Calitatile si valorile musulmanului 4

Omul, prin natura lui, este o ființă nerăbdătoare, care se grăbește să ia decizii și care își stăpânește cu greu emoțiile. El este copleșit în fața problemelor cu care se confruntă și se simte strivit de mâhnirea pe care o simte în anumite situații. În momentul în care pierde ceva drag sau pe cineva drag, […]

Omul, prin natura lui, este o ființă nerăbdătoare, care se grăbește să ia decizii și care își stăpânește cu greu emoțiile. El este copleșit în fața problemelor cu care se confruntă și se simte strivit de mâhnirea pe care o simte în anumite situații. În momentul în care pierde ceva drag sau pe cineva drag, când cineva greșește față de propria persoană, simte că totul este împotriva sa și că nu are forța de a merge mai departe. Însă, atunci când sufletul său este inundat cu credință statornică, în-vață să fie răbdător și să aștepte atât timp cât este nevoie pentru a apărea rezolvarea problemelor sale. Allah subhanahu wa ta’ala va oferi rezolvarea, însă doar atunci când timpul acesteia sosește:

Omul a fost creat din grabă. Eu vă voi arăta semnele Mele, însă nu-Mi cereți să Mă grăbesc! [Al-‘Anbiya’, 21:37]

Credinciosul știe că răbdarea îl ajută să trăiască în pace cu toți cei din jurul său, că aceasta va schimba ura, ranchiuna și mânia în iubire și bunătate, chiar și în situațiile cele mai dificile. El își educă sufletul și mintea să fie răbdătoare, pentru că știe că răsplata lui Allah Preaînaltul este infinită, inshaAllah, pentru cei care așteaptă cu răbdare și au credință în suflete.

Adevăratul credincios este cel care își lasă inima inundată de iubirea pentru Allah subhanahu wa ta’ala și pentru cei aflați în jurul său, cărora le răspunde întotdeauna cu zâmbetul pe buze, în-curajându-i la fapte bune și la slăvirea Creatorului a Toate. El luptă permanent cu sentimentele de dușmănie, de lăcomie, ipocrizie, egoism, pe care le transformă în bunătate și dragoste pentru tot ceea ce îl înconjoară, pentru că el știe că tot ceea ce îl înconjoară este un dar de la Allah Preaînaltul. Fiecare gând sau faptă se îndreaptă cu devoțiune și sinceritate numai către El, Preaînaltul, știind că viața aceasta este asemenea unui vânt, însă ceea ce contează este Viața de Apoi. Numai astfel, călătoria spre fericirea eternă și spre Porțile Paradisului este binecuvântată, inshaAllah. În Coranul cel Nobil, apare descrierea unor astfel de oameni:

Bărbați pe care nici negoțul, nici marfa nu-i împiedică de la pomenirea lui Allah, de la împlinirea Rugăciunii [As-Salat] și de la achitarea Daniei [Az-Zakat], care se tem de o Zi când inimile și privirile vor fi tulburate. ~ [Ei fac astfel] pentru ca Allah să le răsplătească faptele cele mai frumoase pe care le-au săvârșit și să le adauge din harul Său, căci Allah îi dăruiește fără socoteală aceluia căruia dorește El. [An-Nur, 24:37-38]

exista dumnezeu?Credinciosul va păstra mereu aceste valori eterne și va privi întotdeauna spre viitor, pentru a reuși să aducă o rază de speranță, care să lumineze întunericul în care oamenii se afundă tot mai mult în timpurile contemporane. El are libertatea de a acționa conform propriei sale voințe, însă este conștient că acest fapt îi poate afecta atât viața din această lume, cât și viața din Lumea de Apoi. Tot astfel, la nivelul unei comunități, același liber-arbitru acționează. Astfel, dacă dorim o schimbare în interiorul comunității noastre, dacă dorim o lume mai bună, dominată de credință și de dragoste pentru tot ceea ce Allah Preaînaltul a creat, ar trebui să ne unim voințele și punctele de vedere, astfel încât, inshaAllah, să putem ajunge la un stil de viață dedicat în totalitate mulțumirii și slăvirii lui Allah subhanahu wa ta’ala. Societatea deține cheia fericirii în propriile sale mâini, așa cum stă scris și în Coranul cel Sfânt:

…Allah nu schimbă starea unor oameni până ce ei nu schimbă ceea ce se află în sufletele lor. Iar dacă Allah voiește un rău pentru un neam, acesta nu poate fi respins. Și ei nu au în locul lui Allah niciun alt ocrotitor. [Ar-Ra’d, 13:11]

 

sursa: Frumusetea Islamului

Source Link

Views: 1

Religia inutilă?

F. Gulen   Cei care răspund cu Da acestei întrebări, își bazează răspunsul pe următoarele presupuneri: Persoanele care nu puteau explica sau controla un anumit fenomen natural, l-au atribuit creatorului său. Sau, oamenii au desemnat anumitor fenomene o aură de consacrare. În unele cazuri s-a mers până la zeificare; astfel a devenit Gangele sfânt pentru […]

F. Gulen

 

Cei care răspund cu Da acestei întrebări, își bazează răspunsul pe următoarele presupuneri: Persoanele care nu puteau explica sau controla un anumit fenomen natural, l-au atribuit creatorului său. Sau, oamenii au desemnat anumitor fenomene o aură de consacrare. În unele cazuri s-a mers până la zeificare; astfel a devenit Gangele sfânt pentru indieni, Nilul pentru egipteni și vacile sfinte atât pentru indieni cât și pentru egipteni.

Unele culturi împart această aură în două zeități, una bună și cealaltă rea, ceea ce a dus la atribuirea de dragoste și milostenie uneia și teroare și pedeapsă celeilalte. Această dispută este folosită pentru a explica Raiul și Iadul și de a ajunge la concluzia că religia a devenit o comoditate de clasă mijlocie precum și o unealtă folosită de cei puternici și de cei religioși pentru a controla masele. Cu alte cuvinte, în terminologie comunistă, religia a devenit drogul oamenilor.

Eu resping această idee din următorul motiv: religia nu este un produs compus al fricii sau a lipsei rațiunii.

Inutilitatea religieiCuvântul arab pentru religie este din. Printre multe dintre înțelesurile sale se află și: ascultarea, recompensa și calea cea bună; toate acestea fiind în strânsă legătură. Calea este cea care duce prin, ascultarea și supunerea lui Dumnezeu, la Cel Atotputernic. După ce murim va trebui să dăm socoteală a ceea ce am făcut în tot timpul în care ne-am aflat pe această cale. În sens tehnic, din poate fi definită ca fiind “Legea Absolută Divină ce îndeamnă individul prin sunetul minții la bine.” Așa cum legea face distincția între o persoană responsabilă din punct de vedere legal între una iresponsabilă, așa este necesară rațiunea pentru ca oamenii să poată duce o viață religioasă. Religia există pentru că noi avem rațiune și putere de înțelegere.

Libera noastră voință ne oferă posibilitatea de a-L asculta sau nu pe Dumnezeu. Supunerea este necesară, dar nu poate fi impusă. Ideea că religia este necesară doar pentru că putem obține beneficii de pe urma ei într-o sferă diferită de cea umană, este ilogică. Adevărata religie nu neagă libera voință. Din contră, ne arată că natura a fost creată pentru a ne fi nouă de folos și pentru a ne mări potențialul, subliniind că putem face propriile alegeri folosind libertatea ce provine de la Dumnezeu.

Refuz să cred că religia este o urmare a deficienței rațiunii. Religia își are rădăcinile în credință[1]. Deși putem deduce existența Creatorului Universului prin intermediul rațiunii, o asemenea deducție este vulnerabilă. Credința în Dumnezeu este posibilă doar cu ajutorul ghidării unui Profet. Toți Profeții au fost înzestrați cu anumite semne (de exemplu: miracolele) ce confirmă investirea lor de Dumnezeu. Scriptura Divină cu care a fost trimis el umanității este cel mai semnificativ miracol. Noi trebuie să urmăm Cartea, credința și acțiunile Profetului (s.a.a.w.s).

 

– sfârșitul primei părți –

Source Link

Views: 2

Religia inutilă? – part 2

    Un Profet nu exercită putere lumească asupra celor care îl urmează. Dimpotrivă, toți Profeții au îndurat suferințe extreme și greutăți. Ei nu au cerut și nu au avut nici o așteptare din partea lumii, deși ar fi putut avea orice își doreau dacă ar fi fost de acord să renunțe la misiunea lor. […]

 

 

Un Profet nu exercită putere lumească asupra celor care îl urmează. Dimpotrivă, toți Profeții au îndurat suferințe extreme și greutăți. Ei nu au cerut și nu au avut nici o așteptare din partea lumii, deși ar fi putut avea orice își doreau dacă ar fi fost de acord să renunțe la misiunea lor. Profetul Mahomed a experimentat frumusețile și plăcerile spirituale ale Raiului în timpul ascensiunii sale miraculoase către Prezența Divină. Cu toate acestea, el a ales să se întoarcă la oamenii săi și să îndure chinurile și ridiculizarea. El și-a dedicat viața servind umanității în numele lui Dumnezeu și nu s-a bucurat de plăcerile fizice sau spirituale.

Unii ar putea întreba dacă pot avea acces direct la Dumnezeu și astfel să primească Revelația. Acest lucru este imposibil, deoarece doar un suflet pur poate primi Revelația; un individ nu poate avea un suflet pur decât daca Dumnezeu alege acest lucru și îl înzestrează cu Profeție: Dumnezeu alege mesageri dintre îngeri și din umanitate (22:75). Așa cum Gabriel a fost ales de Dumnezeu pentru a transmite mesajul Lui Mesagerului Său, în același fel i-a ales pe Profeți să predice adevărata religie. Profeții au fost oameni ce prezentau un caracter pur și companionii lor au fost suflete distinse desemnate să transmită religia generațiilor următoare.

Dacă argumentul că religia există datorită nevoii umanității de a face față evenimentelor dificile și a anumitor fenomene naturale, ar avea o bază câtuși de puțină, ne-am aștepta ca acest lucru să se întâmple ocazional. Islamul nu se limitează doar la naștere, moarte, ceremonii de căsătorie sau la rezolvarea unei crize colective sau individuale, ci Islamul este preocupat de întreaga viață a fiecărui individ și a fiecărei societăți. Islamul ghidează și protejează toate evenimentele zilnice și pe cele care se află sub controlul nostru. Chemarea la rugăciune are loc în timpul unei zile, în fiecare zi și este adresată tuturor, fără criterii bazate pe apartenența la o anumită clasă socială. Această religie nu reprezintă un răspuns la apariția eclipselor, a tunetelor sau a altor fenomene naturale, ci este calea divină transmisă tuturor pentru a putea îmbrățișa credința și a fi capabil să aleagă ce e bun..

IslamulVigoarea și stabilitatea credinței noastre depinde de faptele bune pe care le facem și de venerare. Musulmanii care neglijează obligațiile religioase ajung să facă puțin mai mult decât a vorbi frumos despre anumiți strămoși care au trăit o viață religioasă disciplinată. Credința ce nu este hrănită cu fapte bune și cu venerare, într-un final moare. A ne ruga de cinci ori pe zi înseamnă a ne întări credința și a ne reînnoi pactul cu Dumnezeu. Atâta timp cât Îl venerăm pe Dumnezeu cu o intenție puternică, primim asigurare de la El și astfel ne întărim voința și abilitatea de a ne îndeplini toate obligațiile.

Islamul deține anumite reguli și norme pe care trebuie să le îndeplinim în viața de zi cu zi. De exemplu, musulmanii trebuie să caute acceptul lui Dumnezeu în relația lor cu ceilalți precum și prin rugăciunea formală sau informală. Tranzacțiile comerciale trebuie făcute în acord cu Legea Divină; iată deci un alt element care întărește credința. Făcând asta, musulmanii se supun decretului lui Dumnezeu în acea privință și astfel depășesc propriile lor preferințe lumești. De exemplu, comercianții musulmani trebuie să își informeze șefii asupra oricăror defecte ce le prezintă marfa. Acest lucru va scădea profitul,însă comercianții musulmani vor avea satisfacția ascultării de Dumnezeu și nu îndeplinirea propriilor lor dorințe. Atunci când se roagă, această satisfacție va rezulta în întărirea credinței și dăruinței lor.

 

– sfârșitul ceie de-a doua părți –

Source Link

Views: 2