Relația cu vecinii

  Vecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a […]

Vecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) : “O, Trimis a lui Allah! Am doi vecini. Căruia să îi trimit darurile mele?” El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: “Celui a cărui gard este mai aproape de tine.”

Este evident din hadisul relatat mai sus că musulmanii sunt încurajaţi nu numai să aibă un comportament frumos cu vecinii, dar se asemenea să le facă mici cadouri. În acest hadis nu se menţionează dacă vecinul căruia i se oferă un cadou este musulman sau nu.

S-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) avea un vecin care îl insulta şi căuta să îi facă rău la fiecare întâlnire. Au trecut câteva zile de când acest om nu îl mai necăjise pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) lucru ce l-a îngrijorat şi l-a determinat să îl viziteze pentru a vedea ce anume se întâmplase. Bărbatului nu i-a venit să creadă că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) se comporta atât de blând cu el în ciuda abuzurilor sale repetate, căci caracterul nobil pe care islamul îl cere era complet nou pentru el.

Dacă vecinii tăi sunt musulmani şi rudele tale, atunci ei au trei drepturi asupra ta: dreptul unui vecin, dreptul unei rude şi dreptul unui coreligionar. Dacă ei nu sunt musulmani dar în schimb sunt rude, atunci ei deţin două drepturi: cel al vecinului şi al rudei. Dacă ei nu sunt musulmani şi nu fac parte din familia ta, atunci ei au asupra ta numai dreptul de vecin. În această privinţa, Allah Preaînaltul ne-a spus în Sfântul Coran:

Adoraţi-l pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum…  (An-Nisaa 4:36)

S-a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că Îngerul Jibril l-a îndemnat să aibă un comportament frumos cu vecinii până în acel punct în care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a crezut că un vecin poate avea drept de moştenire de la celălalt vecin.

Este o datorie a noastră, a musulmanilor să avem grijă de vecinii noştri tot timpul, mai ales în momentele grele. Dacă unul dintre vecinii noştri este bolnav sau bătrân atunci trebuie să îl ajutăm în funcţie de nevoile sale.

Comportamentul frumos cu vecinii nu se limitează doar la cei cu care împărţim aceiaşi clădire. Vecin îţi este şi persoana care stă alături de tine sau în spatele tău în autobuz sau într-o staţie de autobuz, tren, etc, cel cu care îţi împarţi biroul la serviciu îţi este tot vecin, cel pe care îl întâlneşti în parc, etc. Faţă de toţi aceşti oameni care se află în jurul nostru trebuie să avem un comportament frumos, cu bunătate şi respect şi cu care să socializăm în scopul permis de legislaţia islamică.

De asemenea, este recomandat să ne prezentăm vecinilor atunci când ne mutăm într-o nouă locuinţă sau atunci când noi vecini se mută. Acest lucru este de mare ajutor deoarece întăreşte relaţiile între vecini şi poate elimina tensiunile sau impresiile greşite pe care le au despre musulmani. În mod similar, este bine să le îi salutăm atunci când noi sau ei pleacă.

În socializarea cu non musulmani trebuie de asemenea să păstrăm şi să continuam să ne respectăm obligaţiile şi datoriile noastre de musulmani. Nu trebuie să ne îndepărtăm de islam pentru a le fi pe plac deoarece noi avem nevoie de Allah şi pe El căutam noi să-L mulţumim şi venerăm. Astfel, putem invita vecinii la masă alături de noi şi familia noastră, iar dacă vom fi invitaţi la ei trebuie în primul rând să ţinem cont de restricţiile noastre alimentare. În plus, aceste vizite comune ajută la interacţiunea interfamilială într-un mod constructiv.

Dacă vecinii prezintă vreun interes asupra islamului, invită-i să participe la evenimente islamice şi chiar să te însoţească la moschee. Poate că inimile lor se vor deschide spre islam, iar dacă vor rămâne încă non musulmani cel puţin s-a reuşit ruperea barierei inter-religioase.

Grija faţă de vecinii noştri poate lua multe forme. Trebuie să ne asigurăm că vecinii noştri au necesităţile de bază, căci un musulman nu trebuie să mănânce dacă vecinul sau vecina sa este înfometată. Trebuie să le dorim vecinilor noştri ceea ce ne dorim pentru noi, iar acest lucru implică împărţirea bucuriilor şi greutăţilor deopotrivă. Trebuie să le respectăm intimitatea, să nu îi bârfim, să nu le facem rău în nici un fel, şi să păstrăm zonele comune curate (cum ar fi străzile, intrările în clădire etc).

Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a fost spus de o femeie care se ruga şi care postea foarte mult, dar a cărui vecini se plângeau de limbajul său agresiv. El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că ea va ajunge în iad.

Astfel trebuie să fim conştienţi de importanţa unui bun comportament cu vecinii noştri, atât prin fapte cât şi prin vorbe.

Source Link

Views: 1

Călătoria sufletului după moarte

  Ce este sufletul? Este dintre lucrurile care ţin de Nevăzut şi el este explicat prin revelaţiile din Nobilul Qur’an şi prin Sunna. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: „Nimic din această lume nu vă va duce mai aproape de Paradis decât cele ce v-am transmis şi v-am statornicit, şi […]

Ce este sufletul?
Este dintre lucrurile care ţin de Nevăzut şi el este explicat prin revelaţiile din Nobilul Qur’an şi prin Sunna.
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis:
„Nimic din această lume nu vă va duce mai aproape de Paradis decât cele ce v-am transmis şi v-am statornicit, şi nimic din această lume nu vă va apropia mai mult de Focul Iadului decât cele asupra cărora eu v-am prevenit. ”(Musnad Aş-Şaafi’ii)

Iudeii l-au întrebat pe Rasuul_Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) despre suflet şi el le-a răspuns recitând: «Te întreabă despre suflet. Spune: “Sufletul este din porunca Domnului meu!” Iar vouă nu v-a fost dată decât puţină ştiinţă.» (17:85)

Sufletul este o creaţie a lui Allah (Subhanahu wa Ta’ala), care are ca rol de a da viaţă trupului omenesc. Dacă el stă în trupul omului, atunci acesta are viaţă, iar dacă îl părăseşte, atunci omul moare, după care sufletul acesta ori e primit în Paradis ori trimis să îşi primească pedeapsa.

Sufletul nu se poate reîntoarce, nici al celui drept-credincios din Paradis înapoi în trup, şi nici sufletul celui păcătos nu poate scăpa de pedeapsa mormântului reîntorcându-se în trup.

Pios sau nelegiuit, sufletul nu se va mai reîntoarce în lumea pământească, nici măcar să se răzbune sau să îi ajute pe cei care mai sunt încă în această viaţă lumească.

In Islam nu există teoria sau concepţia reîntoarcerii unui suflet ca să împlinească un act de dreptate şi să pună lucrurile pe calea ce bună sau să repare vreo greşeală.

Islamul ne învaţă că Allah (Subhanahu wa Ta’ala) este Cel Care face dreptate şi Cel Care decide ce i se cuvine fiecăruia, după fapte şi că nedreptatea, sub orice formă, nu va scăpa nepedepsită.

Ce este moartea?
Se produce când sufletul părăseşte corpul uman şi trece în starea de «barzakh» – care este perioada de timp cuprinsă între momentul morţii şi momentul în care este primit în Lumea de Apoi.

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Călătoria sufletului după moarte – 4

  Pedeapsa mormântului   Referitor la pedeaspa din mormânt, Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Umma aceasta va fi încercată încă din mormânt. Şi dacă nu mi-ar fi teamă că voi nu vă veţi mai îngropa morţii, m-aş fi rugat lui Allah (swt) să vă lase să auziţi […]

Pedeapsa mormântului

Referitor la pedeaspa din mormânt, Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:

„Umma aceasta va fi încercată încă din mormânt. Şi dacă nu mi-ar fi teamă că voi nu vă veţi mai îngropa morţii, m-aş fi rugat lui Allah (swt) să vă lase să auziţi ceea ce am auzit eu.”

Sahiih Muslim.

De câte ori se reculegea în faţa unui mormânt, Uthmaan bin Affaan (Allah să fie mulțumit de el!) plângea de i se înnodau lacrimile în barbă şi, din acest motiv, el a fost interpelat: «Ne vorbeşti despre Rai şi Iad şi nu plângi, dar când vorbeşti despre mormânt izbucneşti în lacrimi.» El a răspuns: «L-am auzit pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) zicând:

„Mormântul este prima etapă a Vieţii de Apoi, cine trece de încercarea lui, îi va fi foarte uşor după aceea, iar dacă nu trece, acela va ajunge în cea mai grea şi urâtă stare.” Şi tot Profetul a mai zis: „Niciodată nu am văzut ceva mai oribil decât mormântul. ”

Pentru cel în viaţă, mormântul este doar o groapă întunecată, însă pentru cel mort este fie fereastra către Paradis, fie uşa spre Iad, şi în el însuşi experimentează realitatea Lumii de Apoi.

Mormântul este cel mai însingurat loc şi nu există singurătate mai mare decât în el. Şi nimeni şi nimic nu îl însoţeşte pe cel mort decât numai faptele lui.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis:

„Trei lucruri îl vor conduce pe cel mort, două se vor întoarce, iar al treilea va rămâne alături de el. Neamul, agoniseala şi faptele sale îl vor însoţi , dar rudele şi agoniseala lui se întorc, şi numai faptele lui rămân cu el. ”

Sahiih Al-Bukharii

De aceea este foarte important şi mai presus de orice împlinirea de fapte bune:

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne-a sfătuit:

„Feriţi-vă de Focul Iadului chiar şi cu o jumăte de curmală (dată ca milostenie).”

– In sensul că nu contează valoarea materială a ceea ce dăruieşti ci intenţia de a ajuta, indiferent de starea materială personală, cum de asemnea nu contează mărimea darului, ci perseverenţa în a dărui şi a ajuta.

Allah (swt) a delimitat limpede pentru toţi ceea ce este bine şi ceea ce este rău, ceea ce este pemis şi ceea ce este interzis, ceea ce este adevăr şi cea ce este nălucire, şi a lăsat omului posibilitatea de a alege între acestea, dar numai pe parcursul acestei vieţi lumeşti. După moarte e deja imposibil de ales.

De aceea, a fi pe calea cea bună este în beneficiul celui care o alege pe aceasta, cum şi făcătorii de rău vor fi dezavantajaţi de răul pe care l-au ales.

La venirea morţii, omul este fără de ajutor şi slab, iar după moarte el trebuie să fie ajutat de alţii, trebuie îmbăiat, învelit în giulgiu, îngropat şi trebuie să fie invocată iertarea lui Allah (swt) pentru el.

Profetul a zis:

„Când coşciugul e gata, si este ridicat pe umeri, cel mort, dacă a fost credincios va zice: «Continuaţi!», iar dacă a fost păcătos va zice: «Vai mie! Unde mă duceţi voi pe mine!». Şi vocile lor vor fi auzite de toţi, numai de oameni nu vor putea fi auzite, căci de le-ar auzi ar cădea la pământ, fără conştiinţă.”

Sahiih Al-Bukharii

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 0