Tag: Cel Care Răspunde…

Cel Aproape, Cel Care Răspunde…

 

Şi, de asemenea, trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Spune Allah Preaînaltul: Cel care s-a apropiat de mine atât cât (distanţa lungimii) deschiderii palmei, mă voi apropia de El cât (distanţa lungimii de) un cot; iar cel care s-a apropiat de Mine cât (distanţa lungimii de) un cot, mă voi apropia de el cât (distanţa lungimii de) un braţ (cuvântul “baa’aan” în limba arabă care se spune că ar exprima aproximativ o lungime de 185 cm lumgime), iar cel care a venit spre Mine mergând, voi veni spre el alergând.”

Şi de asemenea, s-a descris Allah Preaînaltul pe Sine Însuşi ca fiind Apropiat (Qariib) de cel care se roagă Lui, şi de cel care I se supune Lui, şi de cel care se prosternează Lui, precum şi apropierea Lui, Preaînaltul, de supuşii Săi în puterea nopţii şi în seara zilei de Arafah şi numeroase alte asemenea consemnări existente în texte autentice şi clare; ceea ce nu contrazice şi nici nu este incompatibil cu înălţarea Sa, Preaînaltul, peste tronul Său şi înălţarea, superioritatea Sa asupra supuşilor Săi, şi El este Cel Unic, Unul care nu are pe nimeni egal şi nici asemenea Lui şi El este Cel care aude totul şi Cel care vede totul, şi nu este permis să fie comparată natura lui Allah cu cea a creaţiilor Sale, şi nici acţiunile Sale cu acţiunile creaţiilor Sale.

Şi în ceea ce priveşte apropierea Sa, spunea Ibn Taymyah, aceasta este întocmai celor regăsite în Cuvântul lui Allah:

  1. Şi dacã te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, rãspund rugii celor care Mã cheamã, atunci când Mã cheamã, dar şi ei sã-Mi rãspundã şi sã creadã în Mine. Poate cã ei vor fi bine călăuziţi!

(Surat Al-Baqarah, 186)

  1. Noi l-am creat pe om şi Noi ştim ce-i şopteşte sufletul sãu, cãci Noi suntem mai aproape de el decât vâna gâtului

(Surat Qaf, 16)

  1. Şi cum va fi când [sufletul] va ajunge la gât?
  2. Şi voi veţi privi în vremea aceea,
  3. Fiind Noi mai aproape de el decât voi, însã nu Ne veţi zãri.

(Surat Al-Waq’ia, 83-85)

 

Şi, subhan Allah = slava lui Allah, cu cât robul s-a ridicat mai mult ca şi nivel de supunere faţă de Allah, cu atât este el mai apropiat de Allah, Preaslăvitul şi Preaînaltul.

Dumnezeu AllahŞi tot astfel şi în sujud, atunci când robul îşi pleacă fruntea sa în cel mai de jos punct, pe pământ, într-o deplină supunere şi obedienţă, preaslavindu-L şi mărturisindu-L pe Allah ca Domnul său Cel Preaînalt (Al-‘Alaa), în timp ce el, supusul, este cel de jos, aşa cum, în acelaşi timp, El, Preaînaltul, este Stăpânitorul, iar supusul este robul Sau, şi El este Cel în afară oricare nevoi, Cel Bogat şi Atotsuficient Sieşi, iar supusul este sărac şi în nevoi. Şi nu există între Domn şi supusul Sau decât liantul supunerii şi al adorării, şi cu cât supusul a sporit şi a “perfecţionat”, a îmbunătăţit, mai mult această adorare, cu atât s-a apropiat el mai mult de Unicul său Domn şi Stăpânitor – Allah.

Si Allah Preainaltul este Cel care ii da robului Sau tot ceea ce este mai bun si mai potrivit pentru el si bunatatea, si darurile, si binecuvantarile Sale sunt netarmuite; si cu cât a fost robul mai supus si mai umil intru exprimarea nevoii sale fat de Domnul sau, cu atat a devenit el mai bogat; si cu cat a exprimat el mai mult nimicnicia sa si inferioritate ain raport cu Allah, cu atat a devenit el ma imaret si mai nobil.

Căci sufletul, sinele, atunci când da curs urmării diverselor pofte şi dorinţe ce îl stăpânesc şi a amăgirilor Satanei ajunge să se îndepărtează de Allah până acolo întrucât ajunge să fie blestemat şi depărtat de Mila Domnului sau; iar “blestemul” are aici sensul de “îndepărtare”, şi printre cele mai mari păcate ale sinelui se numără şi îngâmfarea şi semeţirea şi dorinţa de a fi superior celorlalţi pe pământ, iar sujud-ul, ca şi act de adorare, conţine în el o formă de “educare” a sinelui şi de oprire a lui de la semeţire şi îngâmfare prin aplecarea frunţii până la cel mai de jos punct pe pământ, şi spune Allah:

  1. Şi Domnul vostru zice: “Chemaţi-Mă şi Eu vã voi rãspunde! Aceia care din prea multã trufie refuzã sã Mã adore vor intra în Gheenă umiliţi”.

(Surat Ghafir, 60)

Şi aşa cum s-a consemnat şi într-un hadis: “Nu intra în Rai cel care în inima să fie şi cât de puţină (cât şi greutatea unui atom) îngâmfare/semeţire.”

Şi Nobilul Coran s-a spus lui Iblis:

  1. A grãit [Allah]: “Coboarã de aici, ca sã nu te mai arăţi semeţ aici! Deci ieşi afarã şi tu vei fi dintre cei vrednici de dispreţ!”.

(Surat Al-‘Araf, 13)

Şi

  1. Dacã voi nu-i veniţi în ajutor, [sã ştiţi cã] l-a ajutat Allah [mai înainte], când cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi. Când ei doi se aflau în peşteră şi când el i-a zis însoţitorului sãu: “Nu fi mâhnit, cãci Allah este cu noi!” Şi a pogorât Allah liniştea Sa asupra lui şi i-a venit în ajutor cu osteni pe care voi nu i-aţi vãzut şi a fãcut cuvântul celor care nu credeau [sã coboare] jos, în timp ce cuvântul lui Allah [s-a înălţat] cel mai sus. Iar Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim].

(Surat At-Tawba, 40)

 

 

sursa: lumea islamicaSource Link

Views: 1

Cel Aproape, Cel Care Răspunde

  Cu adevărat, Allah Unul, Unicul, este Cel Apropiat şi Atoateştiutor a tot şi a toate şi Atoatevăzător a tot şi a toate şi, cu adevărat, a cuprins cunoaşterea şi auzul şi văzul Sau, Preaînaltul, pe cei care se roagă Lui şi rugile lor, cât şi pe cei care Îi cer Lui şi cerinţele lor, […]

Cu adevărat, Allah Unul, Unicul, este Cel Apropiat şi Atoateştiutor a tot şi a toate şi Atoatevăzător a tot şi a toate şi, cu adevărat, a cuprins cunoaşterea şi auzul şi văzul Sau, Preaînaltul, pe cei care se roagă Lui şi rugile lor, cât şi pe cei care Îi cer Lui şi cerinţele lor, şi pe cei nedreptăţiţi şi chemările lor, şi pe cei necăjiţi şi cerea lor de ajutor, şi, cu adevărat, le-a promis El, Preaînaltul, tuturor acestora cum că dacă Îl vor rugă cu o rugă în care nu există niciun păcat şi nici rupere a legăturilor de rudenie, El le va răspunde lor, cu siguranţă. Şi spune Allah:

  1. Şi Domnul vostru zice: „Chemaţi-Mă şi Eu vã voi rãspunde! Aceia care din prea multã trufie refuzã sã Mã adore vor intra în Gheenă umiliţi”.

(Surat Ghafir, 60)

Şi, cu adevărat, Allah ne-a îndrumat pre noi să ne îndreptăm în rugile noastre numai spre El şi ne-a îndemnat Preaînaltul intru aceasta spunând: „Id”uuny” – „Rugaţi-vă Mie!” şi totodată ne-a garantat noua răspunsul la rugile noastre continuând îndemnarea Sa cu Cuvântul lui Allah Preaînaltul: „Vă răspund vouă!”; ruga („du”ă’a”) reprezintand în sinea sa un act de adorare, iar cel care refuză să Îl adore pe Allah, Preaînaltul, cu adevărat, destinaţia sa nu poate fi alta decât iadul.

Şi dacă ne-a făgăduit noua răspunsul la rugile noastre, atunci, fără îndoială că Allah nu Îşi încălca promisiunile! Şi chiar dacă uneori nu ne apare imediat şi vizibil în faţa ochilor răspunsul la rugile noastre, cu adevărat Allah nu îşi încălca promisiunile şi cu siguranţă răspunde întotdeauna, rugilor noastre. În această privinţă, însă, ne-a înştiinţat nobilul nostru profet – Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cum că Allah răspunde cu siguranţă rugilor noastre, dar felul în care El răspunde se poate concretiza într-una dintre următoarele trei modalităţi, şi anume: fie dându-ne cele pentru care ne-am rugat Lui, fie îndepărtând de noi (pe măsură rugii noastre) un necaz ce ne-ar fi păscut, fie prin a ne fi noua consemnate fapte bune pentru rugile pe care le-am înfăptuit şi pentru care vom fi răsplătiţi în ziua judecăţii.

Şi aşa cum am aminteam deja, spune Allah vorbind despre Sine Însuşi:

  1. Şi dacã te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, rãspund rugii celor care Mã cheamã, atunci când Mã cheamã, dar şi ei sã-Mi rãspundã şi sã creadã în Mine. Poate cã ei vor fi bine călăuziţi!

(Surat Al-Baqara, 186)

Şi acest verset este îmbibat de delicateţe şi profunzime şi prin el ni se face cunoscut nouă Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, ca fiind Cel care răspunde celui care Îl cheamă şi, cu adevărat, i-au spus profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!): „O, trimis al lui Allah, oare Domnul nostru este Apropiat (astfel încât) să vorbim cu El în şoaptă, sau este El departe (atât încât să trebuiască) să Îl strigăm?” Şi i-a înştiinţat profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cum că Allah Preaînaltul este Apropiat, aude atât ruga (şoptită sau nerostită), cât şi chemarea (strigarea). Şi, în acelaşi timp, Allah Preaînaltul le-a cerut supuşilor Săi ca şi ei să Îi răspundă Lui prin credinţă, adorare şi supunere şi prin cererea de la El a călăuzirii lor, şi a îndreptării lor către El, şi a cererii lor de la El a binelui, atât în această viaţă, cât şi în viaţa de apoi.

sursa: lumea islamică

Source Link

Views: 0

Cel Aproape, Cel Care Răspunde…

  Şi Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul se apropie cu o apropiere specială de supuşi Săi cei dreptcredincioşi, precum coborârea Sa, Preaînaltul, la cerurile acestei lumi (cerurile cele de jos) în ultima parte a nopţii sau apropierea Sa de pelegrinii aflaţi în Pelerinaj (Hajj) în ziua de Arafah, aşa cum a şi fost relatat într-un hadis […]

Şi Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul se apropie cu o apropiere specială de supuşi Săi cei dreptcredincioşi, precum coborârea Sa, Preaînaltul, la cerurile acestei lumi (cerurile cele de jos) în ultima parte a nopţii sau apropierea Sa de pelegrinii aflaţi în Pelerinaj (Hajj) în ziua de Arafah, aşa cum a şi fost relatat într-un hadis sahih (autentic) cum că „cu adevărat, Allah se apropie în seara (zilei de) Arafah”.

Şi cel care se întoarce către El, Preaînaltul, rugându-L şi cel care se prosternează Lui îşi îndreaptă sufletul către Allah, şi, cu siguranţă, apropierea sa de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul este pe măsură devoţiunii şi sincerităţii sale, iar Allah Preaînaltul va fi astfel Apropiat de el cu o apropiere care este „indusă” tocmai de apropierea să intru adorare de Acesta, asemenea aropierii Sale în seara zilei de Arafah, şi în ultima parte a nopţii, şi a apropierii Sale cu distanţa lungimii de un cot de cel care s-a apropiat de El fie şi numai cât lungimea dechiderii unei palme.

Şi apropierea Sa în seara zilei de Arafah este tocmai consecinţă celor cărora le dau curs pelegrinii (cei care sunt în Pelerinaj – Hajj) în acea zi, dintre rugi, şi pomeniri ale lui Allah, şi cereri de iertare şi căinţa. Şi dacă nu s-ar afla vreunul dintre supuşii Săi pe muntele Arafat, nu s-ar produce această apropiere a Sa Preaslăvitul şi Preaînaltul de supuşii Săi, iar El Preaslăvitul se mândreşte îngerilor Săi cu oamenii aflaţi în adorare pe muntele Arafat în acele moment binecuvântate.

Şi tot astfel, spre sfârşitul nopţii se afla în inimile oamenilor simţăminte şi trăiri speciale dintre cele care exprimă îndreptare către Allah şi apropiere şi delicateţe, şi care nu pot fi găsite asemenea lor în nici un alt moment al zilei, şi tocmai de aceea acesta este şi timpul potrivit pentru apropierea lui Allah de cerurile cele de jos („cerurile de dunia”) şi pentru spusele Sale, Preaînaltul: „Oare este cineva care se roagă” Oare este cineva care cere? Oare este cineva care îşi cere iertare?” (aşa cum a fost consemnat într-un hadis autentic)

Aşadar, aşa cum am văzut, această apropiere a lui Allah Preaînaltul este în legătură cu anumite fapte ale supuşilor Săi dreptcredincioşi – fapte care o cer, o impun şi o atrag.

Şi au fost de părere unii dintre învăţaţii în islam cum că nu se produce această apropiere a lui Allah Preaslăvitul şi Prainaltul de cerurile de dunia (cerurile cele de jos) în locurile în care toţi sunt necredincioşi şi nici nu se produce apropierea Sa despre care se vorbeşte că s-ar produce în Ziua de Arafah pentru cei care nu sunt în Pelerinaj, tot aşa cum şi deschiderea porţilor raiului şi închiderea porţilor iadului şi încătuşarea sheitan-ilor odată cu începerea lunii Ramadan este specifică numai celor care ţin Ramadanul, postind, ci nu şi necredincioşilor care nici măcar nu iau în considerare sanctitatea acestei binecuvântate luni.

Aceasta a fost întâlnirea noastră cu o primă parte a sensurilor şi semnificaţiilor preafrumoaselor şi absolutelor nume ale lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul de Al-Qariib Al-Mugiib – Cel Apropiat de supuşii Săi, Cel care răspunde rugii celor care se roagă Lui. In cele ce vor urma, in sha Allah – cu voia lui Allah, ne vom opri şi asupra altor aspecte ce privesc aceste două preafrumoase şi absolute nume ale Unicului nostru Domn şi Stăpânitor – Allah, precum eticheta îndeplinirii rugilor, condiţii favorizante acceptării rugilor şi a îndeplinirii rugamnitilor adresate lui Allah Preaînaltul, chestiuni nerecomandabile privind înfăptuirea rugilor, precum şi modalitatea corectă de înţelegere a „apropierii” lui Allah de supuşii Săi, conform evidentelor autentice existente în Nobilul Coran şi în relatările autentice despre profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

Slavă şi lauda Îi aducem numai lui Allah şi pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra nobilului Sau profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

sursa: lumea islamică

Source Link

Views: 3