Pacea asupra voastră! Va salut cu salutul lui Allah,salutul oamenilor din Paradis: As-Salamu alaykum wa rahmatullahi wa barakatuhu! Ma numesc Elena Samuila și am 38 de ani . Am descoperit Islamul prin intermediul soțului meu musulman. Da, stiu, suna atât de cliseistic, insă, așa s-a întâmplat. În urma cu 8 ani l-am întâlnit pe soțul […]
0Shares
Pacea asupra voastră!
Va salut cu salutul lui Allah,salutul oamenilor din Paradis: As-Salamu alaykum wa rahmatullahi wa barakatuhu!
Ma numesc Elena Samuila și am 38 de ani . Am descoperit Islamul prin intermediul soțului meu musulman. Da, stiu, suna atât de cliseistic, insă, așa s-a întâmplat.
În urma cu 8 ani l-am întâlnit pe soțul meu. Eu eram divorțata, aveam un copil și o experiență nu prea plăcută a casatoriei. El avea pe atunci 30 de ani și era neinsurat și foarte dedicat visului sau de împlinire profesională.
Ajunsesem la camera de garda cu fetița mea intr-o stare alarmantă, cu febra si stare generala foarte proasta. Soțul meu de atunci ma lăsase în acea stare la mama acasă pentru că el avea alte planuri pentru acea seara. Era un tip exțrem de atasat de prietenii lui și, de cele mai multe ori, ei erau prioritatea pentru el și nu noi. Ieșirile cu prietenii erau mult mai dese decât ieșirile cu noi… Eram in prag de divorț, și el vroia acest lucru. Ma instiintase cu o săptămână în urmă despre procedurile care urmeaza.
De la discuția noastră serioasă, fetița noastră avea o stare din ce in ce mai rea… pe zi ce trecea se simțea mai rau. Nu stiu daca era o coincidență sau nu, dar suprapunerea a condus doar la mai multă tensiune. Credeam ca starea fetiței noastre va fi un semn pentru el și ca va fi mai apropiat de ea si mai sensibil fata de întreaga situatie. In acea vuneri, însă, el a ales să nu își strice programul cu prietenii și, pentru a nu deranja, ne-a lăsat la mama mea acasa. Dar, la ora 10 seara am ajuns la spital…febra nu scădea cu nimic. L-am sunat pentru a ii spune asta și mi-a răspuns că nu trebuia sa ma agit atât, ci doar sa cer telefonic sfatul medicului.
În orele în care fetița dormea ma gândeam la tot felul de lucruri, am avut timp să analizez situația noastră foarte în detaliu. Eram extrem de dezamăgită, dar știam că eu trebuie sa fiu puternică pentru fetița mea!
Medicul fiicei mele era un om extraordinar, arab la origine, extrem de devotat carierei sale si respectat printre colegii lui. De o seriozitate impunătoare, când ma vedea dărâmata, nu ezita sa faca câte o glumă sau sa aduca de la tonomat o cafea. Ma impresionase foarte mult comportamentul lui și mi-am permis sa il intreb de ce face aceste lucruri. Mi-a răspuns că așa este firesc și ca suntem cu toții oameni și cu toții putem avea momente sau perioade dificile. Apoi am văzut că nu facem doar cu mine așa, ci cu toti pacientii. Asistentele și celelalte cadre medicale aveau o atitudine de superioritate și aroganță, pe când el se deosebea cu totul de ei!
La 7 luni dupa ce ne-am externat, l-am sunat. Trecusem intre timp de un divort și de o perioadă extrem de dificilă și sensibilă din viața mea. Nu stiu exact care a fost motivul pentru care am sunat, poate doar pentru ca ma făcea sa ma simt mai bine prin compania lui. L-am vizitat la spital, iar mai apoi am fost fericită că am putut sa il ajut cu redactarea unui proiect.
Am devenit prieteni, iar eu ma îndrăgostise atât de tare de el! Eram parca o altă persoană! Radiam de fericire si imi dădea atâta energie pozitivă în viața mea! Am aflat multe lucruri în acea perioadă despre islam. Vedeam în comportamentul lui valori cu care nu eram familiarizat, valori … atât de mărețe, nobile!
Peste un an ne-am și căsătorit. El o iubea foarte mult pe Alexandra, fiica mea, iar ea la fel! Bineinteles ca am locuit toti trei din prima zi a căsniciei noastre si nici nu ne-am gandit vreodata sa fie altfel.
Am aflat așadar mai întâi despre etica si comportamentul unui credincios și am văzut acest lucru cu ochii mei. Acum avem impreuna un baietel, însă înainte de căsătorie soțul meu a ținut foarte mult ca relatia noastra sa ramana curata. Este un om extraordinar prin care eu am inceput sa descopăr ce este Islamul de fapt. Nu a făcut niciodată diferența între Alexandra si băiețelul nostru! Ii iubeste enorm și mi-a povestit că îngrijirea, educarea si creșterea unui copil este unul dintre cele mai nojile lucruri cate exista. De aceea el este dedicat atât de mult copiilor, familiei.
Ii multumesc lui Allah ca mi-a deschis inima catre islam si ca m-a calauzit…ca a scos în calea mea un om atât de extraordinar de la care sa pot admira caracterul unui adevărat musulman.
Cum a imbratisat Islamul Salman Persanul (Al-Farisi) SALMAN AL-FARISI (Pacea lui Allah sa fie asupra sa!) (a murit in anul 32 dupa Hijrah) In cautarea Adevarului In una din glorioasele zile ale Islamului, in timpul vietii profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), emigrantii si ansarii (locuitorii Medinei, sprijinitori ai Profetului […]
0Shares
Cum a imbratisat Islamul Salman Persanul (Al-Farisi)
SALMAN AL-FARISI(Pacea lui Allah sa fie asupra sa!) (a murit in anul 32 dupa Hijrah)
In cautarea Adevarului
In una din glorioasele zile ale Islamului, in timpul vietii profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), emigrantii si ansarii (locuitorii Medinei, sprijinitori ai Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) isi disputau intaietatea asupra eroului nostru, fiecare grupare sustinand ca face parte din ea. Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) le-a ascultat argumentele, raspunzandu-le, „Salman apartine casei noastre (a lui Muhammad)”. Salman, sau asa cum este el mai cunoscut in istoria Islamului ca Salman Al-Farisi (Salman Persanul) este barbatul caruia, asa cum tocmai am vazut, Profetul i-a acordat onoarea numindu-l unul dintre membrii neamului sau.
Din multe puncte de vedere putem afirma ca Salman Al-Farisi este modelul omului din zilele noastre care traieste in mijlocul unei societati prospere si care, desi profita cu fiecare ocazie de confortul material al acestei vieti, in adancul sufletului sau simte ca ii lipseste ceva. Este vorba aici de o ardere interioara care nu poate fi stinsa decat daca mergem sa sorbim apa din izvorul Credintei. Salman a fost guvernator al unei provincii din maretul Imperiu Persan. Cu siguranta ca viata sa a fost una lipsita de incercari, desfasurandu-se intr-un climat de lux in care toate nevoile ii erau satisfacute. De asemenea, se tragea dintr-o familie in care educatia religioasa era la ea acasa, fiind un adorator devotat al focului.
Odata, in timpul unei scurte calatorii a vazut un grup de crestini care se rugau. Rugaciunea lor nu l-a lasat indiferent si pentru prima data a simtit ca vede ceva care este superior actelor de adorare a focului. A impartasit cu tatal sau aceste sentimente, insa acesta nu numai ca nu l-a inteles, ci chiar a luat decizia de a-l tine din scurt pe viitor. Cand Salman a aflat ca sursa Crestinismului cu care venise in contact era in Siria, a facut astfel incat sa se alature primei caravane in acea directie, gasind un preot care sa-l invete bazele noii credinte. Intr-o permanenta cautare a Adevarului, Salman s-a perindat dintr-o manastire in alta, pana cand s-a stabilit in ’Amuriyyah. Acolo a cumparat chiar cateva bovine pe care sa le creasca in toata aceasta perioada in care intentiona sa invete. Si cand se apropiau si ultimele clipe din aceasta viata ale celui care i-a transmis invataturile, el a fost intrebat pe patul de moarte de catre Salman in legatura cu un nou profesor. Calugarul crestin i-a raspuns ca nu are stiinta de un altul, informandu-l ca in conformitate cu Scriptura si traditiile religioase, va aparea un Profet care ii va invata pe oameni religia pura a parintelui tuturor profetilor, Avraam. De asemenea, i-a mai spus ca acest Profet va emigra intr-un oras cu multi palmieri, ca va accepta cadouri din partea celor care vor dori sa i le prezinte, dar ca nu va consuma din ceea ce este destinat celor nevoiasi si ca intre umerii sai va purta pecetea profetiei.
Cand Salman a intalnit o caravana mergand inspre Peninsula Arabica le-a propus un targ, sa le ofere toti banii si mai multe oi pentru a-l lua cu ei. Din pacate, sau din fericire pentru el, a fost inrobit si vandut unui evreu intr-un loc plin de palmieri. Salman a inceput sa spere ca locul unde se afla ar putea sa fie cel despre care i-a vorbit calugarul, insa lucrurile nu au stat asa. Spre norocul lui, mai tarziu a fost achizitionat de catre un evreu din Yathrib (Medina), langa care a stat pana cand a fost capabil sa isi rascumpere propria libertate, ceea ce in Islam poarta denumirea tehnica de „mukatabah” (intelegerea facuta intre un sclav si stapanul sau, in baza careia cel dintai se obliga sa plateasca o suma certa de bani in schimbul libertatii sale), ajutat de Profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) si cativa dintre companionii sai, la cativa ani dupa convertirea sa la Islam.
Cand Salman a auzit vestea ca Profetul a sosit in Medina, s-a grabit sa-l vada. Ca un om intelept, insa, mai intai a dorit sa se asigure in legatura ca veridicitatea Profetului, incercand sa identifice semnul despre care i-a povestit calugarul. Cand le-a aflat la locul lor, s-a lasat in voia simturilor, plangand de bucurie si anuntandu-si convertirea la cea de-a treia si ultima religie divina, dupa eforturi grele de a afla Adevarul, de dragul caruia a preferat sa renunte la viata lipsita de griji pe care o avea in Persia si sa indure mari incercari, inclusiv sa simta gustul sclaviei. In orice caz, recompensa care il astepta era pe masura tuturor acestor sacrificii. Si anume, nici altceva si nici mai putin decat Islamul, Mesajul Pacii vesnice si al Salvarii, pe care l-a invatat direct de la marele sau propovaduitor, profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), cu a carui companie Salman a fost binecuvantat.
Intalnirea Adevarului
In cele din urma, afland Adevarul dupa care alergase, Salman a trait fericit restul vietii sale incercand sa respecte ceea ce gasise cu atatea sacrificii. Haideti sa vedem cateva evenimente mai importante care i-au marcat existenta in continuare.
Unul dintre cele mai mari servicii pe care Salman le-a facut in slujba Islamului s-a petrecut in contextul intelegerii secrete pe care evreii din Medina o incheiasera cu politeistii meccani, in baza careia cu totii si-au exprimat dorinta de inabusire a Islamului si a musulmanilor. In ciuda faptului ca evreii din Medina semnasera un pact cu profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) prin care ambele parti se obligau sa-si acorde sprijin reciproc si sa apere orasul impotriva unor posibili invadatori, in secret au trimis o delegatie la Mecca cu scopul de a forma o armata de uniune care sa lupte impotriva Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Ei au promis ca ii vor ataca pe musulmani prin spatele frontului, in vreme ce politeistii se obligau sa intreprinda un atac frontal.
Cand vestea ca o armata pagana de mari dimensiuni se pregatea sa-i infrunte, musulmanii au ramas nauciti in incercarea de a gasi cea mai adecvata metoda de a-si apara orasul. Si cand toti se aflau inca in deruta, Salman a analizat situatia, observand ca localitatea este protejata din toate partile de un lant muntos, cu exceptia unei singure directii, sugerand ca acolo sa fie sapata o transee. Asadar, pentru prima data in istoria razboaielor arabe s-a facut uz de o transee in scop defensiv. Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) impreuna cu toti companionii sai s-au implicat activ in saparea acestei transeei, activitate finalizata cu succes. Aliatii pagani care s-au apropiat de pe cuprinsul intregii Peninsule Arabe au fost nevoiti sa bata pasul pe loc aproape o luna de zile, in cele din urma o furtuna supranaturala alaturandu-se ideii minunate a musulmanilor si provocandu-le inamicilor dispersarea. Odata cu aceasta retragere, semintele discordiei dintre locuitorii evrei tradatori si aliatii lor politeisti au inceput sa incolteasca.
In ceea ce priveste comportamentul sau de zi cu zi, Salman s-a dovedit a fi un exemplu clasic al celui care este in cautarea Adevarului si a implinirii spirituale. A trait atat in timpul Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), cat si in cel al primilor doi califi, luand parte la principalele evenimente din sanul comunitatii musulmane. Spre finalul vietii sale, cand capitala Imperiului islamic, Medina, a renascut, i-a fost administrata un soi de pensie viagera anuala variind intre 4.000 si 6.000 de dirhami. Cu toate acestea, Salman nascut si crescut in lux, a refuzat sa cheltuiasca acest ajutor financiar, preferand sa-l investeasca in actiuni caritabile, timp in care a continuat sa se ocupe de impletirea cosurilor, principala sursa de trai pentru el si familia sa.
Atunci cand i s-a propus sa guverneze, a refuzat sincer si cu fermitate, insa pana la urma s-a simtit obligat sa accepte aceasta pozitie si nu pentru functia in sine, ci mai degraba simtind-o ca pe o datorie de-a sa. Si cu toate acestea, a continuat sa investeasca fiecare dirham cu care a fost salarizat in diferite forme de caritate. Pe patul de moarte, Salman a fost vazut cum lacrima. Cand unul dintre companioni l-a intrebat despre motivele tristetii sale, i-a raspuns, „Jur pe Allah ca nu plang pentru ca mi-ar fi cumva frica de moarte, nu jelesc dupa aceasta lume, ci pentru ca Profetul ne-a povatuit sa traim in aceasta lume ca si cum am fi niste calatori, iar eu aici inca detin atat de multa avere.” Sa’d, prietenul sau a privit in jur sa vada la ce anume se referea Salman. Si, spre surpriza sa, a zarit numai un simplu castron pentru mancare si inca un altul care era folosit pentru baut si spalat. Acestea erau ceea ce Salman considera ca l-au condus catre o viata de lux.
Si inca, in vreme ce era investit in functia de guvernator al Al-Mada’inei (odinioara parte a Imperiului Persan), se plimba, cand o persoana straina l-a intalnit in hainele sale vechi si simple, gandind ca tocmai are in fata un om sarac obisnuit. Si l-a solicitat pe eroul nostru sa-i care ceva. Salman i-a carat sarcina acelui barbat cu toata grija. Ceilalti oameni, insa, cand l-au vazut pe guvernatorul lor Salman, l-au salutat cu tot onorul cuvenit si s-au ingramadit sa-i preia sarcina pe care o purta. Intelegand ce se intampla, strainul nu si-a mai regasit cuvintele pentru a-si cere scuze si a incercat sa-si ia lucrul inapoi. Insa, marele Salman Al-Farisi, guvernatorul intregii regiuni, a insistat sa isi duca treaba primita la bun sfarsit si sa-i care greutatea pana la usa acelui barbat.
Acestea sunt numai cateva exemple care descriu atitudinea si comportamentul eroului nostru, cautatorul Adevarului, cel care l-a gasit si care a trait conform standardelor stilului de viata islamic.
AT-TUFAIL IBN ’AMIR AD-DAWSI (Allah sa fie multumit de el!) (a murit in anul 11 dupa Hijrah) Daca am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l-ai fi vazut tu umilindu-se smerit si despicandu-se de frica lui Allah. Si aceste pilde le dam Noi oamenilor pentru ca ei sa cugete. (Al-Hashr 59:21) O analiza mai atenta a […]
0Shares
AT-TUFAIL IBN ’AMIR AD-DAWSI (Allah sa fie multumit de el!) (a murit in anul 11 dupa Hijrah)
Daca am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l-ai fi vazut tu umilindu-se smerit si despicandu-se de frica lui Allah. Si aceste pilde le dam Noi oamenilor pentru ca ei sa cugete. (Al-Hashr 59:21)
O analiza mai atenta a textului coranic ne va evidentia numeroase trasaturi neobisnuite ale sale, atat in ceea ce priveste forma, cat si continutul. Asa stand lucrurile, nu trebuie sa ne mai mire cu nimic ca atunci cand au fost provocati sa creeze ceva asemanator, arabii au simtit pe propria lor piele aceste aspecte metafizice; simtindu-se neputinciosi, singura ipoteza plauzibila care le-a stat la indemana a fost aceea de a sustine ca profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) era cand „poet”, cand ghicitor sau chiar „magician”. Conform stradaniei mintii lor, acestea erau tipurile de personalitati tipice si cele mai indreptatite sa primeasca ajutor de la forte sau spirite dintr-o alta lume.
Fascinatia si efectul irezistibil pe care Nobilul Coran le exercita asupra auzului meccanilor, dar si a altor contemporani ai Profetului, au determinat aparitia printre ei a unor persoane arogante al caror rol era acela de a preveni oamenii in legatura cu ascultarea profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Si pentru multi dintre ei devenise o obisnuinta sa-si introduca degetele in urechi ca sa nu asculte Coranul. Iar istoria ne vorbeste despre numarul mare al celor din Qurais care au acceptat Islamul dupa ce l-au ascultat. Unul dintre acestia a fost ’Umar ibn Al-Khattab (Allah sa fie multumit de el!), cel care mai tarziu a devenit cel de-al doilea calif. Un alt caz este cel al eroului nostru de astazi, pe numele sau At-Tufail ibn ’Aamir, sef al tribului sau, Daws. El ne reinvie povestea sa, dupa cum urmeaza :
„Cand am sosit in Mecca (in vremea perioadei din an cand se obisnuieste efectuarea Pelerinajului), conducatorii tribului Qurais m-au intampinat cu caldura. Cei mai in varsta dintre ei chiar au tinut sa ma atentioneze in legatura cu pericolele care ma pasc daca voi asculta cuvintele lui Muhammad, cuvinte care functioneaza ca o magie, conducand la separarea tatalui de fiu, a fratilor unii de ceilalti sau a barbatului de sotia sa. Si au continuat sa-mi spuna fel de fel de povesti pana cand au reusit sa ma bage cu adevarat in sperieti, astfel incat am luat decizia ca niciodata sa nu stau in apropierea acelui om sau sa vorbesc cu el ceva. Cand a venit timpul sa merg la Ka’ba mi-am indesat bumbac in urechi de frica ca nu cumva sa aud vreun cuvant de la Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Si aflandu-ma in aceasta stare de crispare, imediat ce am patruns in sanctuarul sfant am observat ca Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) se ruga intr-o maniera straina noua. Si nu am rezistat in a-l fixa cu privirea, fara sa-mi dau seama apropiindu-ma din ce in ce mai mult, astfel incat imi era aproape imposibil sa nu-mi scape cate ceva din ceea ce el recita. Dintr-o data mi-am spus, ’Cat de stupid poti sa fii, At-Tufail! (blamandu-ma pe mine insumi) Esti un om invatat si, in plus, poet. Ce te opreste sa asculti ceea ce Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) rosteste ? Daca vei auzi ceva corect, atunci accepta acel lucru, iar daca ti se va parea ceva necurat, respinge-l.’ Asadar, am asteptat pana cand Muhammad (salla Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) a parasit moscheea si am pasit pe urmele sale pana cand el a ajuns in pragul casei in care locuia si de aici in casa, loc in care am intrat, de asemenea. I-am povestit cele pe care oamenii sai mi le spusesera in legatura cu el si ca mi-au placut versetele pe care le recitase langa Ka’ba. I-am cerut sa-mi vorbeasca despre mesajul sau, ceea ce a si facut, incepand sa-mi recite capitolele Al-Iklas si Al-Falaq. Si jur pe Allah! Niciodata nu am auzit ceva mai minunat si nici nu invatasem un alt lucru superior invataturilor sale. L-am rugat sa-mi intinda mana pentru a-i declara sprijinul lui si religiei pe care o propovaduia (acceptarea Islamului).”
Eroul nostru a petrecut mai mult timp in Mecca ca sa invete mai multe despre Islam, dupa care a cerut permisiunea sa se intoarca la tribul sau pentru a-i initia in noua religie. Cativa dintre oamenii sai au acceptat Islamul, inclusiv tatal si sotia sa. De asemenea, Abu Huraira a imbratisat Islamul si l-a insotit la Mecca ca sa-l intalneasca pe Profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), cel care s-a rugat pentru calauzirea oamenilor lor. At-Tufail s-a intors la trib si a inceput sa-i invete pana cand a facut jonctiunea cu Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) la Medina (cativa ani mai tarziu), fiind secondat de nu mai putin de 70 de familii apartinand tribului Daws. Atunci cand profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) a revenit in Mecca victorios, eroul nostru i-a cerut permisiunea sa mearga si sa distruga toti idolii pe care ii adorau membrii tribului sau. Cand At-Tufail a inceput sa-i incendieze, femeile si copiii nu s-au indepartat, asteptand cu sufletul la gura ca mania idolului al-Lat sa-l spulbere pe eroul nostru, urgie care – in conceptia lor, ar fi trebuit sa se abata cu atat mai puternic cu cat eroul nostru a ars fara cruzime toti idolii, transformandu-i in cenusa. Vazand ca nimic din toate acestea nu se intampla, toti membrii tribului si-au marturisit credinta in Islam.
Ca un discipol neinfricat al mesajului Islamului, eroul nostru At-Tufail ibn ’Amir a participat in mod activ la toate campaniile duse impotriva idolatriei si nedreptatii, pentru inceput alaturi de Profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), apoi impreuna cu armatele califului Abu Bakr (Allah sa fie multumit de el!). Si-a intalnit fericirea in lupta impotriva lui Musaylima impostorul, de la Al-Yamama, camp unde eroul nostru s-a alaturat sirului martirilor pe calea Adevarului.
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
Medicul fiicei mele era un om extraordinar, arab la origine, extrem de devotat carierei sale si respectat printre colegii lui. De o seriozitate impunătoare, când ma vedea dărâmata, nu ezita sa faca câte o glumă sau sa aduca de la tonomat o cafea. Ma impresionase foarte mult comportamentul lui și mi-am permis sa il intreb de ce face aceste lucruri. Mi-a răspuns că așa este firesc și ca suntem cu toții oameni și cu toții putem avea momente sau perioade dificile. Apoi am văzut că nu facem doar cu mine așa, ci cu toti pacientii. Asistentele și celelalte cadre medicale aveau o atitudine de superioritate și aroganță, pe când el se deosebea cu totul de ei!