Tag: oceane

Vietuitoarele marilor – permise sau nu?

Vietuitoarele marilor – permise sau nu? Adnan Ash-Shareef     Vânatul pe mare vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca şi pentru călători, merindă. (Al-Ma’ida: 96). Coranul cel Sfânt a permis consumarea cărnii proaspete din vânatul de mare, aşa după cum spun cuvintele lui Allah Preaînaltul: El este Cel care a supus marea, […]

Vietuitoarele marilor – permise sau nu?

Adnan Ash-Shareef

 

 

topex_fish_browseVânatul pe mare vă este îngăduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca şi pentru călători, merindă. (Al-Ma’ida: 96).

Coranul cel Sfânt a permis consumarea cărnii proaspete din vânatul de mare, aşa după cum spun cuvintele lui Allah Preaînaltul:

El este Cel care a supus marea, pentru ca voi să mâncaţi din ea carne proaspătă.  (An-Nahl: 14);

Cele două mări nu sunt la fel; aceasta este bună, dulce, plăcută la băut, iar aceasta este sărată şi amară. Şi, totuşi, din fiecare [dintre cele două] mâncaţi carne proaspătă. (Fatir: 12).

Tradiţia nobilă a detaliat sensul cărnii proaspete, precizând: „Mâncaţi ceea ce a fost viu când l-aţi pescuit şi apoi a murit, dar, nu mâncaţi ceea ce aruncă marea şi pluteşte la suprafaţa ei!” (Transmis de Jabir).

Legea divină a îngăduit, de asemenea, călătorilor sămănânce vânatul din mare. Dar acest lucru este condiţionat de conservarea peştelui, astfel încât să nu se altereze şi de prelucrarea lui, aşa cum se procedează astăzi. Toate aceste lucruri sunt clare, nu au nevoie decât de o explicare simplă, dar ceea ce ne atrage atenţia aici, este pronumele afix din expresia „mâncarea ei”. Oare el se referă la vânat, adică la mâncare sau la mare? Dacă se referă la vânat, atunci care este mâncarea pe care ne-a îngăduit-o Domnul? Dacă pronumele se referă la mare, atunci care este mâncarea mării, în afară de peştele pe care-l vânăm?

a) Mâncarea vânatului de mare:

Peştele pe care-l vânăm se hrăneşte cu planctonul, alcătuit din specii mici şi microscopice de peşti şi crustacee. Specialiştii în biologia marină au descoperit recent că sute de miliarde de tone din aceste vietăţi mici, care constituie hrana vânatului de mare, se ridică în fiecare noapte din adâncul oceanelor la suprafaţa apei şi se hrănesc cu ele peştii mici şi mijlocii, iar la ivirea zorilor coboară din nou în adâncuri. S-a constatat, de asemenea, că planctonul, care reprezintă hrana peştilor, este una dintre sursele alimentare cele mai bogate în proteine şi, de aceea, omul îl pescuieşte, îl prelucrează şi-l împarte cu peştii, ajungând aproape să-i priveze de el, dar să se priveze şi pe sine, în consecinţă, de toate bunurile mărilor!

b) Mâncarea mării în afară de peşte:

În apa mării se află resurse alimentare uriaşe. Alături de peşte, de crustacee şi de mâncarea lor, vegetaţia marină reprezintă o sursă de energie alimentară ce nu este de neglijat. De câţiva ani, Japonia singură extrage 140000 de tone dintr-un anumit soi de alge, numite “wakme“, care au o valoare nutritivă înaltă,întrucât sunt alcătuite din 20 % substanţe proteice, pe lângă sărurile minerale, vitamine, sodiu, fier, potasiu şi calciu. Ele au şi unele efecte terapeutice, întrucât reduc grăsimile şi scad tensiunea sangvină. Există un soi de alge uriaşe, numite kelp, care cresc cu o viteză de 60 de centimetri pe zi şi pe care omul a început să le exploateze, extrăgând din ele substanţe chimice folosite în producerea energiei, aşa cum este gazul metan. Vietăţile marine animale şi vegetale conţin substanţe chimice folosite în combaterea  diverselor boli. Din unele soiuri de alge roşii s-a extras substanţa chimică “acidul cianic”, folosit pentru distrugerea unor viermi care trăiesc în aparatul digestiv. Din alte alge şi ciuperci s-au extras antibiotice cu un efect puternic în combaterea microbilor care atacă vieţuitoarele. Dar şi mai interesant este faptul că aceste substanţe au fost găsite în ciupercile care cresc în jurul gurilor canalelor de scurgere a apelor murdare şi a gunoaielor, fiindcă acţiunea acestor ciuperci este curăţirea mărilor de microorganism ele dăunătoare care se înmulţesc cu o viteză uimitoare în apele murdare. Omul nu a extras până în momentul de faţă decât puţine medicamente din surse marine şi este posibil să fie descoperite mii de alte medicamente în vieţuitoarele marine. Este suficient  să menţionăm că în apa mării trăiesc sute de specii de peşti, crustacee şi moluşte otrăvitoare, din al căror venin se pot extrage zeci de medicamente  eficace.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 1

ECHILIBRUL MEDIULUI

Adnan Ash-Sharif   “Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa […]

964002_527108307351079_1165334161_o

Adnan Ash-Sharif

 

“Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită”

Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa manieră încât provocarea unui dezechilibru în ceea ce priveşte vreuna din creaţiile lui Allah va avea o influenţă negativă asupra celorlalte. Acest lucru a fost demonstrat recent de ştiinţele despre mediu şi a fost pus în evidenţăşi de următoarele versete din Coranul cel Sfânt:

Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19);

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar: 49);

Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan: 2).

Miliardele de galaxii din univers, miliardele de vieţuitoare de pe pământ, tot ceea ce a fost creat de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, de la cea mai mică particulă dintr-un atom până la cele mai uriaşe galaxii, se bazează pe un sistem perfect întocmit, în cadrul căruia toate făpturile se află într-o interdependenţă, fiind influenţate unele de altele în mod negativ sau pozitiv. Fiecare făptură are o funcţie predestinată, căreia nu trebuie să i se aducă vreun prejudiciu şi cu care nu trebuie să se glumească, lucru subliniat de cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându-ne! (Al-Anbiyaa’: 16).

Iar dacă vieţuitoarele au fost supuse pentru a-l sluji pe om, pe care Domnul l-a cinstit făcându-l stăpân peste ele şi moştenitor pe pământ, acest lucru a fost condiţionat în Coran astfel:

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al-‘A’raf: 85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi] stricători! (Al-Baqarah 2:60);

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedreptăţiţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8).

Şi, atunci, omul nu a respectat învăţturile Creatorului “Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare, din pricina a ceea ce săvârşesc mâinile oamenilor, pentru ca [Allah] să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce au făcut ei. Poate că ei se vor întoarce! (Ar-Rum: 41).

Ştiinţa despre echilibrul mediului este o ştiinţă tânără, care a apărut cu aproximativ un sfert de secol în urmă, ca rezultat al poluării, ale cărei consecinţe distrugătoare asupra animalelor, plantelor, omului, pământului şi a învelişului său atmosferic au început o dată cu epoca industrială din secolul al XIX – lea şi au ajuns la apogeu la mijlocul secolului al XX-lea, când asociaţiile ştiinţifice care se ocupă de problemele vieţuitoarelor şi ale naturii au tras semnalul de alarmăşi au fost emise legi referitoare la protecţia mediului împotriva poluării.

Dar omul – cel mai primejdios stricător şi cel mai mare ucigaş de pe acest pământ – continuăşi astăzi să distrugă plantele şi vieţuitoarele, ori de câte ori poate să facă acest lucru – şi, cât de puţin folositoare sunt legile elaborate de om, dacă nu se ţine seama de poruncile divine, exprimate în următoarele cuvinte ale lui Allah:

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8);

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al – ‘A’raf 7:85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi]) stricători! (Al-Baqarah 2:60).

Următoarele date statistice despre poluarea mediului aerian, terestru şi marin îl ajută pe cititor să-şi formeze o idee simplă în legătură cu gradul în care omul respectă legislaţia elaborată.

 

__________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 0