Tag: sarbatoare

Rugăciunea de sărbătoare – 2

 

Tekbir-ul din timpul rugaciunii de ‘id :

Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak’at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-namaz1ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak’ah. In cea de-a doua rak’ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care se obisnuieste la ridicarea din prosternare. La fiecare pronuntare a tekbir-ului se ridica mainile. Acestea au la baza o relatare transmisa de la ‘Umar si fiul sau, Abdullah.

‘Amr ibn Shu’aib a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului sau, ca Profetul facea 12 takbir-uri in rugaciunea de sarbatoare, dintre care sapte in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Nici inainte si nici dupa ‘id el nu s-a mai rugat altceva. (relatat de Ahmad si Ibn Majah; Ahmad a sustinut : “Eu urmez aceasta.”)

Abu Dawud si ad-Daraqutni au relatat ca Profetul a spus : “In timpul [rugaciunii] intreruperii postului se recita tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua, recitarea din Coran venind dupa ele, in ambele rak’at.” Aceasta este cea mai puternica opinie si apartine majoritatii invatatilor dintre companioni, urmasii lor si savantilor. Ibn Abdul-Barr, comentand cu privire la numarul de tekbir-uri, a notat : “Ne-a revenit din mai multe lanturi bune de relatatori ca Profetul facea sapte tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Acestea au fost relatate de ‘Abdullah ibn ‘Amr, Ibn ‘Umar, Jabir, ‘Aishah, Abu Waqid si ‘Amer ibn ‘Auf al-Mazni. Nimic din cele pe care le-a spus, indiferent ca a facut-o printr-un lant de relatatori puternic sau slab, nu difera fata de cele prezente.” [1]

Referitor la pauzele dintre tekbir-uri, s-a spus ca Profetul pastra tacerea pentru o scurta perioada de timp, nerelatandu-se ceva referitor la ceea ce spunea cu exactitate. Cu toate acestea, at-Tabarani si al-Baihaqi au relatat, cu un lant puternic, ca Ibn Mas’ud obisnuia sa-L preaslaveasca pe Allah Preainaltul si sa se roage pentru Profet, in aceste [mici] pauze. Acelasi lucru a fost spus si de Hudhaifah si Abu Musa. Recitarea tekbir-urilor este sunnah, ceea ce inseamna ca rugaciunea nu este anulata daca cineva le neglijeaza cu sau fara intentie.

Ibn Qudamah a spus : “Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie in aceasta privinta.” Ash-Shaukani a mentionat ca opinia cea mai puternica este aceea ca, daca o persoana a uitat sa recite tekbir-urile, nu este obligata sa efectueze prosternarea de uitare. [2]

——–

[1] Scoala Hanefi sustine ca in prima rak’ah trebuie facute trei tekbir-uri, dupa cel de inceput si inainte de recitare.
[2] Ahmad si Ash-Shaf’i au sustinut ca in aceste intervale de pauza este preferabila preamarirea lui Allah Preainaltul si rostirea de expresii precum : Subhan Allah si La ilaha illAllahu wa Allahu Akbar.Source Link

Views: 1

ZIUA DE ‘ARAFAH

 

 

‘Arafah vine de la verbul din limba araba عرف “a cunoaste / a sti”.crowds arafat 1762039i ZIUA DE 'ARAFAH

Profetul Adam si sotia lui Eva au fost pedepsiti de Allah pentru nesupunere fiind trimisi pe pământ. Aceasta pedeapsa era una foarte mare pentru ei: pământul era un loc necunoscut pentru ei, cu care ei nu erau obisnuiti, un loc ciudat pentru ei care coborasera din Paradis; pământul era ceva prea rece, dar si prea cald… dar cel mai important era ca ei fusesera izgoniti din Paradis in locuri diferite pe pământ.
Adam si Eva (Pacea fie asupra lor!) s-au cautat ani de-a randul pe intreg Pământul. Se relateaza ca ei s-au întâlnit in locul cunoscut de noi drept Arafah si ca si acolo s-au cait pentru greselile lor si s-au rugat mult la Allah pentru iertarea lor. Conform unei alte opinii ei s-ar fi întâlnit intr-un alt loc unde acum se afla orasul Jeddah si ca apoi ar fi mers impreuna la Arafah, dupa cum le poruncise Allah.

Ziua de sambata, 10 august 2019, coincide cu cea de-a zecea zi a lunii Pelerinajului (luna Dhu-l Hijjah), zi în care musulmanii din întreaga lume se vor bucura de prima zi de Sărbătoare a Sacrificiului (ar. Eid Al-Adha / tr. Kurban Bayram). Ziua de dinaintea sărbătorii este petrecută de către pelerini pe platoul Muntelui Arafat, unul dintre cele mai importante momente ale pelerinajului. Cei rămași acasă, trebuie să îl preaslăvească pe Allah ținând post, adorându-L și invocându-L. Ei spun: „Nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, Care nu are pe nimeni asociat. A Lui este împărăția și a Lui este mulțumirea și El este peste toate Atotputernic.” (pronunțarea aproximativă în limba arabă: „La ilaha illa Allahu, WahdaHu, la șarika Lahu, Lahul-mulku wa Lahul-hamdu wa Hua ’ala kulli șai-in Qadir.”)

 

A’işah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu există nicio altă zi în afară de ziua de ‘Arafah când Allah îi eliberează pe cei mai mulţi dintre slujitorii Săi din Iad. Într-adevăr, El se apropie şi îi laudă pe pelerini îngerilor Lui. Apoi, El întreabă: «Ce caută aceşti slujitori ai Mei?». ( Aşa că El îi iartă)”.

Acest hadith este autentic (sahih) şi a fost consemnat de Muslim.

 

Poposirea la Arafat

 

Așadar, pelerinii se vor afla pe platoul Muntelui Arafat în ziua de sambata, 10 august 2019.

 

1. Odată ajuns la Arafat, este bine să se stea la Moscheea Namira până la amiază, însă nu este păcat dacă stă până la apus.

2. La amiază, așa cum se spune în „Tradiția Profetului”, este bine ca imamul să țină o predică, prin care să îi încurajeze pe oamenii să înfăptuiască fapte bune și să se teamă de Allah.

3. Cine nu a făcut rugăciunea de amiază și de după-amiază împreună cu imamul poate să le facă împreună cu un alt grup care se roagă, însă să nu se uite că aceste două rugăciuni se fac împreună.

4. Pelerinul va rămâne apoi în perimetrul zonei Arafat și nu în afara acesteia, iar muntele Rahma este bine să fie între el și Qiblah, iar dacă nu reușește se îndreaptă spre munte.

5. Este bine ca în timpul șederii la Arafat pelerinul să-L pomenească pe Allah, să facă rugăciuni, ridicând mâinile, până la apusul soarelui. Una dintre pomeniri e spuse de Profet – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – și cea mai plăcută este aceasta:

„La ilaha illa Allahu, wahdahu, la șerika lahu, lahul-mulku wa lahul-hamdu wa huwa ’ala kulli șai-in qadir.”

„Nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, care nu are pe nimeni asociat. A Lui este împărăția și a Lui este mulțumirea și El este peste toate Atotputernic.”

6. După ce soarele apune, se pleacă spre Muzdalifa în liniște, rostind talbia.

httpv://www.youtube.com/watch?v=UKgLSn4pQww&feature=related

Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu există zile mai bune pentru Allah decât primele zece zile din luna Hajj”. Naratorul a spus: „Un bărbat a întrebat: «O, Profet al lui Allah! Sunt aceste zile mai bune sau sunt la fel cu acelaşi număr de zile petrecute în luptă, pe calea lui Allah?». Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aceste zile sunt mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute în luptă, de dragul lui Allah. Şi nicio altă zi nu este mai bună pentru Allah decât ziua de ‘Arafah, când Allah Atotputernicul şi Gloriosul coboară la cel mai de jos cer (cerul lumii) şi se laudă cu oamenii de pe pământ locuitorilor Raiului (îngerilor) şi spune: ´Uitaţi-vă la slujitorii Mei care vin cu părul lung, prăfuiţi şi îndeplinesc pelerinajul. Ei au venit din toate direcţiile, cu speranţă în Îndurarea Mea, deşi ei nu au văzut pedeapsa Mea. Deci nu există nicio altă zi în afară de ziua de ‘Arafah când atât de mulţi oameni sunt scăpaţi de Foc´»”.

Acest hadith este autentic datorită altor hadithuri sahih (sahih li ghairihi) şi a fost consemnat de Ibn Hibban.

După apusul Soarelui în Ziua de Arafat, pelerirnii se îndreaptă către Muzdalifah.

 

__________

sursa: www.femeiamusulmană.blogspot.comSource Link

Views: 1

Obligația ritualului sacrificării

    Într-o relatare, Profetul Muhammad ne spune: „Îndepliniţi ritualul sacrificării! Aceasta este tradiţia tatălui vostru, Avram.” (hadis) Musulmanii secolului nostru sunt mai determinaţi decât musulmanii care au trăit în secolele trecute să îndeplinească ritualul sacrificării. Dincolo de condiţiile religioase, naţionale, culturale, economice, sociale şi familiale, există anumiţi factori care-i determină să îndeplinească acest mod de […]

 

 

kurbanÎntr-o relatare, Profetul Muhammad ne spune: „Îndepliniţi ritualul sacrificării! Aceasta este tradiţia tatălui vostru, Avram.” (hadis)

Musulmanii secolului nostru sunt mai determinaţi decât musulmanii care au trăit în secolele trecute să îndeplinească ritualul sacrificării. Dincolo de condiţiile religioase, naţionale, culturale, economice, sociale şi familiale, există anumiţi factori care-i determină să îndeplinească acest mod de a-şi arăta devotamentul faţă de Allah. În esenţa acestor factori stă „conştiinţa de a proteja religia”.

Factorii care-i determină pe musulmanii zilelor noastre să se mobilizeze şi să sacrifice cât mai multe animale sunt următorii:

  • Efortul de a însămânţa, de a extinde şi a-i face pe ceilalţi musulmani să conştientizeze că ritualul sacrificării este un simbol al Islamului care dă naştere numeroaselor beneficii individuale, familiale, sociale, economice şi spirituale.
  • În timpul zilelor Sărbătorii Sacrificiului nu există vreo faptă mai plăcută lui Allah decât îndeplinirea acestui ritual. Convingerea că pe lângă sacrificarea unui animal obligatoriu, sacrificăm şi altele facultativ, nu face altceva decât să intensifice dragostea lui Allah pentru credincioşi.
  • Intenţia de a beneficia de cât mai mult fapte bune, sacrificând mai multe animale decât suntem obligaţi să facem. Cheltuind bani pentru sacrificarea mai multor animale câştigăm titulatura de „persoane care cheltuie din avere pentru a-L mulţumi pe Allah”.
  • Avertizarea şi înştiinţarea musulmanilor, în special a acelora bogaţi, care fie din neştiinţă, ori din ignoranţă nu sacrifică un animal, despre responsabilitatea din punct de vedere religios de a îndeplini acest ritual. De asemenea, prin organizarea unor campanii de conştientizare, nouă ne revine datoria de a le oferi ocazia să recupereze cele trecute.
  • Gândul de a-i ajuta pe cei nevoiaşi, oferindu-le ocazia ca în zilele de sărbătoare să se adune în linişte, pace şi bucurie în jurul mesei îmbelşugate.
  • Întocmai ca Profetul Mohamed (saaws), să arătăm celor sărmani şi nevoiaşi compasiune şi să sacrificăm animale şi în numele lor.
  • Să dăm dovadă de fidelitate şi loialitate faţă de Profetul nostru, învăţaţii musulmani, apropiaţii noştri care au trecut în nefiinţă şi să sacrificăm animale pentru sufletele lor.
  • Scopul de sacrifica mai multe animale este acela ca în Ziua de Apoi să păşim pe Podul Sirat (deasupra Iadului).
  • A oferi bani pentru sacrificarea unui animal nu-i ajutăm numai pe ceilalţi, ci şi pe noi înşine.
  • Dorinţa de a spori numărul faptelor bune prin sacrificarea cât mai multor animale, bazându-ne pe o relatare făcute de Profetul Mohamed conform căreia „acela care sacrifică un animal câştigă tot atâtea fapte bune cât numărul firelor de păr de pe pielea animalului sacrificat.”
  • Crezul potrivit căruia nici carnea şi nici sângele animalului sacrificat nu vor ajunge la Allah. La El va ajunge doar evlavia celui care a sacrificat animalul şi drept urmare, acesta va câştiga mulţumirea Lui.

 

sursa: publicația Zaman

Source Link

Views: 1