitat sa-i aseze pe piept o piatra grea, cu scopul de a-l intoarce la politeism. Raspunsul oferit de eroul nostru a fost unul foarte simplu, dar cu un efect izbitor, „Ahad, Ahad (El este Unul, El este Unul)”, adica ’Allah este Unic.’ Bilal nu a mai spus nimic altceva, insa acest cuvant a fost pentru suficient incat sa-i ofere sprijinul interior de care avea nevoie sa suporte efectele torturii la care era supus. Umayya si oamenii sai au obosit sa-l mai tortureze pe Bilal. Unii dintre ei i-au cerut macar sa spuna ceva frumos, cat de mic, despre idolii lor, promitandu-i, in schimb, eliberarea. Dar pentru Bilal tortura sub toate formele sale cele mai dure era mai buna chiar si decat rostirea celor catorva cuvinte cerute.

Pierzandu-si orice nadejde de a-l intoarec la necredinta, Umayya a acceptat oferta lui Abu Bakr de a i-l vinde, spunandu-i ca era pregatit sa-l ofere chiar si pe o uncie de aur (n.t. : o uncie = 28,3 g; pe un pret de nimic). Auzind aceasta, Abu Bakr i-a raspuns : „Eram pregatit sa platesc pentru el chiar si o suta de uncii.” Desigur, cu asemenea termeni ai afacerii, Bilal a devenit liber, Abu Bakr Al-Siddiq (Allah sa fie multumit de el!) facandu-si un obicei din a cumpara sclavi musulmani pe care sa-i puna in libertate.

Dupa emigrarea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) la Medina si odata cu instituirea azanului (chemarea la rugaciune), Bilal a fost primul caruia Profetul i-a cerut sa-l recite. Mai tarziu, dupa intrarea victorioasa a profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) in Mecca si dupa distrugerea idolilor din jurul Ka’bei, din nou Bilal a fost cel caruia i s-a cerut sa faca chemarea la rugaciune. Asadar, nu este de mirare ca acest fost sclav Bilal a devenit unul dintre cei mai cunoscuti eroi ai istoriei Islamului, fiind nimeni altul decat muezinul Mesagerului lui Allah.

 

__________
Sursa: http://groups.yahoo.com/group/resurseislamice/

Source Link

Views: 1

0Shares

Intr-o calatorie in Maroc

Intr-o calatorie in Maroc Ma numesc Violeta, am 37 de ani și locuiesc în Germania. În urma cu cinci ani am descoperit mirajul lumii islamice într-o excursie în Maroc. Cumpărasem bilete de sejur pentru primăvara aceea. Auzisem și citisem încă de mica despre frumusețile locurilor. Bineînțeles, multe dintre cele citite de mine erau fie despre […]

0Shares

Intr-o calatorie in Maroc

Ma numesc Violeta, am 37 de ani și locuiesc în Germania. În urma cu cinci ani am descoperit mirajul lumii islamice într-o excursie în Maroc. Cumpărasem bilete de sejur pentru primăvara aceea. Auzisem și citisem încă de mica despre frumusețile locurilor. Bineînțeles, multe dintre cele citite de mine erau fie despre aventura în desert, fie despre turismul de litoral marocan, fie despre bucataria traditionala. Însă eu voiam sa merg sa descopăr acea tara dincolo de comercialul evident, sa găsesc sufletul acelor locuri, pulsul vieții sociale sa îl pot simți.

Fez 2136web Intr-o calatorie in MarocÎntr-una dintre seri am hotarat cu grupul de prieteni sa mergem sa vizitam medina, sa descoperim stradutele, casele, pietele… Am intrat in acea seara intr-o moschee. Micuta. Dar atat de impunatoare! Am pasit in ea fara sa presimt ca ma vor rascoli sentimente atat de profunde. Am cautat peste tot picturi ale vreunor sfinti, care sa il reprezinte macar pe Profet sau macar cu ingeri. Mi s-a explicat ca in  interiorul moscheilor nu voi vedea niciodata asa ceva, pentru ca musulmanii nu accepta ca ceva sau cineva (adica o creatie a lui Dumnezeu) sa fie adorat. In Islam singurul care merita adoratea si toata lauda este Dumnezeu. El este Cel care ne-a creat, care ne-a dat sufletele, la care ne rugam si  Caruia ii datoram intreaga noastra fiinta. Dar moscheea nu dadea vreo senzatie de gol – deborda in motive geometrice islamice, fermeca prin combinatia de culori si arabescurile parca magice…

Una dintre fetele din grupul nostru era musulmana, dar nu practicanta (in sensul ca nu se ruga zilnic, in unele situatii neconvenabile mințea sau chiar iesea in week-end-uri in cluburi). In acele momente, desi nu ii statea in fire, incerca sa imi explice niste lucruri din Islam. Desi era chiar ea cea care mi le explica, parca si ea auzea pentru prima data. Ii dadeau lacrimile ori de cate ori vorbea de legatura libera si profunda cu Dumnezeu, de modalitatile de rugaciune in Islam… O vazusem pentru prima oara asa, iar trairile ei parca incepeau sa mi se transmita si mie.

Prietena mea a vrut sa se roage scurt in acea moschee  si ne-a cerut permisiunea de a lipsi cateva minute. Atunci am urmat-o si eu la locul de ablutiune si am facut tot ce facea si ea. Mi-a spus ca pot sa fac asta daca vreau neaparat sa experimentez. Spalarea aceea rituala chiar simteam cum ma curata. Ne-am intors in moschee si ne-am retras undeva unde am simtit cum venisem foarte aproape de Creatorul meu. Lacrimile nu imi conteneau pe obraji… Stiam cat de mult gresisem ca nu fusesem aproape de El… ca uitam de multe ori de existenta Lui… ca niciodata nu ma gandeam la Maretia Lui evidenta din tot ce ne inconjoara… Cand am pus fruntea jos in acea moschee, l-am simtit de Dumnezeu. Efectiv ii simteam prezenta in trairile mele, in viata mea…ii constientizam existenta! Asta nu mi se mai intamplase pana atunci.

Am hotarat ca voi continua sa fac acel lucru minunat, sa imi dau in fiecare zi „intalnire” cu Dumnezeu. Am inceput sa aflu din ce in ce mai multe, sa citesc cat mai mult… si, la scurt timp, am hotarat sa devin musulmana. Stiu ca e putin straniu, dar eu chiar am inceput sa ma rog inainte de a deveni literalmente musulmana.

Aceasta este experienta mea cu rugaciunea si cu imbratisarea Islamului. II multumesc lui Allah ca mi-a dat aceasta sansa de a gasi adevarul si ma rog la El Preaputernicul sa ma tina aproape de aceasta cale binecuvantata. Amin!

 

 

Sursa: New-Muslims.info/ro

Source Link

Views: 2

0Shares

Am gasit ratiunea din religie…

Am gasit ratiunea din religie…   Acum fix 6 ani deveneam musulmană.  Provin dintr-o familie  tradițională de creștini și am fost crescuta în acest spirit de bunicii și părinții mei. Inca din adolescenta am cautat explicații la tot felul de lucruri despre care ceilalți îmi spuneau sa le iau drept un dat firesc. Începând de […]

0Shares

Am gasit ratiunea din religie…

 

Acum fix 6 ani deveneam musulmană.  Provin dintr-o familie  tradițională de creștini și am fost crescuta în acest spirit de bunicii și părinții mei.

Inca din adolescenta am cautat explicații la tot felul de lucruri despre care ceilalți îmi spuneau sa le iau drept un dat firesc. Începând de la tradiții și ritualuri pe care le găseam fără sens și fără legătură cu credință, pana la probleme în înțelegerea Treimii sau alte chestiuni legate de dogma.

Încet încet m-am îndepărtat de religie, m-am îndepărtat de Dumnezeu… Deși simțeam nevoia sa ma rog, nu găseam calea și modul de comunicare cu Creatorul meu. A trecut asa o perioada… Dar era doar o etapa în formarea mea. De fapt, simțeam nevoia, sau, mai bine zis, refuzam orice metoda tradițională de rugăciune… Începusem sa caut doar explicații logice la ceea ce  ma înconjoară, sa găsesc rațiunea dincolo de spiritualitate. Vedeam reprezentanți corupți ai religiilor și ceea ce făceam mi se părea justificabil. … de parca acei oameni, indiferent de statutul lor, ar fi însemnat valorile acelor religii.  Nu-mi puteam ascunde furia pe ipocrizia celor care pretindeau ca ar fi „oameni de credinta”, pe nonșalanța cu care își etalau așa-zisa pioșenie…

Într-una dintre zilele în care, în mare graba, incercam sa ajung la un curs după serviciu, am văzut în intersecție pe cineva căzând la pământ.  Lumea de la semafor a exclamat, insa, după puțin timp, parca ușurată, a răspuns într-o forfota: „E un aurolac…” Am privit și eu spre băiatul căzut cu punga în mana… Rămăsese cu ochii deschizi și gura asemenea… O imagine care ar fi trebuit sa oprească măcar pentru o clipa agitația străzii… Dar oamenii prea grăbiți, prea speriați de o eventuala mărturie în fata autorităților, prea indiferenți de soarta unui oarecare „aurolac”, nu au făcut nimic. Îl ocoleau parca fără constiinta. Am văzut deodată o doamna acoperita apropiindu-se de el, luând telefonul și sunând la 112. Era o doamna musulmană la care toată lumea a privit parca cu dispreț și și-a continuat drumul. 

La fel am făcut și eu, din păcate.  Am ajuns la curs, deși abatuta de ceea ce văzusem pe drum. Am început sa caut atunci despre Islam, sa citesc despre crezul lor… Am găsit parca motivațiile din spatele constiintei acelei femei. Și din ce în ce citeam mai mult.

De câțiva ani aveam și o mare pasiune psihologia. Lecturile mele despre psihologie și spiritualitatea musulmană se intersectau , insa descopeream cat de multe minciuni se spun de fapt despre Islam. Cat de mult sunt manipulate masele! Găseam păreri ale foarte multor profesori consacrați nemusulmani care vorbeau detașat despre Islam, dar cu atâta admirație și obiectivitate!

O doamna musulmană din Marea Britanie mi-a povestit cate ceva despre experienta ei din perioada în care s-a convertit la Islam, dar a subliniat faptul ca fiecare are propriile-i trăiri și situația caracteristica contextului sau.

Cu toate acestea, pot sa spun ca pentru mine au însemnat foarte mult videoclipurile lui Nouman Ali Khan sau Omar Sulaiman! În special Nouman Ali Khan! Am învățat foarte multe singura despre Islam și l-am găsit pe Dumnezeu pe care îl pierdusem, de care ma îndepărtasem atât de mult.. Cred ca cel mai important pentru mine a fost faptul ca am găsit rațiunea din religie, am găsit sensul existentei mele, m-am regăsit în relația mea mea cu Creatorul meu! În acel an am trăit cele mai profunde și mai intense sentimente, cele mai frumoase lacrimi de fericire!

haberResim37684 Am gasit ratiunea din religie…La trei ani după ce m-am convertit am cunoscut un bărbat cu care m-am și căsătorit.  Este de origine turca și este o persoana extrem de buna și de răbdătoare.  Am găsit în el bunăvoința de a îmi răspunde la orice știe el, dar și răbdarea pentru toate rătăcirile mele temporare .

Ii mulțumesc lui Allah (înseamnă Dumnezeu) pentru ceea ce mi-a oferit, dar mai ales pentru călăuzirea pe care mi-a oferit-o, pentru familia minunata pe care o am.

Source Link

Views: 5

0Shares