Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Category: Islam

Islam

Pericolul darwinist

Oricine doreşte pace şi linişte ar trebui să observe pericolul darwinist     Atunci când luptăm împotriva unei probleme , trebuie să eliminăm sursa problemei pentru ca rezultatele combaterii noastre să fie cu adevărat eficiente. De exemplu, oricât de mult am încerca să curăţăm în jurul unui gunoi, gunoiul va continua să emane mirosul urât. […]

0Shares

Oricine doreşte pace şi linişte ar trebui

să observe pericolul darwinist

 

 

Atunci când luptăm împotriva unei probleme , trebuie să eliminăm sursa problemei pentru ca rezultatele combaterii noastre să fie cu adevărat eficiente. De exemplu, oricât de mult am încerca să curăţăm în jurul unui gunoi, gunoiul va continua să emane mirosul urât. Toate măsurile de curăţenie luate fără să eliminăm sursa gunoiului vor fi de scurtă durată. Rezolvarea definitivă este eliminare definitivă a sursei de gunoi.

Nu este o soluţie inteligentă să creşti şerpi veninoşi şi să îi laşi liberi, iar apoi când observi că ei încep să omoare oameni, să începi să cauţi soluţii şi să îi omori pe fiecare în parte. În acest caz soluţia este să nu se mai crească şerpi veninoşi. Deci, şi în cazul terorismului, soluţia de durată nu este căutarea fiecărui terorist  şi distrugerea lor. Pentru a scăpa lumea de teroare trebuie depistată sursa şi îndepărtarea ei. Sursele principale ale terorismului sunt ideologiile deviate şi educaţia populaţiei în acest sens.

Azi în aproape toate ţările , darvinismul este predat în şcoli de parcă ar fi fost un adevăr ştiinţific. Tinerii nu sunt

school

învăţaţi că sunt creaţi de Allah, că Allah le-a oferit lor un suflet, o minte şi o conştiinţă, că după ce vor muri vor fi traşi la răspundere, iar în funcţie de această vor fi răsplătiţi în Rai sau vor fi pedepsiţi în Iad. Ei învaţă că au luat naştere prin pură întâmplare, că strămoşii lor sunt animale, că nu au nici o responsabilitate faţă de cineva, că sunt nişte vieţuitoare libere  şi că numai prin luptă şi conflict pot rămâne în viaţă. După ce toată perioada şcolară copilului i s-au insuflat toate aceste lucruri devine în timp duşmanul omului, fiind de acum uşor pentru el să ucidă. Aceşti tineri sunt foarte uşor de convins să săvârşească fapte ce contravin conştiinţei lor. Comunismul, fascismul, naţionalismul, grupurile teroriste, toate sunt rezultatul acestei educaţii.

O altă parte a acestei “educaţii” este arătarea religiei şi a credinţei ca aparţinând oamenilor înnapoiaţi. Cei educaţi sunt cei care cred în darvinism şi materialism, religia rămănând a oamenilor needucaţi. Astfel pătrunderea în religie a ereziilor este mult mai usor.

Un om care crede în Allah şi are frică de El nu va atenta niciodată la viaţa sau la bunul altcuiva. El ştie că pentru fiecare suflet chinuit , el va da socoteală şi că pentru fiecare faptă interzisă va fi pedepsit crunt în Iad.

Soluţia acestei probleme este încetarea educaţiei copiilor noştri după modelul darvinist şi materialist, ci să le insuflăm frica de Allah, să îi îndrumăm să acţioneze conform conştiinţei lor. Vom obţine ca rezultat al aplicării acestor norme o societate asemeni celei desrise în Coranul cel Sfânt:

“Allah porunceşte dreptatea, plinirea faptei bune şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, fapte urâte şi nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceţi aminte. ”    (16: 90)

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 4

0Shares

Ota Benga: africanul din cuşcă

Ota Benga: africanul din cuşcă   După ce Darwin a mers mai departe cu presupunerile sale în cartea „Originea omului“(The Descent of Man), spunând că omul ar fi evoluat din fiinţe cu aparenţa maimuţelor, el a început să caute fosile pentru a-şi susţine această afirmaţie. Cu toate acestea, unii evoluţionişti au crezul că creaturile „jumătate […]

0Shares

Ota Benga: africanul din cuşcă

 
300px Louisiana Purchase pygmies Ota Benga: africanul din cuşcăDupă ce Darwin a mers mai departe cu presupunerile sale în cartea „Originea omului“(The Descent of Man), spunând că omul ar fi evoluat din fiinţe cu aparenţa maimuţelor, el a început să caute fosile pentru a-şi susţine această afirmaţie. Cu toate acestea, unii evoluţionişti au crezul că creaturile „jumătate om-jumătate maimuţă“ ar putea fi găsite nu numai în arhivele fosilifere, dar şi în viaţă, în diferite părţi ale lumii. La începuturile secolului al XX-lea, aceste preocupări pentru „verigi tranziţionale în viaţă“ au dus la incidente nefericite, unul dintre cele mai pline de cruzime fiind povestea unui pigmeu pe nume Ota Benga.
 
Ota Benga a fost capturat în anul 1904, în Congo, de către un cercetător evoluţionist. În limba sa nativă, numele său însemna „prieten“. El avea o soţie şi doi copii. Pus în lanţuri şi închis într-o cuşcă, asemeni unui animal, el a fost dus în SUA, acolo unde oamenii de ştiinţă evoluţionişti l-au expus în faţa publicului, în St. Louis World Fair, împreună cu alte specii de maimuţe, şi l-au prezentat drept „cea mai apropiată verigă tranziţională de om“. Doi ani mai târziu, ei l-au dus la Grădina Zoologică din Bronx, în New York, iar acolo ei l-au expus sub numele de „străvechiul strămoş al omului“, împreună cu câţiva cimpanzei, o gorilă numită Dinah şi un orangutan numit Dohung. Dr. William T. Hornaday, directorul evoluţionist al grădinii zoologice a ţinut multe discursuri despre cât de mândru era să aibă această excepţională „formă tranziţională“ în grădina sa zoologică, ţinându-l pe Ota Benga în cuşcă şi tratându-l ca pe un animal obişnuit. Incapabil să mai suporte tratamentul la care era supus, în final, Ota Benga s-a sinucis.
 
Omul din Piltdown, Omul din Nebraska, Ota Benga… Aceste scandaluri demonstrează faptul că oamenii de ştiinţă evoluţionişti nu au ezitat să folosească orice fel de metode neştiinţifice pentru a-şi dovedi teoriile. Având acest lucru în minte, atunci când ne uităm la aşa-numitul mit al „evoluţiei umane“, ne confruntăm cu o situaţie similară. Şi aici există poveşti fictive şi o armată de voluntari gata să încerce orice pentru a confirma această poveste.
Source Link

Views: 4

0Shares

Omul din Piltdown

Omul din Piltdown: un maxilar de urangutan şi un craniu de om!   În 1912, un cunoscut doctor şi paleoantropolog amator pe nume Charles Dawson a apărut cu revendicarea că ar fi găsit un maxilar şi un fragment de craniu într-o groapă/mină din Piltdown, Anglia. Deşi maxilarul părea a fi de maimuţă, dinţii şi craniul […]

0Shares

Omul din Piltdown: un maxilar de urangutan şi un craniu de om!

 
Piltdown man Omul din PiltdownÎn 1912, un cunoscut doctor şi paleoantropolog amator pe nume Charles Dawson a apărut cu revendicarea că ar fi găsit un maxilar şi un fragment de craniu într-o groapă/mină din Piltdown, Anglia. Deşi maxilarul părea a fi de maimuţă, dinţii şi craniul erau foarte asemănătoare cu cele umane. Aceste eşantioane au fost etichetate drept „Omul din Piltdown“. Atribuindu-li-se o vârstă de 500.000 de ani, ele au fost prezentate în mai multe muzee ca fiind o dovadă absolută a evoluţiei omului. Timp de mai bine de 40 de ani, au fost scrise multe articole ştiinţifice despre „Omul din Piltdown“, au fost făcute multe desene şi multe interpretări, iar fosilele au fost prezentate drept dovezi importante pentru evoluţia umană. Pe aceste subiect, au fost scrise nu mai puţin de 500 de teze de doctorat.64 În 1921, în timp ce vizita British Museum (Muzeul Britanic), paleoantropologul american de frunte, Henry Fairfield Osborn a spus: „Trebuie să ne aducem aminte mereu şi mereu că natura este plină de paradoxuri“, proclamând Omul din Piltdown drept „o descoperire de o importanţă transcendentă pentru preistoria omului“.
 
În anul 1949, Kenneth Oakley de la Departamentul de Paleontologie al British Museum, a îndrăznit să folosească „testul fluorinei“, o metodă nouă de testare folosită pentru datarea fosilelor. S-a făcut astfel o încercare pe fosila Omului din Piltdown. Rezultatul a fost uluitor. În timpul testului, s-a descoperit că mandibula Omului din Piltdown nu conţinea deloc fluorină. Aceasta indica faptul că aceasta nu fusese îngropată în pământ mai mult de câţiva ani. Craniul, care conţinea doar un mic procent de fluorină, arăta de asemenea că acesta nu era mai vechi de câteva mii de ani.
 
S-a mai determinat atunci faptul că dinţii din mandibulă aparţineau unui urangutan, şi că fuseseră lipiţi acolo artificial; de asemenea, uneltele „primitive“ ce fuseseră descoperite împreună cu fosilele erau doar nişte simple imitaţii ce fuseseră ascuţite cu nişte instrumente din oţel. Această contrafacere a fost făcută publică în anul 1953, împreună cu analiza detaliată realizată de Joseph Weiner. Craniul aparţinea unui om şi avea o vârstă de 500 de ani, iar mandibula aparţinea unei maimuţe ce decedase de curând! Dinţii fuseseră aranjaţi special iar apoi fuseseră lipiţi de mandibulă, suprafeţele molarilor fuseseră umplute pentru a le da aparenţa umană. Apoi, toate aceste piese fuseseră pătate cu dicromat de potasiu pentru a le da aspectul vetust. Atunci când au fost introduse în acid, aceste pete au început să dispară. Sir Wilfred Le Gros Clark, ce a făcut parte din echipa ce a dezvăluit înşelătoria, nu şi-a putut ascunde uimirea în faţa acestei situaţii şi a spus: „Dovezile abraziunii artificiale au sărit imediat în ochi. Şi într-adevăr, ele erau atât de evidente încât putem să ne întrebăm – cum se face că ele au scăpat şi nu au fost observate înainte?“ Imediat după aceasta, „Omul din Piltdown“ a fost îndepărtat în mare grabă din British Museum, unde fusese expus timp de mai bine de 40 de ani.
Nu există nicio dovadă fosilă concretă care să susţină imaginea „omului-maimuţă“, cel care este propagat fără încetare de mass-media şi de cercurile academice evoluţioniste. Înarmaţi cu pensule, evoluţioniştii produc aceste creaturi imaginare, dar, cu toate acestea, faptul că aceste desene nu se potrivesc niciunei fosile constituie o problemă serioasă pentru ei. Una dintre metodele interesante folosite de ei pentru depăşi această problemă este „fabricarea“ fosilelor pe care nu le pot găsi. Omul din Piltdown, care reprezintă probabil cel mai mare scandal din istoria ştiinţei, este un exemplu tipic de folosire a acestei metode.
Source Link

Views: 5

0Shares