Calauzirea lui Allah

Demirel Gemaledin

بسم الله الرحمن الرحيم

Vor zice cei fără chibzuință dintre oameni: „Ce i-a întors de la Qibla lor pe care o avuseseră mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Răsăritul și Apusul. El îl călăuzește pe acela pe care voiește El pe o cale dreaptă”. 

(Al-Baqarah 2:142)

images 1 Calauzirea lui AllahAcest verset face referire foarte clară la schimbarea direcției de rugăciune a Profetului Muhammed, صلى الله عليه و سكم şi a companionilor săi. La început, prima direcție de închinare pentru rugăciune fusese stabilită de Allah către Quds, Ierusalim, dar, de fapt, aceasta nu a fost prima, ci a doua direcție de rugăciune, deoarece, atunci când Avram şi Ismail au construit Kaba , oamenii se rugau către Kaba şi nu către Ierusalim. Mai apoi, oamenii conduși de profeții lor s-au îndreptat pentru rugăciune către Quds şi așa a apucat vremurile şi profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem.

De aceea, se întâmplă uneori ca unele persoane să spună că baza este Quds şi Meka este excepția, dar nu este aşa , ci dimpotrivă, de când Allah a trimis oamenii pe pământ, baza este Kaba de la Mecca, iar Al Quds este excepția.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a ajuns la Medina şi a făcut rugăciunea în direcția Al Quds. A construit moscheea de la Quba, moscheea de la Jummah şi moscheea Profetului – masjid al nabawi.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a sosit în Medina într-o zi de vineri, pe 12 Rabi Al-Auual (27 septembrie 622 e.n.).

Cu câteva nopți înainte el înnoptase în afara Medinei gândindu-se cu ce titulatură va intra în Medina , care vor fi relațiile lui cu cei care erau in Medina – oraș care la vremea respectivă avea o populație de aproximativ 10000 de locuitori, dintre care doar 10% erau musulmani, restul fiind creștini si evrei. Dacă Profetul ar fi intrat direct în Medina , fără a avea multe dintre principiile de relaționare cu creștinii şi evreii, ar fi putut să iasă scandal.

În acele zile în care Profetul a locuit în Quba a scris Constituția Medinei, şi aceasta este considerată a fi prima Constituție scrisă pentru o comunitate interreligioasă şi multiculturală, prima Constituție care vorbește despre oameni şi egalitate : „Toți oamenii sunt egali!” După aceea, Profetul a trimis Constituția la Medina şi a adunat parerile locuitorilor şi abia apoi a intrat în oraș, ştiind, de acum, cum să relaționeze cu aceștia.

„Prima sarcină pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi sã-l miluiască! – a preluat-o la sosirea în Medina, a fost construirea unei moschei chiar pe locul unde îngenunchease cămila sa. Pământul care aparținea a doi orfani a fost cumpărat. Însuși Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a contribuit la construirea moscheii, cărând chirpici şi piatră în timp ce recita versurile: “O, Allah! nu există nici o strălucire decât cea a Vieții de Apoi, Te implor să-i ierți pe emigranți şi pe “ajutoare”.” Pe atunci, Qibla (direcția spre care musulmanii îşi întorc fața în rugăciune) a fost orientată spre Ierusalim şi au mai fost ridicați doi piloni care sã susțină tavanul. Moscheea era de formă pătrată, cu latura de aproximativ nouăzeci de metri, orientată spre nord şi având trei porți, câte una pe fiecare dintre celelalte trei laturi. În apropiere, camerele rezervate pentru Profet şi familia sa au fost construite din piatră şi chirpici cu acoperiş din frunze de palmier. La nord de moschee a fost rezervat un loc pentru musulmanii care nu aveau nici casă, nici familie. În această etapă timpurie a erei post-migratorii a fost inițiată chemarea la rugăciune (Azan).” (fragment din Nectarul pecetluit)

De ce nu a construit Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, un minaret acestei moschei, de ce nu împodobit-o, de ce nu a înfrumusețat-o? El a vrut sa fie simplă fiindcă niciodată nu a acordat importanță înfățișării lucrurilor, ci a acordat importanță sufletelor oamenilor şi a dorit să clădească inimi, caractere.

Când Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, a început să se roage în moschee, „gurile rele „ au început să vorbească despre faptul că şi Profetul se roagă în direcția Quds, iar Profetul a simțit atunci o strângere de inimă si şi-a ridicat privirea către cer cerându-i lui Allah să schimbe direcția de rugăciune, iar Allah a schimbat atunci direcția de rugăciune către Kaba. Idiferent în ce direcție ne îndreptăm către rugăciune fie Kaba, fie Quds, Allah este peste tot: „Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul.” Cu alte cuvinte, ce importanță are în ce direcție te îndrepți pentru rugăciune atât timp cât nu ai călăuzire de la Allah, ar fi răspunsul pentru acești ipocriți. „Allah îl calauzește pe acela pe care voiește El…” – pe cine vrea Allah sau pe cine vrea omul? Şi una, şi cealaltă, fiindcă Allah dacă vrea să călăuzească pe cineva, îl călăuzește, dar şi omul dacă vrea să primească călăuzirea de la Allah, va fi călăuzit cu adevărat.Source Link

Views: 0

Cei care tăgăduiesc

  V-ați gândit vreodată, atunci când citiți un verset din Sfântul Coran, cine sunt „cei care tăgăduiesc” și pe care Allah subhanahu wa ta’ala îi amintește adeseori ca fiind asemeni celor surzi, muți și orbi? Oare cine sunt acești oameni și ce mesaj transmite următorul verset? Şi de pildă cei care tăgăduiesc sunt ca şi […]

 

V-ați gândit vreodată, atunci când citiți un verset din Sfântul Coran, cine sunt „cei care tăgăduiesc” și pe care Allah subhanahu wa ta’ala îi amintește adeseori ca fiind asemeni celor surzi, muți și orbi? Oare cine sunt acești oameni și ce mesaj transmite următorul verset?

Şi de pildă cei care tăgăduiesc sunt ca şi cel la care se strigă, însă el nu aude decât un țipăt şi o chemare: surzi, muți, orbi. Ei nu pricep nimic!   (Al Baqara 2:171)

Acest verset ne îndeamnă să gândim mai profund la sensul cuvintelor pe care Allah subhanahu wa ta’ala  ni le transmite prin intermediul Sfântului Coran.

Cei care tăgăduiesc sunt acei oameni care, deşi cunosc adevărul, nu vor să îl accepte sub nici o formă. Cuvintele utilizate „cel care strigă,  dar nu aude decât un țipăt…” sunt cuprinzătoare şi le putem compara cu imaginea unui cioban care îşi strigă oile şi   acestea aud doar sunetele, dar nu înțeleg semnificația şi implicarea cuvintelor care le sunt adresate. De asemenea, ordinea în care Allah a ales să descrie acest aspect – „surzi, muți, orbi”, reprezintă Stiința şi Înțelepciunea Lui PreaÎnaltul în crearea ființei umane.

Cei care tăgăduiesc

De ce auzul apare înaintea văzului în Coranul Cel Sfânt?

Allah subhanahu wa ta’ala a menţionat în şaisprezece versete sfinte auzul şi văzul şi în toate aceste versete cuvântul auz apare înaintea cuvântului văz. De asemenea, Cel care Aude  – una din calităţile lui Allah Măreţul – apare însoţind calităţile Atoateştiutorul şi Văzătorul, precedându-le de fiecare dată.

„Unele surse referitoare la embriologie plasează începutul formării auzului înaintea formării văzului, situându-l în cea de a treia săptămână de sarcină, în vreme ce începutul formării ochilor este plasat în săptămâna a patra de sarcină. Poate că aceste surse să fie cele mai corecte – Allah ştie cel mai bine!  Din punct de vedere fiziologic, simţul auzului este mai important decât simţul văzului pentru dezvoltarea capacităţilor mentale şi afective ale copilului.”

2497592930 297a04c31f b Cei care tăgăduiescSuntem îndemnați, așadar, să medităm asupra sensurilor profunde ascunse în aceste versete asemănătoare, care se explică şi se completează unul pe altul şi să nu fim asemeni celor descrişi de Allah subhanahu wa ta’ala  ca fiind „surzi, muți, orbi” – ci să auzim, să vorbim şi să vedem prin prisma credinței.

 

Acest material este unul din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi” –  „Lecția de vineri” – „Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran”, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie editata si redactata de doamna Camelia H.  

Source Link

Views: 1