Mecca și internaționalizarea comerțului local

  Dan Michi   Mecca era un oraș aglomerat și prosper, înconjurat de stânci aride, controlând aproape în întregime comerțul desfășurat în spațiul dintre Oceanul Indian și Mediterana. Iar această poziție a fost adjudecată, cel mai probabil, după o perioadă în care înaintașii meccanilor și-au îmbogățit viața nomadă cu practica micilor afaceri. Al-Tabari, însă, a […]

 

Dan Michi

 

BATTUTA_8.47307Mecca era un oraș aglomerat și prosper, înconjurat de stânci aride, controlând aproape în întregime comerțul desfășurat în spațiul dintre Oceanul Indian și Mediterana. Iar această poziție a fost adjudecată, cel mai probabil, după o perioadă în care înaintașii meccanilor și-au îmbogățit viața nomadă cu practica micilor afaceri. Al-Tabari, însă, a identificat sursa prosperității în seceta și foametea care i-a lovit, determinandu-l pe Hașim ibn ‘Abd Manaf, ilustrul bunic al Profetului, să călătorească până în Palestina de unde a cumpărat făina pe care a adus-o la Mecca. El a fost primul negustor care a pus bazele celor două călătorii de afaceri ale meccanilor : cea de iarnă (până în Yaman sau Yemen) și cea de vară (până în Șam sau Siria).

Conform unor cercetători, negustorii meccani (quraiși) nu au desfășurat afaceri dincolo de granițele orașului până când Hașim nu s-a deplasat în Siria și guvernanții pe care i-a întâlnit l-au asigurat în scris în ceea ce-i privește pe comercianți și mărfurile acestora. Sfera acestei asigurări includea permisiunea de traversare liberă a Siriei cu caravanele sau le oferea posibilitatea plății unei taxe modice în schimbul căreia să-si asigure mărfurile importate. Ulterior, ‘Abd Șams ibn ‘Abd Manaf a procedat asemănător cu guvernanții Abisiniei (Etiopiei), Naufal ibn ‘Abd Manaf cu cei ai împăratului Cosroe (al-Akasira) al Irakului și Persiei, iar ‘Abd al-Mutalib ibn ‘Abd Manaf de la cei din al-Himyar și al-Yaman. De asemenea ei toți au încheiat acorduri de securitate în zonele de responsabilitate tribal cu șefii respectivelor triburi. Mai târziu, quraișii au dezvoltat un comerț international, semnând acorduri comerciale cu alte țări, sarcină care a revenit celor din neamul lui Manaf. În acea perioadă Peninsula Arabă era traversată de aceste rute comerciale, în special în regiunile mărginașe și cele mai fertile, unind toate centrele comerciale din zonă. În orice caz, conform majorității exegeților, comerțul meccan a depășit granițele regiunii încă din vremuri imemorabile, continuând astfel cu excepția unor perioade preislamice tulburi. Ei și-au bazat opiniile pe capitolul coranic “Quraiș” în care se arată că meccanii obișnuiau să călătorească fie în Siria în fiecare vară și iarnă, fie întrun anotimp mergeau în Siria, iar în celălalt în Yemen.1

 

În acest capitol Allah Preaînaltul le-a poruncit meccanilor să rămână în Mecca pentru a-L adora, arabilor din alte regiuni rămânându-le să aducă diverse daruri drept ofrandă, ceea ce a transformat negoțul întro practică comună in sânul comunității locale. Această ultimă accepțiune vine să contrazică cele afirmate mai devreme, conform cărora comerțul meccan s-a extins dincolo de granițe doar din timpul lui Hașim ibn ‘Abd Manaf.

Pentru a concluziona, indiferent de dovezile aduse în sprijinul uneia sau alteia dintre perioadele în care comerțul meccan a obținut caracter internațional, cert este că meccanii s-au afirmat înainte de zorii Islamului.

 

NOTE

 

1. Lalal al-Din ‘Abd al-Rahman al-Suyuti, Kitab al-Durr al-Manthur fi Tafsir bi’l-Ma’thur, VI (Beirut), p.397

Source Link

Views: 2

Coranul și viața comercială a musulmanilor

  Dan Michi   În ciuda climatului prosper care caracteriza Mecca, în paralel cu progresul comercial, societatea era măcinată de practici injuste în toate sferele sale, începând cu viața socială, politică și terminând cu cea economică și comercială. Legat de comerț putem spune că nu climatul deșertic și viața nomadă sunt constante ale Coranului, cât […]

 

Dan Michi

 

În ciuda climatului prosper care caracteriza Mecca, în paralel cu progresul comercial, societatea era măcinată de practici injuste în toate sferele sale, începând cu viața socială, politică și terminând cu cea economică și comercială. Legat de comerț putem spune că nu climatul deșertic și viața nomadă sunt constante ale Coranului, cât abordarea complexității sistemului financiar și comercial, a evoluției sale sofisticate. Iar acest lucru este subliniat în Coran de numărul termenilor comerciali utilizați pentru definirea principiilor și doctrinelor specifice.1 Acestea fiind spuse, Coranul devine o sursă de bază pentru teoria și practica comercială din Mecca și Medina, atât în perioada profeției, cât și în cea care a urmat.
Perioada profeției lui Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a durat peste douăzeci și trei de ani, dintre care primii treisprezece, în Mecca, iar următorii zece, în Medina. În timpul perioadei meccane, el a recitat diferite versete coranice (ayat) cu ocazia feluritelor întâlniri locale sau la vremea rugăciunilor la care a participat. Aceste versete i-au fost revelate de către Allah Preaînaltul într-un anume context sau situație. Unele versete referitoare la vânzare (bay) sau negoț (tijara) au fost, de asemenea, revelate în această perioadă meccană, majoritatea constituind, mai degrabă, aria de aplicabilitate a normativului etico-dogmatic, decât porunci legislative privind permisiunea sau interzicerea unor tranzacții anume.
Capitolele (surele) meccane ale Coranului sunt o dovadă vie a faptului că, încă de la bun început, Islamul a fost deschis activităților comerciale și de negoț. De exemplu, unul dintre versetele capitolului an-Naba’, unul dintre primele capitole meccane, îi îndeamnă pe musulmani să folosească lumina zilei pentru desfășurarea activităților productive :
Și am făcut ziua pentru agonisirea hranei.  (78 : 11)

trading-quran

Asemănătoare sunt și versetele 10 : 67, 14 : 33, 16 : 12, 17 : 12, 25 : 47, 27 : 86, 28 : 73, 30 : 23, 36 : 37, 40 : 61, 73 : 7, versete despre care s-a relatat că au fost revelate în Mecca. Alături de ele există și altele care demonstrează, de exemplu, că pescuitul, ca mijloc de trai, reprezintă un dar al omenirii oferit de Bunul Allah :
Allah este Acela care v-a supus vouă marea, ca să plutească vasele pe ea, la porunca Sa, și pentru ca voi să umblați în căutarea harului Său. Poate că voi veți fi mulțumitori ! (45 : 12)
Asemănătoare sunt și versetele coranice următoare:  10 : 22, 14 : 32, 16 : 14, 17 : 66, 23 : 22, 26 : 119, 30 : 46, 31 : 31, 35 : 12, 36 : 41, 37 : 140, 40 : 80, 43 : 12.
Mai departe, într-un verset meccan al capitolului Al-Mulk Allah Preaînaltul ne spune că ne-a făcut pământul supus pentru a-l cutreiera și a ne bucura de ceea ce ne oferă :
El este Cel care v-a făcut pământul supus. Deci străbateți întinderile sale. Și mâncați din înzestrarea Lui. Și la El este învierea. (67 : 15)
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 2