Să combatem ura și intoleranța cu înțelepciune

Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii. Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă […]

0Shares

Știrile zilnice ne fac din ce în ce mai conștienți de creșterea urii și intoleranței în societatea noastră globală. O mare parte a acestei uri vizează celelalte religii.

Prea mulți oameni au fost învățați să creadă că pentru a fi devotați religiei lor și pentru a-i apăra adevărul, ei trebuie să denigreze și să respingă oamenii altor credințe și să adopte o atitudine de nerespect și intoleranță.

În timp ce Islamul a fost ținta din prima linie a recentelor manifestări ale urii religioase, problema este globală și afectează toate comunitățile noastre religioase. Toate tradițiile noastre religioase sunt atât vulnerabile la atacuri ostile din partea altora cât și susceptibile de exploatare ca un fundament pentru ostilitate și intoleranță față de alții.

Căutarea fericirii și a bunei stări este comună întregii omeniri, și totuși noi toți suntem capabili de practici care vin în calea acestei fericiri. Prin urmare, a avea de-a face cu ura religioasă este o provocare majoră pentru liderii religioși din toată lumea, care sunt în serviciul comunității lor.

Următoarele 12 puncte sunt alcătuite de savanții și liderii religioși afiliați Institutului Elijah Interfaith care au dorit să-și împărtășească experiența și viziunea lor cu cei din comunitățile religioase.Aceste 12 puncte sunt împărțite în lumina a trei mari învățături pline de înțelepciune, recunoscute de toate religiile lumii.
bar-photo1
I. Cunoaște-te pe tine însuți

Cel mai mare principiu al vieții spirituale, care este comun tuturor tradițiilor noastre este auto-cunoașterea. Fără o auto cunoaștere adecvată, suntem înclinați spre comportamente pe care poate nu le conștientizăm și în care ,în ultimă instanță, nu credem cu adevărat. Auto-cunoașterea oferă baza pentru combaterea intoleranței,violenței și a urii religioase.

1. Oprește-te și gândește-te. Cei înțelepți se opresc și se gândesc înainte de a vorbi și de-a acționa.

Adeseori împrumutăm atitudini din mediul nostru, și aflăm suport pentru atitudini și acțiuni printre colegii noștri. Se poate ca noi să fim membri bine intenționați ai comunităților religioase care nu ne consideră ostili sau intoleranți. Dar intențiile bune nu sunt o garanție a unei acțiuni corecte. Primul sfat al înțelepciunii este de a ne opri și gândi. Privește-te din afară, nu-ți asuma nimic, consideră dacă ceea ce spui este într-adevăr ceea ce crezi și ceea ce te învață tradițiile tale. Rupe cercul de comportament automat și cel al isteriei negative, chiar dacă acestea au fost generate în numele tradițiilor tale religioase.

2. Fii conștient. Cei înțelepți sunt alerți și își monitorizează constant atitudinea lor.

Mare parte a comportamentului nostru în plan personal și colectiv rezultă din inconștiență. Analizează-te. Se poate să existe asemenea comportamente care să reflecte intoleranță ostilă și absența acceptării altuia?Ai picat în felul de corectitudine în care propria ta valoare vine în detrimentul celuilat? Entuziasmul tău religios te-a orbit până la negativism sau chiar tendințe violente care s-au strecurat în gândurile și acțiunile tale? Aceste tendințe chiar sunt legate de învățăturile religiei tale?

3. Recunoaște teama. Cel înțelept recunoaște teama și o combate cu cunoaștere.

Ura este câteodată ceva ce rezultă din teamă. Cineva se poate teme de necunoscut și altcineva se poate teme de alte religii deoarece acesta nu le cunoaște sau nu le cunoaște practicanții. Identifică orice teamă înlăuntrul tău, și combate-o prin obținerea cunoașterii despre alte credințe.Nu lăsa ca teama să te conducă.

II. Practică regula de aur

Una dintre cele mai fundamentale învățături ale tuturor religiilor este regula de aur. Afirmă că trebuie să te porți cu alții așa cum vrei ca alții să se poarte cu tine. Acest principiu de reciprocitate este articulat în toate religiile lumii, fără excepție. Practicând regula de aur ne poate ajuta să avansăm în combaterea intoleranței și urii pe care o produce.

4. Găsește ce e bun în ceilalți. Cel înțelept găsește ce e bun în alții. Acesta este adevărul lor.

Ura este adesea fondată prin prezentarea celuilalt într-o lumină distorsionată care arată ce e mai rău în celălalt. Ai vrea să fii prezentat pe baza unor fapte a câtorva oameni ale căror învățături nu reprezintă concepția ta? Alege să-l înfățișezi pe celălalt într-un mod care este corect faptelor istorice și propria înțelegere a celuilalt. Nu manipula informațiile despre celelalte credințe. Reprezintă-i atât de corect cum ai vrea ca ei să te reprezinte. Și mereu caută să găsești ce este mai bun în ei.

5. Cunoaște-l pe celălalt. Omul înțelept caută să-l cunoască pe celălalt personal.

Frica și ura sunt produsele ignoranței. Dacă nu-l cunoaștem pe celălalt, îl portretizăm ușor în termeni negativi, născuți din frica noastră. Încearcă să-l cunoști pe celălalt în realitate. Încearcă să-l cunoști pe celălat în mod personal. Viața este diferită când avem prieteni. Și confruntarea dintre oameni și religii este transformată radical când avem chiar și un singur prieten din altă credință. Este potrivit să critici, să ai diferențe de opinie și dezacorduri. Asta se întâmplă și între prieteni, de altfel. Dar fă-ți dezacordurile ca acelea dintre prieteni. Nu contează ce auzi despre oamenii altor religii, ține minte că ei sunt oameni, cu mai multe lucruri comune cu tine decât diferențe.

6. Înțelege punctul de vedere al celuilalt. Cel înțelept ia în considerare punctul de vedere al celuilalt.

Nu este de ajuns să îl cunoști pe celălalt așa cum a fost descris de o sursă de cunoaștere externă. Trebuie să înțelegem cum se înțelege celălalt pe el/ea însuși/însăși,chiar dacă nu îl/o vedem față în față. Doar prin înțelegerea celuilalt așa cum o face el sau ea putem să simțim o compansiune și un fel de înțelegere care vindecă ura. Pune-te în locul celor de altă religie. Dacă problema nu ar fi fost legată de altă religie, ci a ta însuți, cum ai fi răspuns? Răspunsurile tale ar fi fost la fel?

7. Nu generaliza sau stereotipa. Cel înțelept nu generalizează.

Fiecare dintre religii are manifestări variate, fațete și ideologii. Cu unele ne identificăm, pe altele le respingem.Nici o religie nu este monolită. Așadar, nu fă afirmații despre toții membrii unei religii –evrei, musulmani, hinduși sau ai unei religii ca – Islam, Budism. Vorbește despre o persoană specifică, o învățătură anume, sau problema la îndemână. Nu folosi incidente specifice care îi implică pe practicanții unei religii pentru a condamna tradiția în totalitate. Condamnă actele rele, nu pe toți membrii religiei. Din nou, gândește-te la diversitatea părerilor din propria ta religie, și cât ar fi de incorect pentru tine să fii făcut responsabil pentru atitudinile și acțiunile altora din religia ta care nu îți reprezintă deloc punctul de vedere.

8. Vorbește deschis contra urii. Cel înțelept vorbește deschis împotriva fărădelegii.

O persoană înțeleaptă nu poate fi intolerantă, nici nu poate urî. Înțelepciunea este una dintre cele mai adânci năzuințe ale religiilor, și toate religiile recunosc valoarea înțelepciunii. Înțelepciunea oferă un antidot pentru ură, violență și intoleranță. Înțelepciunea tradițiilor noastre este un răspuns la intoleranță.Testul, adevăratul rod al religiilor noastre, se află în idealul de înțelepciune nu în extremismul care se bazează pe citirea Scripturii de o singură parte și entuziasmul religios superficial.

9. Obține cunoașterea corectă. Cel înțelept caută informații fiabile despre alte religii.

Noi toți suferim de pe urma cunoașterii inadecvate referitoare la alții. O mare parte din cunoașterea noastră vine de la mass-media. Este treaba mass-mediei să simplifice și să ofere titluri. Dar mass-media poate adesea să joace un rol negativ prin agitarea conflictului. Nu considera mass-media ca fiind o autoritate. Învață despre ceilalți, obține o cunoaștere de prima mână, află faptele pentru tine. Asigură-te că sursele tale de cunoaștere sunt sigure și nu sunt viciate. Asigură-te că informațiile nu au fost manipulate pentru a obține suport politic. Consultă învățați și experți ai tradiției, dinăuntrul și din afara ei, pentru a obține cea mai sigură cunoaștere posibilă.

10. Învață lecțiile de istorie. Cel înțelept învață lecțiile de istorie: Violența și distrugerea sunt mereu regretate.

Istoria este plină de momente de ardere a cărților altora. Cărțile evreilor au fost arse de către creștini în Evul Mediu, și de către naziști în timpul celui de al treilea Reich. Cu trecerea timpului și maturizarea înțelegerii, acestea au devenit surse de regret. Nimeni nu se uită azi cu mândrie la conflictele din trecut. De ce să faci un lucru pe care tu,sau descendenții tăi, îl vei regreta?

11. Fii smerit. Cel înțelept este smerit.

Ura religioasă și intoleranța vin din aroganța despre propria credință, cunoaștere, sau virtute. Adevărata virtute constă în smerenie, care este un semn al înțelepciunii. Este o putere spirituală, nu o slăbiciune. Smerenia ne face să realizăm că , știința noastră despre Dumnezeu este mereu parțială și că nimeni nu are monopol pe înțelepciune. Putem învăța mereu de la alții, chiar și de la aceia cu care avem dezacorduri pe chestiuni importante. O atitudine smerită față de alții va deschide ușile recunoașterii înțelepciunii celuilalt,astfel îmbogățindu-ne propria experiență a propriei credințe.

12. Împărtășește înțelepciunea. Înțeleptul recunoaște înțelepciunea oriunde s-ar afla și o împărtășește.

Înțelepciunea este unul dintre cele mai înalte roade al vieții religioase. Caut-o în tradiția ta, fii deschis să o împarți cu alții și recunoaște-o în alte tradiții. Toate religiile sunt izvoare de înțelepciune și a dragostei care se revarsă din ea. Prin împărtășirea înțelepciunii se deschid porțile prieteniei și acceptării și oferă un antidot pentru ură și intoleranță.

 

 

Sursa: Forumul de discuții Islamul Azi.

Source Link

Views: 1

0Shares

Matematica Islamului de aur – 1

Simina Harmonie     Cultura arabă a fascinat întotdeauna şi a suscitat interes şi curiozitate pentru oamenii de ştiinţă din restul lumii. Ea a însemnat atât cifrele arabe, cât şi algebra, Avicenna, astrolabul, alambicul, alchimia. Declinul Imperiului Roman şi prăbuşirea sa în 476 au făcut ca o dată cu intrarea în letargie a culturii romane […]

0Shares

Simina Harmonie

 

 

Cultura arabă a fascinat întotdeauna şi a suscitat interes şi curiozitate pentru oamenii de ştiinţă din restul lumii. Ea a însemnat atât cifrele arabe, cât şi algebra, Avicenna, astrolabul, alambicul, alchimia.
Declinul Imperiului Roman şi prăbuşirea sa în 476 au făcut ca o dată cu intrarea în letargie a culturii romane şi implicit a celei greceşti, să aibă loc o înflorire a celei arabe. Până în epoca formării statului unificat şi a marilor cuceriri, cultura arabă a avut un caracter predominant oral şi practic, izvorât din necesităţile impuse de viaţa aspră din deşerturile peninsulare. Acest caracter practic al culturii pre-islamice s-a retransmis şi ştiinţei arabe din secolele următoare.
Fără marile realizări ale islamului (în artă, ştiinţă, tehnologie) multe dintre cunoştinţele Greciei, Romei şi Egiptului antic ar fi fost pierdute pentru totdeauna, deoarece arabii şi-au făcut un titlu de glorie din a traduce din turcă, persană, ebraică în arabă iar prin traducerile în latină au făcut posibile răspândirea lor în Europa.
Încă din perioada pre-islamică, arabii au intrat în contact cu civilizaţia şi cultura mai dezvoltată din ţările vecine – Siria, Palestina, Persia – prin mijlocirea comunităţilor de sirieni, greci, evrei, persani, statorniciţi în peninsulă sau prin călătoriile făcute de negustorii arabi peste hotare.
Mahomet Abu –l Qâsim Mouhammed, sau simplu în cultul musulman, Mohammed, este profetul fondator al islamului. S-a născut în 570 la Mecca (actualmente în Arabia Saudită) şi a murit în 632 la Medina.
Iată pe scurt câteva repere cronologice care fixează istoria zbuciumată a arabilor:

  • 570, se naşte Mahomet la Mecca;
  • 611, Mahomet are revelaţia misiunii sale; Coranul conţine cuvîntul lui Alah, şi devine cartea sacră a musulmanilor, al cărui principiu fundamental este: “Nu există decât un singur Dumnezeu şi Mahomet este profetul său”;
  • 622, începutul erei Hegirei – anul 0 al calendarului musulman;
  • 630, musulmanii îşi încep stăpânirea peste Mecca;
  • 632, profetul Mahomet moare;
  • 642, musulmanii întră în Egipt;
  • 652, cel de-al treilea calif, Uthmân este asasinat; Ali, vărul şi ginerele său îi succede; lumea musulmană se împarte în suniţi, şiiţi şi kharijiţi;
  • 661-750, regatul Omeyyazilor (suniţi); capitala se instalează la Damasc;
  • 670, este fondată moscheea din Kairouan, Tunisia;
  • 711, musulmanii intră în Spania;
  • 732, Charles Mart-el (bunicul lui Charlemaigne) opreşte expansiunea musulmanilorla Poitiers;
  • 750-1258, regatul Abbasizilor (suniţi). Ei fondează oraşul Bagdad care devine în 762 capitala imperiului musulman, centrul politic, economic şi cultural;
  • 1055, turcii selgiucizi preiau controlul asupra Bagdadului;
  • 1095, Papa Urban al II-lea, în Consiliul de la Clermont, dă semnalul pentru începerea Cruciadelor (eliberarea arabilor de sub dominaţia turcilor selgiucizi);
  • 1095-1272, perioada cruciadelor;
  • 1099, asediul Ierusalimului;
  • 1187, Saladin recucereşte Ierusalimul;
  • 1258, mongolii cuceresc Bagdadul;
  • 1291, asediul de la St-Jeans d’Acre reprezintă încheierea perioadei cruciadelor;
  • 1453, sultanul Mehmed al II-lea cucereşte Constantinopolul care devine capitala Imperiului Otoman.

cuceririle arabe - culori

 

 

 

 

 

 

În timpul cuceririlor musulmane din secolele VII-IX s-a instaurat Califatul, sau Imperiul islamic, unul dintre cele mai mari imperii din istorie. Ascensiunea califatului Abbasid de la începutul secolului al VIII-lea precum şi transferarea capitalei de la Damasc la noul oraş Bagdad a marcat începutul acestei perioade, numită şi “epoca de aur a Islamului”. Imperiul Islamic se întindea peste Peninsula Iberică, Africa de nord, sudul Italiei, Orientul Mijlociu, Asia centrală.
Apariţia profetului Mohamed către anul 600 şi a noii religii – islamul, au permis crearea unei noi identităţi pentru triburile nomade din peninsula arabică. Islamsemnifică în arabă supus puterii divine. Leagănul intelectual şi economic al noii civilizaţii a fost Mecca – oraşul natal al profetului, aflat la răscrucea căilor comerciale ale regiunii.

coran 01 Matematica Islamului de aur – 1
 Pagină din Coran

După moartea profetului, în 632, marile cuceriri şi extinderea statului arab de la Indus la Oceanul Atlantic au pus pe arabi, începând din secolul al VII-lea, în contact direct cu civilizaţiile şi culturile considerabil mai înaintate decât ale lor, din Imperiul Bizantin, Orientul Apropiat, Persia, Egiptul, Spania, Sicilia, India, China. Vechiul oraş cartaginez Cordoba, a devenit în 756 capitala emiratului condus de Abd ar- Rahman. I.

Cultura clasică arabă s-a format treptat, în condiţiile islamizării ţărilor cucerite, ale sintezei dintre vechea cultură arabă şi culturile din aceste ţări şi a atins culmea înfloririi sale în perioada secolelor VIII-IX, perioadă în care au fost culese şi redactate poeziile orale arabe pre-islamice din secolele VI-VII. Din cauza influenţei islamului, arabii şi-au însuşit în mod unilateral moştenirea culturii antice, interdicţia religioasă de a înfăţişa chipuri de oameni şi animale (provenită din teama de idolatrie) au schimbat evoluţia picturii şi a sculpturii.

 

 

 

Sursa:  simina-harmonie.blogspot.ro

Source Link

Views: 1

0Shares

Matematica Islamului de aur – 2

Simina Harmonie   Înflorirea culturii arabe în secolele VIII-XII se datorează unui complex de condiţii favorabile, cauzate de avântul economic ce a caracterizat această perioadă. Bazându-se pe moştenirea culturii arabe pre-islamice cultura arabă a acestei perioade s-a caracterizat printr-o vădită înclinare spre studiul ştiinţelor naturii şi al aplicaţiilor practice. Astfel au fost elaborate lucrări speciale […]

0Shares

Simina Harmonie

 

Înflorirea culturii arabe în secolele VIII-XII se datorează unui complex de condiţii favorabile, cauzate de avântul economic ce a caracterizat această perioadă. Bazându-se pe moştenirea culturii arabe pre-islamice cultura arabă a acestei perioade s-a caracterizat printr-o vădită înclinare spre studiul ştiinţelor naturii şi al aplicaţiilor practice. Astfel au fost elaborate lucrări speciale pentru nevoile arhitecturii şi tehnicii. De exemplu matematicianul Abu-al-Wafa (940-998) a scrisCartea despre cele ce sunt necesare meşteşugarilor în legătură cu construcţiile.

catedrala mezquita 5 Matematica Islamului de aur – 2
Bogatele cunoştinţe de matematică au făcut posibile măreţele construcţii arabe pentru care subordonarea manifestărilor artistice unor norme cu caracter religios le conferă o notă de originalitate. Cel mai vechi monument de arhitectură arabă care s-a păstrat este aşa-numita Cupolă a stâncii din Ierusalim ( în ebraică – Kipat ha Sela), ridicată între 687-691, fiind cea mai veche construcţie islamică funcţională.

Arabii cred că aici este locul din care profetul Mohamed s-a înălţat la cer pe calul său fabulos, pentru ca apoi să se întoarcă pe Pământ şi să-şi transcrie viziunile, iar evreii cred că stânca protejată de cupola aurită este locul pe care s-a aşezat Chivotul Legământului.

Cupola+Stancii5 Matematica Islamului de aur – 2
Fig.4, Cupola Stâncii

Dar cea mai remarcabilă creaţie a epocii omeyyazilor este faimoasa moschee din Cordoba, Mezquita, a cărei construcţie a început în 785 pe o veche biserică vizigotă. Moscheea poartă numele Moscheea Aljama, în cinstea soţiei emirului musulman Adb ar- Rahman I , care a proiectat această clădire ca parte ataşată palatului său. Moscheea a suferit o neîntreruptă serie de modificări. Cu toate acestea a rămas cea mai mare şi mai frumoasă dintre cele peste 1000 pe care le deţinea oraşul la acea vreme. Pe lângă această calitate ea era şi a doua clădire, ca mărime, din lumea musulmană. Mezquita a ajuns, în scurt timp, un foarte important loc de pelerinaj pentru musulmani, ţinând cont că moscheea găzduia în acea vreme şi o copie originală a Coranului. Mezquita este impresionantă în primul rând pentru arcele ei uriaşe, susţinute de mai bine de 1000 de coloane din cuarţ, onix, marmură şi granit. Acestea au fost făcute incluzând în ele şi rămăşiţele vechiului templu roman ce ocupa locul mai înainte. Arcele duble, întâlnite des în această clădire au rolul de a susţine greutatea bolţilor. Este decorată cu numeroase figuri geometrice şi motive florale.

În ceea ce priveşte aceste decoraţiuni ale tuturor monumentelor de artă religioasă şi nu numai (Coranul interzicând reprezentarea prin pictură sau sculptură a figurilor umane şi animale), se dezvoltă o decoraţie cunoscută sub numele de arabesc, care deşi nu este inventată de arabi, este promovată de aceştia şi transformată într-un element caracteristic artei lor.
    Aportul arabilor la cultura şi civilizaţia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei şi al Siciliei. Viaţa intelectuală şi culturală din aceste două ţări aflate sub ocupaţie islamică era superioară celei din restul Europei acelor vremuri. Legăturile artistice ale europenilor cu lumea arabo-islamică încep încă din secolul al VIII-lea, odată cu schimburile comerciale care includeau şi obiecte de artă iar mai târziu, prin intermediul cruciadelor, europenii au cunoscut mai îndeaproape arta arabă. Arhitectura Evului Mediu occidental a fost sensibil influenţată de tradiţiile arhitecturii arabo-musulmane (ferestre duble, arce diferite, creneluri, arcade sau bolte poligonale, suprafeţe traforate). 
    Una dintre învăţăturile Coranului spune că “cerneala savanţilor este mai sfântă decât sângele martirilor” şi este unul dintre perceptele care au contribuit major la amplificarea fenomenului cultural şi ştiinţific arab.
alhambra+arabescuri Matematica Islamului de aur – 2




Palatul Alhambra, Spania

 

 

 

 

 

 

 

Source Link

Views: 1

0Shares