Dumnezeu si creatia – partea 2

 

În Coran, Dumnezeu stipulează în mod clar:

„Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: «Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut!»” (Coran 16: 36).

Când cei care venerează idoli sunt întrebaţi de ce se închină idolilor creaţi de om, ei întotdeauna răspund că nu venerează propriu-zis imaginea din piatră, ci pe Dumnezeu care este prezent în ea. Ei pretind că idolul din piatră este doar un punct central pentru esenţa lui Dumnezeu şi nu este vorba despre Dumnezeu în sine! O persoană care a acceptat conceptul potrivit căruia Dumnezeu ar fi prezent în orice fel în creaţia Sa va fi obligat să accepte acest argument care sprijină idolatria. În acelaşi timp, o persoană care înţelege mesajul fundamental al Islamului şi implicaţiile sale nu ar fi de acord niciodată cu idolatria, indiferent de modul în care este ea explicată.

Aceia care s-au autoproclamat de-a lungul timpului ca fiind de natură divină s-au bazat pe convingerea greşită potrivit căreia Dumnezeu este prezent în om. Făcând un pas înainte, ei susţin că Dumnezeu este mai prezent în ei decât în ceilalţi dintre noi şi, prin urmare, ceilalţi oameni ar trebui să se supună lor şi să Îi slăvească asemeni lui Dumnezeu sau precum lui Dumnezeu concentrat în propria lor persoană. În mod similar, cei care au susţinut sfinţenia altora după moartea lor au câştigat adepţi dintre cei care acceptă falsa credinţă potrivit căreia Dumnezeu ar fi prezent în om.

Ar trebui să fie suficient de clar până în acest moment faptul că o persoană care a aprofundat mesajul fundamental al Islamului şi implicaţiile sale nu ar putea niciodată să aprobe slăvirea unei alte fiinţe umane, în nicio circumstanţă. Religia lui Dumnezeu, în esenţă, este un îndemn clar la adorarea Creatorului şi la respingerea adorării creaţiei în orice formă. Aceasta este semnificaţia motto-ului Islamului:

islam Dumnezeu si creatia - partea 2Laa Ilaaha Ill Allah. (Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah.)

Rostirea cu sinceritate şi convingere a acestei expresii şi acceptarea Profetului îi asigură respectivei persoane trecerea la Islam, iar credinţa sinceră în aceasta îi garantează Paradisul. Ultimul Profet al Islamului a spus: „Oricine spune «Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah» şi moare menţinându-şi această convingere va intra în Paradis.”

A crede cele afirmate în mărturisirea de credinţă presupune ca o persoană să-şi supună voinţa în fața voinței lui Dumnezeu în felul în care au propovăduit profeţii lui Dumnezeu. Presupune, de asemenea, ca acela care este credincios să renunţe la venerarea dumnezeilor falşi.Source Link

Views: 2

Caracterul inimitabil al Coranului – 2

Caracterul inimitabil al Coranului – 2

 

Aspectele imposibilității de a imita Coranul pot fi împărțite în două categorii: o parte dintre ele care se referă la toți oamenii și o altă parte care se referă numai la arabi.

Categoria celor care se referă la toți oamenii constă din istorisirile sale despre lucrurile neștiute care nu se întâmplaseră încă și care s-au întâmplat așa cum a anunțat el, precum și povestirea despre comunitățile anterioare. După cum constă din legislația sa cuprinzătoare, exactă și potrivită pentru orice timp și pentru orice loc, cu toate că – așa după cum se cunoaște – profetul Muhammed a fost analfabet; nu a citit nici o carte și nici nu a scris nici o carte cu mâna lui. De asemenea, el nu a studiat nici un cod de legi și nici o legislație, nu știa nimic despre sistemele sociale cunoscute în vremea aceea de către persani și de către bizantini. Ea mai constă din normele și cunoștințele științifice, dintre care unele sunt descoperite de om de-abia astăzi. Aceste aspecte ale imposibilității de a imita Coranul pot fi înțelese atât de către arabi, cât și de către toți ceilalți oameni înzestrați cu aptitudini intelectuale sănătoase.

Categoria celor care se referă numai la arabi constă în alcătuirea unică a Coranului, care nu este nici proză, nici poezie, cu elocvența sa minunată, cu stilul său fără egal, pe care maeștrii în retorică din epoca Profetului și până în prezent nu l-au putut imita, în ciuda provocării și a incitării repetate formulate prin diverse modalități la o astfel de încercare.

O dovadă limpede în acest sens este și faptul că arabii i-au cerut profetului Muhammed să le aducă o minune care să demonstreze adevărul propovăduirii sale și misiunii sale, iar Allah le-a vestit lor că acest Coran este cea mai mare minune care dovedește ceea ce voiesc ei, atunci când a grăit: “și zic ei: “De ce nu i se trimit lui minuni de la Domnul său?” Spune: “Ci minunile sunt numai la Allah, iară eu sunt doar un Prevenitor limpede!” / Oare nu le este lor de ajuns că Noi ți-am trimis ție Cartea care le este recitată? Întru aceasta este îndurare și pomenire pentru un neam [de oameni] care vor să creadă” (29 : 50-51). Allah Preaînaltul i-a provocat să aducă o singură sură asemenea celor din Coran, adresând acest îndemn în diverse modalități. S-a dovedit că profetul Muhammed i-a provocat pe arabi cu Coranul în trei etape:

C C82OeVoAAALHt Caracterul inimitabil al Coranului - 21. I-a provocat prin întregul Coran, în general, adresându-se lor și adresându-se altor oameni și djinnilor, atunci când Allah Preaînaltul a grăit: “Spune: “De s-ar aduna oamenii și djinii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă își vor fi unul altuia ajutor!” (17 : 88).

2. Apoi i-a provocat pe ei să creeze zece sure asemenea cu cele din el, atunci când Allah Preaînaltul a grăit: “Sau vor zice ei: «El l-a născocit!» Spune: «Așadar, aduceți voi zece sure, asemeni lui, născocite [de voi] și chemați pe cine puteți, afară de Allah, dacă sunteți voi întru dreptate!» / și dacă nu vă răspund ei, atunci aflați că a fost trimis prin știința lui Allah!” (11 : 13-14).

3. Apoi i-a provocat să facă o singură sură asemănătoare cu cele din el, atunci când Allah Preaînaltul a grăit: “Sau spun ei: “L-a născocit [Muhammed]!” Spune: “Aduceți voi o sură asemănătoare lui!” (10 : 38). Această provocare a fost exprimată și atunci când Allah a grăit: “Iar dacă vă îndoiți de cele pe care le-am trimis Robului Nostru [Muhammed], aduceți o Sură asemenea lui!” (2 : 23).

Semnele acestei provocări au rămas înregistrate în Cartea lui Allah Preaînaltul și ele au continuat să impresioneze auzul scriitorilor, poeților și oratorilor, aparținând diverselor secte și doctrine din toate timpurile și nici unul dintre ei nu a reușit să răspundă acestei provocări prin crearea unei lucrări despre care să se poată spune că s-ar compara cu Coranul sau că ar fi adus ceva la fel de frumos și bun. Acest fapt este una din cele mai limpezi dovezi care confirmă caracterul inimitabil al Coranului în decursul secolelor. Adevăr a grăit Allah atunci când a spus: “și dacă nu vă răspund ei, atunci aflați că a fost trimis prin știința lui Allah și că nu există altă divinitate în afară de El! Oare voi sunteți supuși [lui Allah, musulmani]?” (11 : 14).

 

_________________________________

Extras din Introducerea la Traducerea sensurilor versetelor din Coran facuta de Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 40

Vietuitoarele marilor – permise sau nu?

Vietuitoarele marilor – permise sau nu?

Adnan Ash-Shareef

 

 

topex_fish_browseVânatul pe mare vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca şi pentru călători, merindă. (Al-Ma’ida: 96).

Coranul cel Sfânt a permis consumarea cărnii proaspete din vânatul de mare, aşa după cum spun cuvintele lui Allah Preaînaltul:

El este Cel care a supus marea, pentru ca voi să mâncaţi din ea carne proaspătă.  (An-Nahl: 14);

Cele două mări nu sunt la fel; aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, iar aceasta este sărată şi amară. Şi, totuşi, din fiecare [dintre cele două] mâncaţi carne proaspătă. (Fatir: 12).

Tradiţia nobilă a detaliat sensul cărnii proaspete, precizând: „Mâncaţi ceea ce a fost viu când l-aţi pescuit şi apoi a murit, dar, nu mâncaţi ceea ce aruncă marea şi pluteşte la suprafaţa ei!” (Transmis de Jabir).

Legea divină a îngăduit, de asemenea, călătorilor sămănânce vânatul din mare. Dar acest lucru este condiţionat de conservarea peştelui, astfel încât să nu se altereze şi de prelucrarea lui, aşa cum se procedează astăzi. Toate aceste lucruri sunt clare, nu au nevoie decât de o explicare simplă, dar ceea ce ne atrage atenţia aici, este pronumele afix din expresia „mâncarea ei”. Oare el se referă la vânat, adică la mâncare sau la mare? Dacă se referă la vânat, atunci care este mâncarea pe care ne-a îngăduit-o Domnul? Dacă pronumele se referă la mare, atunci care este mâncarea mării, în afară de peştele pe care-l vânăm?

a) Mâncarea vânatului de mare:

Peştele pe care-l vânăm se hrăneşte cu planctonul, alcătuit din specii mici şi microscopice de peşti şi crustacee. Specialiştii în biologia marină au descoperit recent că sute de miliarde de tone din aceste vietăţi mici, care constituie hrana vânatului de mare, se ridică în fiecare noapte din adâncul oceanelor la suprafaţa apei şi se hrănesc cu ele peştii mici şi mijlocii, iar la ivirea zorilor coboară din nou în adâncuri. S-a constatat, de asemenea, că planctonul, care reprezintă hrana peştilor, este una dintre sursele alimentare cele mai bogate în proteine şi, de aceea, omul îl pescuieşte, îl prelucrează şi-l împarte cu peştii, ajungând aproape să-i priveze de el, dar să se priveze şi pe sine, în consecinţă, de toate bunurile mărilor!

b) Mâncarea mării în afară de peşte:

În apa mării se află resurse alimentare uriaşe. Alături de peşte, de crustacee şi de mâncarea lor, vegetaţia marină reprezintă o sursă de energie alimentară ce nu este de neglijat. De câţiva ani, Japonia singură extrage 140000 de tone dintr-un anumit soi de alge, numite “wakme“, care au o valoare nutritivă înaltă,întrucât sunt alcătuite din 20 % substanţe proteice, pe lângă sărurile minerale, vitamine, sodiu, fier, potasiu şi calciu. Ele au şi unele efecte terapeutice, întrucât reduc grăsimile şi scad tensiunea sangvină. Există un soi de alge uriaşe, numite kelp, care cresc cu o viteză de 60 de centimetri pe zi şi pe care omul a început să le exploateze, extrăgând din ele substanţe chimice folosite în producerea energiei, aşa cum este gazul metan. Vietăţile marine animale şi vegetale conţin substanţe chimice folosite în combaterea  diverselor boli. Din unele soiuri de alge roşii s-a extras substanţa chimică “acidul cianic”, folosit pentru distrugerea unor viermi care trăiesc în aparatul digestiv. Din alte alge şi ciuperci s-au extras antibiotice cu un efect puternic în combaterea microbilor care atacă vieţuitoarele. Dar şi mai interesant este faptul că aceste substanţe au fost găsite în ciupercile care cresc în jurul gurilor canalelor de scurgere a apelor murdare şi a gunoaielor, fiindcă acţiunea acestor ciuperci este curăţirea mărilor de microorganism ele dăunătoare care se înmulţesc cu o viteză uimitoare în apele murdare. Omul nu a extras până în momentul de faţă decât puţine medicamente din surse marine şi este posibil să fie descoperite mii de alte medicamente în vieţuitoarele marine. Este suficient  să menţionăm că în apa mării trăiesc sute de specii de peşti, crustacee şi moluşte otrăvitoare, din al căror venin se pot extrage zeci de medicamente  eficace.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Views: 36