IBN AL-BAITAR

Abu Muhammed Abdullah Ibn Ahmed Ibn al-Baitar Dhiya al-Din al-Malaqi a fost unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai Spaniei musulmane si a fost cel mai mare botanist si farmacist al Evului Mediu. S-a nascut in orasul spaniol Malaqa (Malaga), catre sfarsitul secolului al-XII-lea. El a invatat botanica de la Abu al-Abbas al-Nabati, […]

0Shares

biologi_1Abu Muhammed Abdullah Ibn Ahmed Ibn al-Baitar Dhiya al-Din al-Malaqi a fost unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai Spaniei musulmane si a fost cel mai mare botanist si farmacist al Evului Mediu. S-a nascut in orasul spaniol Malaqa (Malaga), catre sfarsitul secolului al-XII-lea. El a invatat botanica de la Abu al-Abbas al-Nabati, un botanist erudit, cu care a inceput sa culeaga plante in Spania si in jurul acesteia. In 1219 a parasit Spania, pentru a pleca intr-o expeditie cu scopul de a culege plante si a calatorit de-a lungul coastei de nord a Africii, ajungand pana in Asia Mica. Modul exact in care a calatorit (daca pe apa sau pe uscat) nu este cunoscut, dar printre localitatile importante vizitate de el, se numara Bugia, Qastantunia (Constantinople), Tunis, Tripoli, Barqa si Adalia. Dupa 1224, a intrat in serviciul lui al-Kamil, guvernatorul Egiptului, si a fost desemnat botanist sef. In 1227 al-Kamil si-a extins dominatia pana la Damasc, si Ibn al-Baitar l-a insotit acolo, fapt care a constituit o oportunitate de a culege plante in Siria. Cercetarile sale cu privire la plante au cuprins o arie vasta, incluzand: Peninsula Arabica si Palestina, pe care fie ca le-a vizitat, fie ca a reusit sa adune plante in timpul stationarilor sale in aceste zone. A murit in Damasc, in 1248.

Contributia majora a lui Ibn Baitar, lucrarea sa intitulata Kitab al-Jami fi al-Adwiya al- Mufrada الجامع لمفردات الأدوية و الأغذية , reprezinta una dintre cele mai mari compilatii de botanica in limba araba cu privire la plantele medicinale. Aceasta lucrare s-a bucurat de un statut inalt in randul botanistilor pana in secolul al-XVI-lea si este o opera sistematica ce cuprinde lucrari mai vechi, cu criticismul cuvenit, si care aduce in mare parte o contributie originala. Aceasta enciclopedie cuprinde cam 1,400 de articole diferite, in general plante medicinale si legume, dintre care cam 200 de plante nu erau cunoscute inainte de aparitia sa. Cartea face referire la lucrarile a 150 de autori, in mare parte arabi, si citeaza ca 20 de savanti greci din vechime. A fost tradusa in latina si publicata in 1758.

Cel de-al doilea tratat monumental, Kitab al-Mlughni fi al-Adwiya al-Mufrada المغني في الأدوية المفردة reprezinta o enciclopedie de medicina. Medicamentele sunt enumerate in conformitate cu valoarea lor terapeutica. Astfel, cele 20 de capitole se refera la plantele care au o importanta in bolile capului, ale urechii, ale ochilor, etc. In ceea ce priveste problemele de chirurgie, el citeaza frecvent din renumitul chirurg musulman, Abul Qasim Zahrawi. Pe langa denumirile in limba araba, Baitar a a dat si numele grecesc si cel latin al plantelor, facilitand astfel transferul informatiilor.

Contributiile lui Ibn al-Baitar sunt caracterizare de observatie, analiza, si clasificare si au avut o influenta semnificativa asupra botanicii orientale si occidentale, cat si asupra medicinii. Chiar daca Jami a fost tradusa si publicata destul de tarziu in limbile occidentale, totusi multi savanti studiasera anumite parti din aceasta lucrare, facand referire la ea.

 

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 0

0Shares

Lumea în concepţia islamică -2

Lumea în concepţia islamică -2   Fiecăruia dintre voi Noi i-am dat o lege şi o rânduială. Dacă ar fi voit Allah, v-ar fi făcut o singură comunitate, dar El voieşte să vă încerce în ceea ce v-a dat. Deci, întreceţi-vă în împlinirea de fapte bune, căci la Allah este întoarcerea voastră, a tuturor, şi […]

0Shares

Lumea în concepţia islamică -2

 

Fiecăruia dintre voi Noi i-am dat o lege şi o rânduială. Dacă ar fi voit Allah, v-ar fi făcut o singură comunitate, dar El voieşte să vă încerce în ceea ce v-a dat. Deci, întreceţi-vă în împlinirea de fapte bune, căci la Allah este întoarcerea voastră, a tuturor, şi El vă va înştiinţa despre cele asupra cărora aţi avut păreri diferite! (Al-Ma’idah 5:48)

Şi dacă Domnul tău ar fi voit, i-ar fi făcut pe toţi oamenii o singură comunitate. Dar ei nu încetează să fie în neînţelegere. (Hud 11:118)

Râvna voastră este felurită. (Al-Layl 92:4)

Fiecare are o direcţie spre care se îndreaptă. Voi însă râvniţi spre cele mai bune. Oriunde v-aţi afla, Allah vă va aduce pe voi toţi la judecată, căci Allah este peste toate cu putere. (Al-Baqarah 2:148)

diversitateComentatorii au explicat cele două versete din sura Hud, afirmând că “oamenii sunt diferiţi”, întrucât diversitatea şi diferenţele sunt motive şi înţelepciuni ale făpturilor şi aceasta pentru a exista concurenţă pe calea evlaviei, reformei şi a faptelor bune. De aceea, în viziunea islamică asupra viitorului – până când Allah va lăsa moştenire pământul cu cei care se află pe el – vor exista secte, rânduieli şi religii numeroase, iar victoria Islamului asupra celorlalte religii va fi o victorie a “soluţiilor” islamice şi nu moştenirea de către Islam a celorlalte rânduieli şi religii.

Această imagine islamică asupra existenţei, cu lumile sale diferite, bazate pe diversitate, multitudine, diferenţe, recunoaştere reciprocă şi convieţuire, nu s-a limitat la atitudinea “teoretică” de recunoaştere forţată a celuilalt, ci această imagine atinge ca civilizaţie şi progres, cel mai înalt grad al justiţiei şi al echităţii în relaţia cu celălalt, indiferent de culoarea lui.

În vreme ce religia evreilor se limitează doar la iudaism, contestându-i pe toţi ceilalţi şi învinuindu-i de necredinţă, creştinismul procedează în mod similar cu toţi ceilalţi:

Iar când li s-a zis: “Credeţi în ceea ce a trimis Allah!”, Ei au răspuns: “Noi credem în ceea ce ne-a fost trimis!”. Şi ei se leapădă de ceea ce a venit mai apoi – şi care este Adevărul ce întăreşte ceea ce au ei!” (Al-Baqarah 2:91)

Au zis iudeii: “Creştinii nu au nici un temei!” Şi, totuşi, ei citesc Scriptura. Şi, asemenea vorbelor lor, au zis şi cei care nu au ştiinţă. (Al-Baqarah 2:113)

În vreme ce ceilalţi se contestă unul pe celălalt, numai Islamul şi musulmanii recunosc toate rânduielile şi confesiunile, toate profeţiile şi mesajele, celelalte cărţi, paginile şi tablele care au constituit revelaţia divină pentru toţi profeţii şi trimişii. Pe lângă această recunoaştere, există sacralitatea, sanctificarea, protejarea şi preamărirea tuturor trimişilor şi a tuturor mesajelor:

Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare dintre ei a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui şi în trimişii Lui. Ei zic: “Noi nu facem nici o deosebire între vreunul dintre trimişii Săi şi ceilalţi. (Al-Baqarah 2:285)

Numai Coranul afirmă că el a venit ca o adeverire a tuturor revelaţiilor lui Allah trimise profeţilor şi este singurul care menţionează, în mod direct, în cuvinte, aceste cărţi divine: foile lui Avraam, Tora şi tablele lui Moise, Psalmii lui David şi Evanghelia lui Isus:

Dar celor temeinici în ştiinţă dintre ei şi dreptcredincioşilor care cred în ce ţi s-a trimis ţie şi în ceea ce s-a trimis înainte de tine, precum şi acelora care împlinesc Rugăciunea, plătesc Dania şi cred în Allah şi în Ziua de Apoi, acestora le vom dărui Noi răsplată nemăsurată/ Noi ţi-am trimis ţie revelaţia aşa cum le-am trimis şi lui Noe şi profeţilor de după el. Le-am trimis şi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiilor, lui Isus, Iov, Iona, Aaron şi Solomon, şi i-am dat Noi Psalmii lui David/ Poveştile câtorva trimişi ţi le-am spus Noi mai înainte, iar poveştile altor trimişi nu ţi le-am spus, iar lui Moise i-a vorbit Allah Însuşi, cu glas tare,/ Trimişi – vestitori şi prevenitori – pentru ca oamenii să nu mai aibă nici un fel de temei faţă de Allah, după ce au venit cei trimişi. Iar Allah este Puternic şi Înţelept. (An-Nisaa’ 4:162-165)

Aceasta se află încă şi în foile cele vechi,/ În foile lui Avraam şi ale lui Moise. (Al-A’la 87:18-19)

“Legea credinţei” fiecărei confesiuni, în afară de Islam, nu este completă dacă nu-i tăgăduieşte şi nu-i acuză de necredinţă pe ceilalţi, în vreme ce credinţa islamică nu ar fi completă dacă membrii ei nu ar crede în toate profeţiile, mesajele, cărţile şi rânduielile acestor profeţii. Credinţa islamică nu ar fi deplină dacă nu le-ar da aderenţilor la celelalte confesiuni posibilitatea de a-şi practica dogmele care contravin Islamului, ba chiar tăgăduiesc Islamul! Islamul este singura credinţă în care recunoaşterea celuilalt nu se limitează doar la acela care recunoaşte Islamul ca religie, însă nu-l recunoaşte pe profetul Islamului ca trimis, nu recunoaşte Islamul ca revelaţie divină.

Islamul este singura religie care-l recunoaşte pe celălalt, chiar dacă acesta îl contestă şi îl tăgăduieşte!

Aceia care vor să compare imaginea altuia în dogma islamică cu imaginea lui în celelalte culturi n-au decât să o facă şi vor vedea diferenţa clară între cea islamică şi celelalte.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

0Shares

Femeia este jumătate din întreg

  de Ali Budak-Korkut Altay   „Cel mai virtuos dintre voi este acela cu credinţă excelentă, iar acela care se poartă cel mai frumos cu soţia sa este cel mai virtuos”Respectarea şi onorarea codului moral subliniat în principiile Islamului ridică individul pe vârfuri înalte ce nu pot fi atinse în alt mod, la stări atât […]

0Shares

 

de Ali Budak-Korkut Altay

 

„Cel mai virtuos dintre voi este acela cu credinţă excelentă, iar acela care se poartă cel mai frumos cu soţia sa este cel mai virtuos”Respectarea şi onorarea codului moral subliniat în principiile Islamului ridică individul pe vârfuri înalte ce nu pot fi atinse în alt mod, la stări atât de înalte care nu pot fi dobândite prin altă metodă de veneraţie.

Din păcate, femeile continuă să fie tratate rău şi considerate indivizi neimportanţi în multe părţi ale lumii, poate chiar şi în acele cercuri în care sprijină şi pun în aplicare drepturile femeilor. Potrivit principiilor coranice şi multor hadisuri însă, femeile reprezintă jumătate din întreg. Suntem de părere că atunci când două jumătăţi se unesc, se realizează adevărata unitate a fiinţei umane. Dacă această unitate nu există, nu există nici umanitatea. Bărbatul şi femeia se completează reciproc, căci fiecare dintre ei găseşte în celălalt adevărata sa valoare.

Pe lângă lucrurile scrise şi alte anecdote, Profetul Mohamed era blând cu femeile şi întotdeauna îi încuraja şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru. Din moment ce lui i se trimitea Revelaţia, nu avea nevoie de sfatul altcuiva şi se consulta doar cu soţiile lui cu privire la diferite chestiuni, acesta devenind un precedent pentru urmaşii lui. El a învăţat naţiunea în care trăia că bărbaţii musulmani trebuie să acorde importanţă soţiilor lor. Acesta era totuşi un mod de abordare radical în acele vremuri, când nu numai în Peninsula Arabiei, ci în întreaga lume femeile erau tratate cu dispreţ şi se profita de ele. În unele părţi ale lumii îngroparea de vii a fetelor nou născute era o obişnuinţă, iar în altele existau îndoieli cum că femeile nu ar fi avut suflet. În alte zone fetele erau obligate să se mărite cu cine decideau părinţii şi nu aveau în niciun fel acces la educaţie. Ideea că femeile ar trebui să primească respect şi să fie considerate egale bărbaţilor în societate, în acele vremuri, era una revoluţionară. Profetul a început să-i înveţe aceste lucruri pe oameni prin relaţia pe care o avea cu soţiile sale.

De exemplu, condiţiile din Tratatul de la Hudaybiya a dezamăgit mulţi musulmani, una dintre ele fiind aceea de a nu se săvârşi Pelerinajul în acel an. Mesagerul lui Allah le-a poruncit să-şi sacrifice animalele şi să-şi dea jos hainele pentru Pelerinaj. Unii Companioni au ezitat, sperând că el îşi va schimba părerea. Observându-le reticenţa, Profetul s-a întors în cortul său şi s-a consultat cu soţia sa, Umm Salama, întrebând-o ce părere avea despre acea situaţie. Procedând astfel, el i-a învăţat pe bărbaţii musulmani că trebuie întotdeauna să le ceară părerile soţiilor lor cu privire la chestiuni importante şi nu numai. Tradiţia binecuvântată a Profetului a protejat demnitatea femeilor, care fusese călcată în picioare, iar ele au dobândit un statut înalt în ambele lumi.

half-flower-jouko-mikkolaFiinţele umane, indifirent de sexe, au fost create ca un index al Universului. Cu ajutorul imaginaţiei şi dacă ar fi fost posibil, individul ar putea călători prin macrocosmos şi inspecta nebuloasele maiestuoase şi stelele strălucitoare, întorcându-se din nou în microcosmos şi călătorind prin lumea patriculelor; dacă s-ar putea călători în întregul cosmos şi omul ar putea vedea cu ochii lui minunăţia acestuia, tot nu ar putea găsi nimic comparabil cu fiinţa umană, care este sofisticat alcătuită şi dotată cu putere de a înţelege; nu doar din punct de vedere al alcătuirii sale fizice, ci şi din cel al unicităţii sale spirituale şi facultăţilor intelectuale, umanitatea adevărată este alcătuită cu excelenţă, „în cea mai bună formă,” aşa cum Dătătorul de Formă spune în Discursul Său Divin.

,Allah a creat fiinţele umane ca pe o carte miniaturală în care sunt cuprinse relaţiile cu toate lumile existenţei, precum indexul. În această fiinţă compactă sunt ascunse multe sfere. Fiinţele umane se pot considera minuscule în comparaţie cu tot ceea ce există în jurul lor, însă nu sunt pe deplin conştiente de potenţialul imens cu care au fost înzestrate. Acest lucru este explicat în cel mai frumos mod de Califul Ali ibn Abu Talib: „Tu te consideri un simplu obiect, dar în tine stau ascunse toate sferele existenţei, toate lumile.”

Omul este de fapt un index al Universului. Doar acela care priveşte în esenţa lucrurilor şi citeşte Universul se poate minuna în faţa veridicităţii modului în care a fost construită fiinţa umană, spre deosebire de un simplu călător al cărui privire este fixată doar pe realităţile externe şi percepe entităţile fără a recunoaşte unitatea ce există în ele şi care poate investiga Universul dar nu poate percepe acele înţelesuri subtile şi nici fi conştient de misterul şi adevărul naturii umane. Cel Preaînalt ne spune în mod explicit: „Fără îndoială că Noi am creat fiinţa umană cu cea mai bună statură şi cel mai bun model din creaţie.” Fiecare pas făcut în Univers este amprentat în fiinţele umane.

 

Sursa: Zaman (Traducere după „40 Hadiths-Translation and Commentary,” editată de Ali Budak-Korkut Altay)

Source Link

Views: 0

0Shares