Moartea – partea 1

Moartea – partea 1

 Al-Mawt din punct de vedere semantic

 

Viaţa şi moartea sunt opuse precum lumina şi întunericul, frigul şi căldura. Astfel, dicţionarele de limba arabă definesc fiecare termen cu ajutorul opusului său. Definiţia cuvântului al-Hayaat (viaţă) este:” al-Hayaat (viaţă) reprezintă opusul cuvântului al-mawt (moarte); cuvântul hayy (viu) este opusul cuvântului mawt (mort); pluralul cuvântului hayy este ahyaa‘.”

Definiţia morţii este:” Al-Mawt este opusul cuvântului al-Hayyat.” Semnificaţia de baza a cuvântului mawt în limba arabă este nemişcare; tot ce s-a oprit din mişcare este mort. Astfel arabii sunt des auziţi spunând: „Maatat an-naar mawtan” adică „focul a murit (s-a stins)” atunci când cenuşa s-a răcit şi nu a mai rămas nici un tăciune aprins. Aceştia mai spun: „Maat al-harr wal-bard” adică „căldura şi frigul au murit” folosit cu sensul de a o lăsa mai moale, „Maatat ar-reeh” adică „vântul a murit” cu sensul că vijelia s-a oprit şi „Maatat al-khamr” adică „vinul a murit” însemnând că vinul a devenit insipid, fără gust. Al-Mawt reprezintă toate lucrurile care nu au suflet.

ws Charming Green Hills Way Trees 1920x1200 Moartea - partea 1

Dacă semnificaţia de bază a cuvântului al-mawt în limba arabă este nemişcarea atunci mişcarea reprezintă semnificaţia de bază a cuvântului al-Hayaat. În cartea Lisaan Al-Arab se spune că „al-hayy (viu, care trăieşte) reprezintă tot ceea ce este capabil să vorbească şi să se exprime. Făcând referinţă la plante al-hayy reprezintă tot ceea ce este proaspăt şi care creşte.”10 Viaţa omenească ia naştere atunci când sufletul este răsuflat asupra corpului fetusului aflat în pântecul mamei iar moartea reprezintă „ruperea legăturii dintre suflet şi corp, o schimbare de situaţie prin care sufletul este separat de corp şi călătoreşte dintr-un tărâm într-altul.”Source Link

Views: 0

0Shares

Moartea – partea a 2-a

Moartea – partea a 2-a

Moartea mare şi moartea mică

12 secrets to a deeper sleep Moartea - partea a 2-a

Somnul este înrudit cu moartea şi de aici învăţaţii noştri l-au numit moartea mică. Somnul reprezintă o moarte iar trezirea din somn reprezintă o înviere.

 

„El este Cel ce vă ia la şi ne noaptea şi El ştie ceea ce voi aţi dobândit peste zi. Apoi El vă readuce la viaţă în timpul ei…”

(Coran 6: 60)

În timpul somnului sufletele oamenilor sunt ridicate la cer, atunci dacă Allah doreşte, poate să oprească la el un suflet iar daca Allah doreşte ca acea persoană să rămână în viaţă atunci sufletul îi este trimis înapoi, până când timpul său, pe care Allah l-a stabilit, va sosi. Allah spune:

 

„Allah ia la şi ne sufletele, la moartea lor, şi pe cele care nu mor [le ia] în timpul somnului lor. El le ţine la şi ne pe acelea asupra cărora a hotărât moartea, iar pe celelalte le trimite [în trupurile lor] până la un timp hotărât…”

(Coran 39: 42)

Aici Allah ne spune că ambele suflete, cel pe care îl reţine şi cel pe care îl trimite înapoi, mor în moartea somnului, dar cei care mor în realitate (n.r. viaţa lor de pe acest pământ de sfârşeşte) formează un al treilea grup. Asupra acestui grup se face referire la începutul

Aayah-ului: „Allah vine şi le ia sufletele când ei mor…”

(Coran 39: 42)

Allah menţionează două tipuri de moarte, moartea care semnifică sfârşitul vieţii şi moartea somnului; El menţionează că opreşte sufletele celor care trebuie să moară şi le trimite înapoi pe celelalte.

 

Este cunoscut faptul că El ia sufletele celor care mor, indiferent că mor în somn sau înainte de somn, iar El trimite înapoi sufletele care nu mor. Versetul „Allah vine şi le ia sufletele când ei mor…” (Coran 39:42) include ambele situaţii. Când Allah menţionează cele două suflete, El spune că pe unul îl ia iar pe celălalt îl trimite înapoi. Acesta este sensul care reiese din verset şi nu mai este nevoie de alte discuţii.

 

Source Link

Views: 0

0Shares

Religia și Islamul

  Religia Să începem prin a defini cuvântul „religie”, care se întrebuinţează în următoarele sensuri, după cum menţionează dicţionarele explicative: 1.împărăţie, putere, cârmuire, dominaţie; 2.supunere, umilinţă, prosternare; 3.răsplată, recompensă,socotire; 4.cale, îndrumare. După cum poate constata cel ce chibzuieşte, cuvântul religie este folosit în acest verset cu cel de-al patrulea sens. Prin “religie” se are în […]

0Shares


 

Religia

Să începem prin a defini cuvântul „religie”, care se întrebuinţează în următoarele sensuri, după cum menţionează dicţionarele explicative:

1.împărăţie, putere, cârmuire, dominaţie;

2.supunere, umilinţă, prosternare;

3.răsplată, recompensă,socotire;

4.cale, îndrumare.

După cum poate constata cel ce chibzuieşte, cuvântul religie este folosit în acest verset cu cel de-al patrulea sens. Prin “religie” se are în vedere acel mod de viaţă, de a gândi şi de a acţiona, care este luat drept model şi apoi urmat. În acelaşi timp, se cuvine ca cititorul să nu scape din vedere că acest cuvânt apare în Coran determinat cu articolul hotărât, în forma „religia”.

Coranul nu afirmă faptul că Islamul este unul dintre modurile de viaţă şi de gândire, ci afirmă că Islamul este singurul mod corect de viaţă al omenirii şi de gândire în această lume. De asemenea, cititorul poate observa faptul că Sfântul Coran nu foloseşte cuvântul „religie” într-un sens limitat, ci într-un sens cuprinzător, mult mai larg decât îşi închipuie oamenii în general. Prin modul de viaţă se înţeleg toate domeniile vieţii în ansamblul ei şi nu doar una din manifestările sau aspectele ei.

Tot astfel, nu se are în vedere doar modul de viaţă al fiecărui individ în parte, ci un mod de viaţă sigur pentru întreaga comunitate omenească. În acelaşi timp, nu înseamnă că este modul de viaţă pentru o anumită ţară sau comunitate ori pentru o anumită epocă, ci este un sistem practic, general, cuprinzător, care se referă la toate aspectele vieţii omeneşti, atât individuale cât şi colective. Din afirmaţia Coranului nu trebuie să se înţeleagă că Islamul reprezintă doar o serie de acte de adorare şi credinţa în cele nevăzute şi în viaţa de după moarte, aşa cum nu înseamnă că singura imagine corectă a gândirii şi a faptelor este a celor evlavioşi dintre oameni. Am spus evlavioşi în conformitate cu termenul folosit astăzi de occidentalii care consideră că religia ar fi expresia unei serii de ritualuri de adorare, fără a avea nici o legătură cu viaţa socială. Aceasta este imaginea atribuită Islamului.

Totodată, Coranul nu are în vedere prin această afirmaţie a sa că Islamul este un mod de viaţă specific arabilor sau doar unor oameni care au trăit şi au prosperat până la un anumit timp sau în decursul unei epoci, cum ar fi revoluţia industrială. Nici una, nici alta! Ceea ce spune acest verset este că singurul mod de viaţă adevărat, acceptat de către Allah în această lume, capabil să garanteze existenţa întregii omeniri, valabil pentru orice epocă şi orice timp, este acea cale spontană, naturală, care este exprimată prin Islam.

Coranul are în vedere modul de gândire şi de acţiune cuprinzător pentru existenţa întregii omeniri, fără deosebire între o epocă şi alta sau între o ţară şi alta.

 

Islamul

Să ne referim acum la cuvântul „islam” şi să reflectăm asupra semnificaţiei lui. Cuvântul “islam” înseamnă în limba arabă ascultare, predare, supunere faţă de porunca sau interdicţia cuiva fără nici o obiecţie. Dar pentru că în Coran cuvântul “religie” este articulat cu articol hotărât, a căpătat un sens exact. Islamul, ca termen coranic, înseamnă supunere faţă de Allah şi ascultarea Lui, eliberarea robului de libertatea sa proprie şi supunerea faţă de Allah Preaînaltul.

Supunerea , predarea, ascultarea nu înseamnă că omul se supune legilor naturii, după cum îşi închipuie unii oameni, nu înseamnă nici că robul se supune concepţiei de mulţumire a lui Allah şi voinţei Lui, lăsându-se condus şi eliberându-se de voinţa sa de a gândi şi de a acţiona. Islamul înseamnă ca omul să urmeze calea gândirii şi a faptelor, cale pe care Allah Preaînaltul a revelat-o prin profeţi drept călăuză pentru oameni, să accepte această cale dreaptă şi să se supună cerinţelor ei, lipsindu-se de libertatea individuală dezordonată în gândire şi în fapte.

Untergehende SonneAceasta este calea pe care o exprimă Coranul prin Islam. Şi ea nu este o religie nouă, care a apărut în “ţara arabilor” cu paisprezece secole în urmă, întemeiată de profetul arab Muhammed fiul lui Abdullah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!), ci Allah le-a trimis oamenilor această credinţă din clipa în care au apărut pe faţa acestui pământ şi i-a învăţat că Islamul este singura cale adevărată pentru neamul omenesc în această lume. Cei care au fost trimişi ca profeţi şi mesageri în diverse epoci şi timpuri, în diferite regiuni şi locuri, au fost trimişi pentru călăuzirea oamenilor, drept vestitori şi prevenitori şi cu toţii au chemat la acest Islam, cu care Allah l-a trimis în cele din urmă ca propovăduitor al tuturor oamenilor, ca ultim şi cel mai bun profet, profetul neştiutor de carte pe Muhammed fiul lui Abdullah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!). Acest adevăr nu a fost afectat de ceea ce au săvârşit adepţii lui Moise (pacea asupra lui) în urma lui, prin mutarea cuvintelor de la locul lor, amestecarea adevărului cu minciuna şi născocirea unui nou sistem, combinat cu fel de fel de opinii, după bunul plac, numit iudaism. De asemenea, adevărul mesajului nu a fost afectat nici de ceea ce au inventat creştinii, după profetul lor, noul sistem religios pe care l-au atribuit lui Isus Christos (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în mod mincinos şi fals. Nu a fost afectat nici de încălcarea de către comunităţile din India, China, Iran şi din alte regiuni ale globului pământesc, a cuvântului transmis de trimişii şi călăuzitorii din aceste ţări şi nici de cutezanţa acestora de a născoci religii şi sisteme de viaţă, amestecând adevărul cu minciuna, după cum le-au dictat propriile suflete.

Într-adevăr, nimic din toate acestea nu a putut să prejudicieze ceea ce am afirmat, deoarece religia cu care au venit Moise şi Isus şi cu care au fost trimişi şi alţi profeţi pentru a-i chema pe oameni la ea, nu a fost decât Islamul – religia pură a lui Allah. Prin aceasta devine limpede provocarea Coranului: Singurul mod de viaţă adevărat, acceptat de către Allah pentru oameni, este ca aceştia să se supună dinaintea Lui şi să fie fideli credinţei în El, să urmeze această cale de gândire şi de acţiune, către care i-a călăuzit Allah prin intermediul profeţilor şi trimişilor Săi.

 

 

Sursa: islamulazi.ro/forum

 

Source Link

Views: 1

0Shares