Dan Michi
Mecca era un oraș aglomerat și prosper, înconjurat de stânci aride, controlând aproape în întregime comerțul desfășurat în spațiul dintre Oceanul Indian și Mediterana. Iar această poziție a fost adjudecată, cel mai probabil, după o perioadă în care înaintașii meccanilor și-au îmbogățit viața nomadă cu practica micilor afaceri. Al-Tabari, însă, a identificat sursa prosperității în seceta și foametea care i-a lovit, determinandu-l pe Hașim ibn ‘Abd Manaf, ilustrul bunic al Profetului, să călătorească până în Palestina de unde a cumpărat făina pe care a adus-o la Mecca. El a fost primul negustor care a pus bazele celor două călătorii de afaceri ale meccanilor : cea de iarnă (până în Yaman sau Yemen) și cea de vară (până în Șam sau Siria).
Conform unor cercetători, negustorii meccani (quraiși) nu au desfășurat afaceri dincolo de granițele orașului până când Hașim nu s-a deplasat în Siria și guvernanții pe care i-a întâlnit l-au asigurat în scris în ceea ce-i privește pe comercianți și mărfurile acestora. Sfera acestei asigurări includea permisiunea de traversare liberă a Siriei cu caravanele sau le oferea posibilitatea plății unei taxe modice în schimbul căreia să-si asigure mărfurile importate. Ulterior, ‘Abd Șams ibn ‘Abd Manaf a procedat asemănător cu guvernanții Abisiniei (Etiopiei), Naufal ibn ‘Abd Manaf cu cei ai împăratului Cosroe (al-Akasira) al Irakului și Persiei, iar ‘Abd al-Mutalib ibn ‘Abd Manaf de la cei din al-Himyar și al-Yaman. De asemenea ei toți au încheiat acorduri de securitate în zonele de responsabilitate tribal cu șefii respectivelor triburi. Mai târziu, quraișii au dezvoltat un comerț international, semnând acorduri comerciale cu alte țări, sarcină care a revenit celor din neamul lui Manaf. În acea perioadă Peninsula Arabă era traversată de aceste rute comerciale, în special în regiunile mărginașe și cele mai fertile, unind toate centrele comerciale din zonă. În orice caz, conform majorității exegeților, comerțul meccan a depășit granițele regiunii încă din vremuri imemorabile, continuând astfel cu excepția unor perioade preislamice tulburi. Ei și-au bazat opiniile pe capitolul coranic “Quraiș” în care se arată că meccanii obișnuiau să călătorească fie în Siria în fiecare vară și iarnă, fie întrun anotimp mergeau în Siria, iar în celălalt în Yemen.1
În acest capitol Allah Preaînaltul le-a poruncit meccanilor să rămână în Mecca pentru a-L adora, arabilor din alte regiuni rămânându-le să aducă diverse daruri drept ofrandă, ceea ce a transformat negoțul întro practică comună in sânul comunității locale. Această ultimă accepțiune vine să contrazică cele afirmate mai devreme, conform cărora comerțul meccan s-a extins dincolo de granițe doar din timpul lui Hașim ibn ‘Abd Manaf.
Pentru a concluziona, indiferent de dovezile aduse în sprijinul uneia sau alteia dintre perioadele în care comerțul meccan a obținut caracter internațional, cert este că meccanii s-au afirmat înainte de zorii Islamului.
NOTE
1. Lalal al-Din ‘Abd al-Rahman al-Suyuti, Kitab al-Durr al-Manthur fi Tafsir bi’l-Ma’thur, VI (Beirut), p.397
Source LinkViews: 2
