Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: atei

Omul si credinta

  Victor B.   Vreau sa spun tuturor despre experienta mea spirituala si mi-as dori ca toti sa inteleaga ca aceasta lume este trecatoare, ca exista un Creator al acestei lumi, al omului, care sustine tot ce este in acest Univers. Nu credeam in Allah, ba chiar credeam in evolutionism si in faptul ca aceasta […]

 

Victor B.

 

philosophies-for-the-heart-soul-and-mindVreau sa spun tuturor despre experienta mea spirituala si mi-as dori ca toti sa inteleaga ca aceasta lume este trecatoare, ca exista un Creator al acestei lumi, al omului, care sustine tot ce este in acest Univers.

Nu credeam in Allah, ba chiar credeam in evolutionism si in faptul ca aceasta viata este pur si simplu intamplatoare… dupa parerea mea de atunci, eu chiar credeam ca am “argumente indestructibile” in a sustine ca Dumnezeu nu exista.

Am avut ocazia sa stau de vorba de mai multe ori cu o persoana musulmana foarte dedicate religiei sale. Mi-a oferit atunci cand am avut nevoie materiale care ma ajutau sa inteleg mai bine logica islamica in explicarea acestei lumi, acestui Univers, dar si a omului si scopului sau, in principal.

O sa fiu scurt, si o sa spun ca, cel mai important lucru pe care l-am descoperit a fost credinta! Cel mai … spectacular, pot spune! Credeti-ma, un om care nu crede, asa cum eram eu inainte, este ca si lipsit de viata sau esenta. Sunt convins ca vorbele mele nu reprezinta nici pe departe intensitatea trairilor mele chiar si atunci cand doar amintesc despre credinta.

O sa va spun despre importanta credintei in viata omului, asa cum am auzit-o si eu undeva si mi s-a parut atat de pertinenta. Credinta este precum electricitatea intr-o casa moderna. De multe ori, ne dam seama de importanta acesteia abia atuci cand, din cauza unei defectiuni tehnice, nu avem electricitate. Frigiderul nu-si mai are rostul in ziele de vara, masinile de spalat, cititul dupa apusul soarelui, iar  la unele locuintei, chiar si incalzirea termica sau apa de la robinet sunt oprite din cauza lipsei de electricitate. O casa fara curent electric, este, in ziua de azi, destul de greu de locuit. Atunci cand revine curentul, vom observa ca toate “prind viata ” in casa si ca putem folosi din nou frigiderul, televizorul, calculatorul sau chiar toaleta. Ramanand eu insumi in aceasta situatie de mai multe ori, mi s-a parut foarte buna comparatia unui trup fara credinta cu a unei case fara curent electric (casa dupa standardele de locuire  din prezent).

Ce rost are omul in aceasta lume daca nu are un scop anume? Desigur omul intrece cu mult conditia animalelor in aceasta privinta… sau ar trebui macar. Omul este format din trupul sau, insa, dincolo de oase si carne, are si un suflet. Cu totii cunoastem care este hrana trupului, care sunt necesitatile acestuia si conditiile in care el ar trebui sa traiasca. Insa toate acestea sunt valabile nu doar  pentru oameni, ci si pentru celelalte finite vii. Insa ceea ce ridica omul mai presus de acest statut este doar credinta. Un om cu credinta “vede” dincolo de acest statut, nu se limiteaza la el si se ridica la un alt nivel – acela de rob al Celui Datator de Viata!

Source Link

Views: 4

Materialismul dialectic

  Disputa dialectică, nu dezvoltă societatea, ci o distruge Harun Yahya          Darwinismul, prin teoria luptei pentru supravieţuire a reuşit să ofere “materialismului dialectic” o imagine ştiinţifică.   Comuniştii au transformat “lupta pentru supravieţuire între specii” în “lupta între clasele sociale”, iar pentru aplicarea acestor ideologii au folosit ca prima măsură vărsarea de […]

 

Disputa dialectică, nu dezvoltă societatea, ci o distruge

Harun Yahya

         Darwinismul, prin teoria luptei pentru supravieţuire a reuşit să ofere “materialismului dialectic” o imagine ştiinţifică.

 

Comuniştii au transformat “lupta pentru supravieţuire între specii” în “lupta între clasele sociale”, iar pentru aplicarea acestor ideologii au folosit ca prima măsură vărsarea de sânge.

Aşa cum se subînţelege din denumirea de “materialism dialectic”, ea îşi are originile în violenţă. Întemeietorul acestei gândiri , Marx, a spus că : ” dacă nu ar fi fost evoluţia şi lupta , atunci totul ar fi rămas la fel.” şi că “violenţa este fătul noii societăţi şi moaşa societăţii vechi”, insuflând cu aceste cuvinte violenţă , luptă şi vărsare de sânge.

lenin          Lenin este primul om politic care a aplicat teoria lui Marx , el spunea că “evoluţia este lupta între puteri opuse”, încurajând astfel lupta înte persoane cu păreri diferite. Lenin a specificat de mai multe ori că această luptă poate avea loc numai prin vărsarea de sânge , adică urmând exemplul terorismului. Cu 11 ani înaintea războiului bolşevic, în anul 1906, în revista Proletari, Lenin îşi dezvăluia admiraţia metodelor teroriste: “Lucrul de care ne ocupăm noi este lupta armată , această luptă este desfăşurată de indivizi şi de grupuri mici de indivizi. O parte aparţin grupurilor naţionale iar celelalte părţi aparţin grupărilor revoluţionare. Lupta armată este îndrepatată către 2 scopuri complet diferite ; primul urmăreşte un eventual atentat asupra oamenilor nevinovaţi , liderilor, armatei şi poliţiei ; iar al doilea scop este sustragerea banilor statului şi a unor oameni. Banii pe care s-a pus mâna  vor intra în seiful partidului , pentru innarmare, pentru promovare şi pentru bunul trai al celor care participă la luptă.”

În secolul 20, cea mai importantă ideologie care s-a împotrivit comunismului a fost fascismul. Ciudat este faptul că fascişii care erau împortriva comunismului erau cel puţin pe atât de agresivi pe cât erau comuniştii. Comuniştii munceau pentru o “luptă între clasele sociale” iar fasciştii munceau pentru o “luptă între rasele umane”. De exemplu , unul dintre sursele de idei ale naziştilor şi totodată unul dintre cei mai fanatici rasisti germani, istoricul Heinrich von  Treitschke a scris că: “Ţările pot evolua numai prin luptă asemeni luptei pentru supravieţuire descris de Darwin”.

Iar Hitler a mărturisit că: “Natura este victoria puterilor asupra celor slabi şi că puterea este victoria sigură a celor slabi. Dacă nu ar fi fost aşa, în natură ar fi fost o stricăciune totală. Cel care trăieşte trebuie să lupte, cel care nu vrea să lupte însemnă că nu are dreptul să trăiască.”

Aceste 2 ideologii susţin că pentru ca popoarele să fie mai puternice , este nevoie de luptă, conflict şi vărsare de sânge. În urma acestor războaie au murit zeci de milioane de oameni, alte zeci de milioane au fost rănite , economia unor ţări s-a prabuşit, iar banii care puteau fi folosiţi pentru sănătate , ştiinţă, tehnologie, educaţie şi artă au fost cheltuiţi pentru arme , pentru repararea distrugerilor produse de arme şi pentru reconstrucţia oraşelor distruse. Istoria a demonstrat că lupta, cearta şi vărsarea de sânge sunt dăunătoare evoluţiei omului. Bineînţeles că pe pământ există şi lucruri care se opun. Aşa cum exită lumină şi întuneric, zi şi noapte , rece şi cald , tot astfel există şi opoziţii în idei şi fapte. Dar dacă toate aceste opoziţii vor fi tratate cu toleranţă, pace , înţelegere, dragoste, milă şi îndurare, atunci vor exista numai lucruri frumoase. Dacă fiecare idee este comparată cu o alta , atunci omul îşi va observa lipsurile şi defectele având astfel ocazia să-şi îmbunătăţească ideea. Susţinătorii ideilor contradictorii vor face schimb de idei , iar prin discuţiile lor contradictorii vor ajunge la rezultate constructive. Dar acest lucru este aplicat de către cei care respectă comportamentul coranic, aceştia sunt iertători, drepţi, pacifişti şi modeşti.

Este o cruzime să omori sau să chinui un om pentru simplul fapt că aceste are o altă parere, o altă credinţă sau provine dintr-o altă rasă. Numai din acest motiv, de-a lungul istoriei s-au omorât fără milă chiar şi oameni din aceeaşi ţară. S-au săvărşit măceluri de femei şi copii , pentru că aceştia proveneau dintr-o altă rasă. Iar acestea pot fi făcute numai de cei care îl văd pe cel din faţa lui ca pe un animal evoluat, care nu îi da acestuia importanţa  de individ uman şi căruia nu îi este frică de judecata în faţa lui Allah.

Comportamentul cel mai frumos faţă de cel cu idei contradictorii ne este arătat în Coran. Istoria este plină de exemple de confruntări între cei cu idei contradictorii, iar una din cele mai cunoscute dintre acestea este Faraonul care a trăit în perioada profetului Moise. În ciuda răutăţii şi cruzimii Faraonului, Allah l-a trimis pe Moise să-l cheme la religia dreaptă, iar metoda folosita este:

“Duceţi-vă la Faraon, căci el a întrecut măsura! / Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce amintesau se va teme!”                 (20: 43, 44)

         

Existenţa opoziţiilor în natură nu poate fi motiv de luptă. Prin respect, iubire şi toleranţă reciprocă se poate obţine concilierea celor două părţi. Comportamentul coranic aduce omenirii o viaţă în linişte şi fericire, pe când lupta dialectică răspândeşte tristeţe , stricăciune şi moarte.

 

Moise a respectat porunca lui Allah, i-a vorbit mult timp faraonului despre adevărata credinţă. Iar Faraonul ca răspuns pentru răbdarea lui a poruncit moartea tuturor discipolilor lui Moise. Însa la final, nu a fost faraonul cel care a câştigat. Dimpotrivă, faraonul şi discipolii lui au murit înnecaţi în apă. Iar Moise împreună cu credincioşii, au fost cei care au învins. Aşa cum observăm şi din acest exemplu , pentru a câştiga , nu este nevoie de luptă sau de cruzime. Întâmplarea dintre Moise şi Faraon ” este ca un rezumat al întregii istorii ; este un exeplu din care observăm că va învinge numai cel care este de partea păcii şi a dreptăţii. Răsplata comportamentului frumos va fi oferită atât în această lume căt şi în Lumea de Apoi.

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 2

Sir William Ewart Gladstone

    Sir William Ewart Gladstone, de patru ori prim-ministru al Marii Britanie, este celebru pentru afirmaţia lui în limba engleză în Parlamentul European, “Atâta timp cât există acest Coran, Europa nu va fi capabilă să cucerească Orientul Islamic. Astăzi la BBC se recită din Coran. Cred că ei nu mai sunt la fel de […]

 

 

gladstone_1388807cSir William Ewart Gladstone, de patru ori prim-ministru al Marii Britanie, este celebru pentru afirmaţia lui în limba engleză în Parlamentul European, “Atâta timp cât există acest Coran, Europa nu va fi capabilă să cucerească Orientul Islamic. Astăzi la BBC se recită din Coran. Cred că ei nu mai sunt la fel de paranoici ca atunci când colonizau ţările musulmane
Sau ei s-au schimbat, deoarece şi-au dat seama că nu trebuie să elimine “fizic”
Coranul din mâinile musulmanilor, dar în schimb Coranul trebuie eliminat psihologic din mintea şi inima musulmanilor?
Să zicem, teoretic, au reuşit să facă acest lucru în timpul colonialismului, Toate acestea
în timp ce noi credeam că suntem buni musulmani citind Coranul, când de fapt noi eram departe de indrumarea lui Allah. Deci, cum pot maximiza posibilităţile mele de a câştiga hidayah? Cum poate fi Coranul arma mea secretă pentru a devein stăpân al lumii? Conform părerii şeihului Al-Qaradawi, există, probabil, două moduri:

(1) compară modul în care Coranul acordă prioritate temei ,, mie însumi”, eu.

(2) compară modul în care Sahabah / Companionii profetului RAA (cei care sunt confirmaţi ca destinatari ai hidayah) au interacţionat cu Coranul cu modul în care “eu-l” – ,,sinele” lor interacţiona cu Coranul.

Coran vs viată personală

Qur’an-ul atinge chestiuni precum taharah / puritate ,de exemplu a apei ,najasah / impuritate , wudu ‘/ baie, tayammum, ghusl / baie, numai în unu sau două versete (Qur’an, 5: 6).

Eu: Eu, pe de altă parte, sunt atat de obsedat despre învăţarea şi practicarea în detaliu despre sah- valabilitate printre musulmani a taharah / valabilitate vs Batal /anulare, wajib (obligatoriu) vs mandub / opţional), makruh (nedorit) faţă de haram / interzise), najasah (impuritate) vs taharah /puritate, etc şi chiar mă implic în certuri inutile despre ea printre musulmani

Qur’an: Se vorbeşte despre jihad în numeroase versete. De fapt un număr de capitole din Coran au drept teme jihad-ul de exemplu, Al-Anfal, Al-Tawbah, Al-Ahzab, Al-Qital,al-Fath, Al-Saf, Al-Hashr, Al-Hadid, Al-Adiyat “, şi Al-Nasr. Şi care nu includ descrieri despre jihad în capitolele lungi precum al-Baqarah, Aal `Imran, and al-Nisaa’!

Este ca şi cum uitam episoade după episoade din filme de război (sau filme despre grupări şi luptele de eliberare naţionale), cu o mulţime de lecţii “psihologice”.

Eu: Nu m-am luptat de dragul Islamului în ceea ce priveşte da`wah (propagandă islamică) şi tarbiyyah (educaţie islamică), mai mult decât aş fi implicat într-un război pentru apărarea Islamului. Oamenii sunt confuzi cu privire la Islam, şi duşmanii îi fac pe oameni să gândească şi mai confuz despre Islam. Dar, eu sunt mai preocupat de taharah şi najasah care se presupune a fi o problemă foarte simplă.

Reflecţie psihologică: Nimic în neregulă cu ceea ce facem acum cu taharah, eu sunt sigur că – dintr-o microperspectivă (bine, bine, eu ar trebui să reduc obesesia mea cu taharah şi du-te cu privirea la următorul subiect din `ibadah şi alte subiecte cu privire la familie / munakahat, societatea / mu `amalah, şi statele / jinayah). Ce este in neregula este: ceea ce fac nu la momentul jihadului – din perspectiva macro-. Oh, nu! Poate că eu mă lipsesc de alte hidayah-îndrumări mult mai importante!

Qur’an: El ne spune despre nasterea miraculoasa a lui Isa (Isus) AS, naşterile destul de neobişnuite ale lui Yahya (Ioan) AS, plus naşterea Maryam-ei (Maria) AS. Surprinzător, acesta nu povesteşte niciodata despre naşterea Profetului Muhammad SAW! Asta e ciudat, nu? Uită ziua de nastere a iubitului nostru profet. Probabil, motivul este -poveştile celor trei naşteri “aqidah – despre qudrah (puterea lui Allah),” ILM (cunoaştere), şi iradah (voinţă)- despre care unii musulmani (pe atunci, şi chiar şi acum) sunt inca confuzi.
Eu: Imi place mult celebrarea Mawlid al-Rasul (naşterea profetului Mahomed SAW). Există, desigur o procesiune de masă în plină stradă unde oamenii scandează salawat (binecuvântări pentru Profetul Muhammad) şi care poartă bannere. Uneori, există discursuri religioase despre naşterea Profetului Muhammad SAW (şi unii vorbitori ne vor spune despre naşterea miraculoasă a profetului Muhammad SAW (şi unii vorbitori ne vor spune despre evenimente miraculoase care au avut loc în timpul naşterii Profetului Muhammed SAW – care nu au nimic de a face cu “probleme de credinţă- aqidah cu excepţia că ne fac să ne simţim bine şi sper că aceste poveşti sunt Sahih / valabile) Uneori există divertisment Islamic, dar un lucru este mereu acolo … mâncarea, slăvitele produse alimentare..!

Reflecţie psihologică : Sunt sigur că nu e nimic in neregula cu “amintirea” zilei de naştere a Profetului Muhammed. Ştiu că unele grupuri au etichetat ca bid `ah- invenţie celebrarea acesteia. Dar, atâta timp cât eu nu cred că este un Sunnah, atâta timp cât nu cred că este un ibadah “, atâta timp cât o tratez ca pe un eveniment social / mu’amalah”, şi atâta timp cât eu nu ” Nu mă înfurii” pe cei care o etichetează ca bid `ah, cred că este bine, nu? Problema este: m-am gândit vreodată la naşterea lui Isa, Yahya, şi Maryam, modul în care aceasta afectează Imanul-credinţa mea faţă de Allah, modul în care aceasta afectează înţelegerea mea a creştinismului, cum afectează ea prezentarea islamului în faţa creştinilor (cum ar fi ceea ce Jafar ibn Abi Talib a făcut cu Negus, rege al Abisiniei), şi modul în care aceasta afectează comportamentele mele, atunci când Allah îmi arată nişte semne (în Coran / Sunnah şi evenimente naturale), că ,credinţa mea / practica este greşită? Am neglijat unele mesaje de îndrumare – hidayah in Coran? Din nou?
Qur’an: Imi place sa citesc poveşti. Şi Coranul este plin de poveşti despre diferite evenimente care au loc în timpul Profetul Muhammad. Care sunt evenimentele, m-ai întrebat? Bătălia de la Badr (în Surah Al-Anfal), bătălia de la Uhud (în Surah Ali Imran “), războiul tranşeii Khandaq & Bani qurayzahii descries în Surah Al-Ahzab , războiul cu Bani Nadr (în Surah al-Haşr), Tratatul de la Hudaybiyyah (în Surah al-Fath), şi bătălia din Tabuk & Hunayn (în Surah al-Tawbah), pentru a numi câteva. Hei, nu observaţi că toate temele din aceste povestiri sunt despre război şi sunt legate de război?
Eu: Mi-ar place să particip la ceremonii care comemorează evenimentele din timpul Profetului Muhammad timp SAW. Lasă-mă să văd … Mawlid al-Rasul (naşterea profetului Muhammed s.a.w, care, apropo, nu este menţionat în Coran), Israa (care este menţionat în mod direct într-un verset în Surah Al-Isra ‘), şi Mi`Raj (care este menţionat indirect, în câteva versete din Surah al-Najm. Eu nu sărbătoresc cu adevărat alte evenimente menţionate în Coran, şi nici nu îmi amintesc lunile în care au avut loc, oricât de mult aş citi / reciti poveştile anual.

Reflecţie psihologică: Stiu, stiu … nu am făcut dreptate Coranului. Eu aş fi fost mult mai preocupat de poveştile de război din timpul Profetului ghazawat. Şi ştiu că companionii Profetului RAA nu au sărbătorit niciodată celebra Mawlid al-Rasul si Isra şi Miraj”. În schimb, lor le plăcea să spună poveşti despre experienţele lor în războaie pentru copiii lor, şi urmaşilor din cauza valorilor inspirate din aspectele practice precum, Amal da `wah, tarbiyyah, şi jihad-ului (e la fel ca vizionarea de filme de război, nu?). Şi ei sunt cele mai bune generaţie care au primit hidayah. Cred că e timpul să recitesc diverse cărţi despre sirah nabawiyyah (biografia profetului Muhammed).

Qur’an: Am observat că există atât de multe capitole şi versete din Coran care vorbesc despre Bani Isra’il (evreii antici). Uneori mă întreb dacă Al-Coranul este revelat “mai mult” pentru evrei decât pentru musulmani. Uită-te la Surah (e) Al-Baqara, Al Imran `, al-Nisa”, Al-Ma’idah, şi al A raf”(pentru a numi doar câteva). Şi acestea sunt cele mai lungi capitole din Coran! Sigur, trebuie să existe un motiv pentru care Allah vrea ca noi să citim despre ele, nu?

Eu: Ei bine, eu fac donaţii pentru cauza palestiniană (uneori …) şi urăsc ceea ce fac evreii cu palestinienii şi chiar critic verbal ceea ce se întâmplă în Palestina (bine, doar în cercurile de prieteni, nu, direct la ei). Mai mult de atât , eu îmi trăiesc viaţa mea, ignorând practic problema israeliano-palestiniană, ignorând toate toate tacticile folosite de evrei pentru a influenţa mintea şi comportamentele musulmanilor (tineri şi bătrâni), astfel că suntem departe de hidayah.
Reflecţie psihologică: Această parte mă întristează cu adevărat. Imaginaţi-vă, toate acestea în timp ce, viaţa mea a fost influenţată (controlată) de către ideile seculare care au pătruns în mintea mea, fără ca eu să realizez (observaţi că cei mai mulţi dintre marii teoreticieni atei din ştiinţele sociale – sunt evrei. Coincidenţă sau conspiraţie? ?). Am făcut tot ce pot pentru a contribui, dar cumva ura mea faţă de evrei este mai rasială-şi emoţională mai degrabă decât pe bază de “Iman”. De exemplu, am studiat cu adevărat religia lor (inclusiv psihologia iudaismului)? Am studiat cu adevărat tacticile lor de atacare a musulmanilor fizic, psihic, şi spiritual (prin intermediul literaturii, mass-media, şi alte servicii / produse) modul în care Profetul SAW şi Companion RA au făcut-o? Am ajutat cu adevărat la construirea apărării fizice, psihologice şi spirituale printre musulmani, astfel încât aceştia să nu fie învinşi (sau influenţaţi) de evrei? Şi, mai important, am efectua da `wah tarbiyyah, traininguri educaţionale, care să pregătească contraatacul musulmanilor impotriva ideilor evreiesti din literatură, mass-media, etc .

[Notă: evreii de aici înseamnă evreii sionişti).
Patru comparaţii au fost făcute, şi eu nu sunt sigur dacă sunt calificat pentru a obţine pachetul total de îndrumări coranice -hidayah, dacă eu nu fac nimic incepand de acum …

 

 

sursa: islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 2