Călăuzirea – partea a 2-a

 

Trebuie să îți dai toată silința dacă vrei să meriți și să găsești ghidarea, și să cauți căile ce duc la ea. Cei care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu ghidarea Sa, ar trebui să fie exemple pentru ceilalți și să îi îndemne cu ajutorul regulilor islamice. Dumnezeu îi ordonă Mesagerului Său (s.a.a.w.s) același lucru:

Previne-i pe cei mai apropiați din obștea ta (despre sfârșitul ce îi așteaptă și despre consecințele faptelor lor căci vor primi pedeapsa Iadului). (26:214)

Adu-le aminte căci asupra ta stă aducerea aminte. (88:21)

Dă glas la ceea ce ți s-a poruncit(15:94)

Cheamă-i pe oameni pe Calea Domnului tău prin înțelepciune și predică frumoasă și vorbește-le în cel mai ales chip. (16:125)

Voi aveți în Trimisul lui Dumnezeu o frumoasă pildă pentru voi, pentru cel care nădăjduiește la Dumnezeu și la Ziua de Apoi și ce Îl amintește întotdeauna pe Domnul său. (33:21)

Mesagerul (s.a.a.w.s) a comunicat tuturor Revelația de la Dumnezeu și i-a chemat pe oameni la credință în cel mai bun și eficient mod. El a anulat toate persecuțiile ce aveau loc și a respins toate triburile ce ispiteau oamenii la necredința în Dumnezeu. El și-a continuat misiunea neașteptând vreo recompensă lumească. A căutat să îndeplinească totul după buna voință a lui Dumnezeu pentru a asigura fericirea oamenilor în amândouă lumile; când a cucerit Mecca (eveniment ce marchează triumful său în a îndeplini cuvântul lui Dumnezeu către omenire), el i-a iertat pe toți cei care timp de 21 de ani i-a persecutat atât pe el cât și pe cei care îl urmau, spunând: “Dumnezeu vă va ierta căci El este Iertătorul. Sunteți liberi.”

O dată Mahomed (s.a.a.w.s) i-a spus lui Ali: Dacă o persoană găsește la tine ghidarea de care are nevoie, acest lucru este mai de preț pentru tine decât dacă ai avea cămile roșii (1). Conform regulii ” cel care determină este la fel cu cel care face”, așa și cel care ghidează pe cineva primește aceeași recompensă ca noul credincios, fără nici o diferență. În mod asemănător declară Mesagerul (s.a.a.w.s):

Oricine stabilește o cale dreaptă primește aceeași recompensă ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. Oricare persoană ce formează o cale greșită este împovărat cu aceleași păcate ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. (2)

Cei care îi cârmuiesc pe ceilalți către ghidare, nu ar trebui să le aducă aminte de acest lucru spunând: “Dacă nu te-aș fi ajutat eu, tu niciodată nu ai fi fost ghidat.” Acesta este un păcat foarte mare ce arată nerecunoștință în fața lui Dumnezeu, deoarece numai Dumnezeu ghidează și desemnează pe cineva pentru a-i ghida pe alții.

În mod similar, cei pe care Dumnezeu îi folosește pentru a oferi ghidarea, nu ar trebui să își atribuie meritele lor înșiși. Mai degrabă, ei ar trebui să spună: “Lăudat fie Domnul căci El a făcut din mine, un om sărac și cu nevoi, o cale atât de bună de a îndrepta pe cineva la ghidare. Dumnezeu este atât Puternic, Milostiv cu supușii Lui și atât de generos încât creează ciorchini de struguri în lemn. Lemnul nu are nici un drept să își atribuie ciorchinii ce cresc pe el. Iar eu nu sunt mai presus decât acel lemn.”

calauzireaÎn ceea ce îi privește pe cei care au găsit ghidarea, ei ar trebui să spună astfel: “Văzând nevoia și neajutorarea mea, Dumnezeu, Stăpânul meu, a folosit unul dintre supușii Săi pentru a mă ajuta să găsesc ghidarea. Lăudat fie El!”; și cel care este ghidat trebuie să fie recunoscător celui care l-a adus pe o asemenea cale. La urma urmei, din moment ce Dumnezeu este Creatorul nostru și a tot ceea ce noi facem, El crează de asemenea și mijloacele prin care este folosită atât ghidarea cât și rea ghidarea, dar asta nu ne diminuează nouă libera voință de a alege dintre cele două.

 

[1] Bukhari, Jihad, 102; Muslim, Fada‘il al-Sahaba, 35.
[2] Muslim, Zakat, 69; Ibn Maja, Muqaddima, 203.
sursa: ro.fgulen.com
Source Link

Views: 2

Calauzirea lui Allah

Demirel Gemaledin

بسم الله الرحمن الرحيم

Vor zice cei fără chibzuință dintre oameni: „Ce i-a întors de la Qibla lor pe care o avuseseră mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Răsăritul și Apusul. El îl călăuzește pe acela pe care voiește El pe o cale dreaptă”. 

(Al-Baqarah 2:142)

images 1 Calauzirea lui AllahAcest verset face referire foarte clară la schimbarea direcției de rugăciune a Profetului Muhammed, صلى الله عليه و سكم şi a companionilor săi. La început, prima direcție de închinare pentru rugăciune fusese stabilită de Allah către Quds, Ierusalim, dar, de fapt, aceasta nu a fost prima, ci a doua direcție de rugăciune, deoarece, atunci când Avram şi Ismail au construit Kaba , oamenii se rugau către Kaba şi nu către Ierusalim. Mai apoi, oamenii conduși de profeții lor s-au îndreptat pentru rugăciune către Quds şi așa a apucat vremurile şi profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem.

De aceea, se întâmplă uneori ca unele persoane să spună că baza este Quds şi Meka este excepția, dar nu este aşa , ci dimpotrivă, de când Allah a trimis oamenii pe pământ, baza este Kaba de la Mecca, iar Al Quds este excepția.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a ajuns la Medina şi a făcut rugăciunea în direcția Al Quds. A construit moscheea de la Quba, moscheea de la Jummah şi moscheea Profetului – masjid al nabawi.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a sosit în Medina într-o zi de vineri, pe 12 Rabi Al-Auual (27 septembrie 622 e.n.).

Cu câteva nopți înainte el înnoptase în afara Medinei gândindu-se cu ce titulatură va intra în Medina , care vor fi relațiile lui cu cei care erau in Medina – oraș care la vremea respectivă avea o populație de aproximativ 10000 de locuitori, dintre care doar 10% erau musulmani, restul fiind creștini si evrei. Dacă Profetul ar fi intrat direct în Medina , fără a avea multe dintre principiile de relaționare cu creștinii şi evreii, ar fi putut să iasă scandal.

În acele zile în care Profetul a locuit în Quba a scris Constituția Medinei, şi aceasta este considerată a fi prima Constituție scrisă pentru o comunitate interreligioasă şi multiculturală, prima Constituție care vorbește despre oameni şi egalitate : „Toți oamenii sunt egali!” După aceea, Profetul a trimis Constituția la Medina şi a adunat parerile locuitorilor şi abia apoi a intrat în oraș, ştiind, de acum, cum să relaționeze cu aceștia.

„Prima sarcină pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi sã-l miluiască! – a preluat-o la sosirea în Medina, a fost construirea unei moschei chiar pe locul unde îngenunchease cămila sa. Pământul care aparținea a doi orfani a fost cumpărat. Însuși Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a contribuit la construirea moscheii, cărând chirpici şi piatră în timp ce recita versurile: “O, Allah! nu există nici o strălucire decât cea a Vieții de Apoi, Te implor să-i ierți pe emigranți şi pe “ajutoare”.” Pe atunci, Qibla (direcția spre care musulmanii îşi întorc fața în rugăciune) a fost orientată spre Ierusalim şi au mai fost ridicați doi piloni care sã susțină tavanul. Moscheea era de formă pătrată, cu latura de aproximativ nouăzeci de metri, orientată spre nord şi având trei porți, câte una pe fiecare dintre celelalte trei laturi. În apropiere, camerele rezervate pentru Profet şi familia sa au fost construite din piatră şi chirpici cu acoperiş din frunze de palmier. La nord de moschee a fost rezervat un loc pentru musulmanii care nu aveau nici casă, nici familie. În această etapă timpurie a erei post-migratorii a fost inițiată chemarea la rugăciune (Azan).” (fragment din Nectarul pecetluit)

De ce nu a construit Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, un minaret acestei moschei, de ce nu împodobit-o, de ce nu a înfrumusețat-o? El a vrut sa fie simplă fiindcă niciodată nu a acordat importanță înfățișării lucrurilor, ci a acordat importanță sufletelor oamenilor şi a dorit să clădească inimi, caractere.

Când Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, a început să se roage în moschee, „gurile rele „ au început să vorbească despre faptul că şi Profetul se roagă în direcția Quds, iar Profetul a simțit atunci o strângere de inimă si şi-a ridicat privirea către cer cerându-i lui Allah să schimbe direcția de rugăciune, iar Allah a schimbat atunci direcția de rugăciune către Kaba. Idiferent în ce direcție ne îndreptăm către rugăciune fie Kaba, fie Quds, Allah este peste tot: „Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul.” Cu alte cuvinte, ce importanță are în ce direcție te îndrepți pentru rugăciune atât timp cât nu ai călăuzire de la Allah, ar fi răspunsul pentru acești ipocriți. „Allah îl calauzește pe acela pe care voiește El…” – pe cine vrea Allah sau pe cine vrea omul? Şi una, şi cealaltă, fiindcă Allah dacă vrea să călăuzească pe cineva, îl călăuzește, dar şi omul dacă vrea să primească călăuzirea de la Allah, va fi călăuzit cu adevărat.Source Link

Views: 3

Călăuzirea – partea a 2-a

  Trebuie să îți dai toată silința dacă vrei să meriți și să găsești ghidarea, și să cauți căile ce duc la ea. Cei care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu ghidarea Sa, ar trebui să fie exemple pentru ceilalți și să îi îndemne cu ajutorul regulilor islamice. Dumnezeu îi ordonă Mesagerului Său (s.a.a.w.s) același […]

 

Trebuie să îți dai toată silința dacă vrei să meriți și să găsești ghidarea, și să cauți căile ce duc la ea. Cei care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu ghidarea Sa, ar trebui să fie exemple pentru ceilalți și să îi îndemne cu ajutorul regulilor islamice. Dumnezeu îi ordonă Mesagerului Său (s.a.a.w.s) același lucru:

Previne-i pe cei mai apropiați din obștea ta (despre sfârșitul ce îi așteaptă și despre consecințele faptelor lor căci vor primi pedeapsa Iadului). (26:214)

Adu-le aminte căci asupra ta stă aducerea aminte. (88:21)

Dă glas la ceea ce ți s-a poruncit(15:94)

Cheamă-i pe oameni pe Calea Domnului tău prin înțelepciune și predică frumoasă și vorbește-le în cel mai ales chip. (16:125)

Voi aveți în Trimisul lui Dumnezeu o frumoasă pildă pentru voi, pentru cel care nădăjduiește la Dumnezeu și la Ziua de Apoi și ce Îl amintește întotdeauna pe Domnul său. (33:21)

Mesagerul (s.a.a.w.s) a comunicat tuturor Revelația de la Dumnezeu și i-a chemat pe oameni la credință în cel mai bun și eficient mod. El a anulat toate persecuțiile ce aveau loc și a respins toate triburile ce ispiteau oamenii la necredința în Dumnezeu. El și-a continuat misiunea neașteptând vreo recompensă lumească. A căutat să îndeplinească totul după buna voință a lui Dumnezeu pentru a asigura fericirea oamenilor în amândouă lumile; când a cucerit Mecca (eveniment ce marchează triumful său în a îndeplini cuvântul lui Dumnezeu către omenire), el i-a iertat pe toți cei care timp de 21 de ani i-a persecutat atât pe el cât și pe cei care îl urmau, spunând: “Dumnezeu vă va ierta căci El este Iertătorul. Sunteți liberi.”

O dată Mahomed (s.a.a.w.s) i-a spus lui Ali: Dacă o persoană găsește la tine ghidarea de care are nevoie, acest lucru este mai de preț pentru tine decât dacă ai avea cămile roșii (1). Conform regulii ” cel care determină este la fel cu cel care face”, așa și cel care ghidează pe cineva primește aceeași recompensă ca noul credincios, fără nici o diferență. În mod asemănător declară Mesagerul (s.a.a.w.s):

Oricine stabilește o cale dreaptă primește aceeași recompensă ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. Oricare persoană ce formează o cale greșită este împovărat cu aceleași păcate ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. (2)

Cei care îi cârmuiesc pe ceilalți către ghidare, nu ar trebui să le aducă aminte de acest lucru spunând: “Dacă nu te-aș fi ajutat eu, tu niciodată nu ai fi fost ghidat.” Acesta este un păcat foarte mare ce arată nerecunoștință în fața lui Dumnezeu, deoarece numai Dumnezeu ghidează și desemnează pe cineva pentru a-i ghida pe alții.

În mod similar, cei pe care Dumnezeu îi folosește pentru a oferi ghidarea, nu ar trebui să își atribuie meritele lor înșiși. Mai degrabă, ei ar trebui să spună: “Lăudat fie Domnul căci El a făcut din mine, un om sărac și cu nevoi, o cale atât de bună de a îndrepta pe cineva la ghidare. Dumnezeu este atât Puternic, Milostiv cu supușii Lui și atât de generos încât creează ciorchini de struguri în lemn. Lemnul nu are nici un drept să își atribuie ciorchinii ce cresc pe el. Iar eu nu sunt mai presus decât acel lemn.”

calauzireaÎn ceea ce îi privește pe cei care au găsit ghidarea, ei ar trebui să spună astfel: “Văzând nevoia și neajutorarea mea, Dumnezeu, Stăpânul meu, a folosit unul dintre supușii Săi pentru a mă ajuta să găsesc ghidarea. Lăudat fie El!”; și cel care este ghidat trebuie să fie recunoscător celui care l-a adus pe o asemenea cale. La urma urmei, din moment ce Dumnezeu este Creatorul nostru și a tot ceea ce noi facem, El crează de asemenea și mijloacele prin care este folosită atât ghidarea cât și rea ghidarea, dar asta nu ne diminuează nouă libera voință de a alege dintre cele două.

 

[1] Bukhari, Jihad, 102; Muslim, Fada‘il al-Sahaba, 35.
[2] Muslim, Zakat, 69; Ibn Maja, Muqaddima, 203.
sursa: ro.fgulen.com
Source Link

Views: 2