Tag: coranul

Călătoria sufletului după moarte -2

  Venirea îngerilor a. Pentru omul cu suflet bun Ingeri cu feţe luminoase, strălucind ca soarele, vor coborî din Ceruri, aducând cu ei un giulgiu şi mireasma Raiului şi se vor opri departe de omul acela încât abia că îi va putea zări. Ingerul Morţii se va apropia şi-i va spune: «O, suflet bun, vino să […]

Venirea îngerilor

a. Pentru omul cu suflet bun
Ingeri cu feţe luminoase, strălucind ca soarele, vor coborî din Ceruri, aducând cu ei un giulgiu şi mireasma Raiului şi se vor opri departe de omul acela încât abia că îi va putea zări. Ingerul Morţii se va apropia şi-i va spune: «O, suflet bun, vino să primeşti iertarea lui Allah (Subhanahu wa Ta’ala) şi recompensa Lui.» Şi sufletul aceluia va părăsi corpul uşor precum un abur, iar Ingerul Morţii îl va cuprinde şi, într-o clipită, ceilalți îngeri îl vor pune în acel giulgiu şi îl vor învălui în parfumul Edenului. Şi sufletul acela va răspândi un miros plăcut, mai îmbătător decât cel mai aromat mosc de pe Pământ.

b. Pentru omul cu suflet păcătos
Ingeri cu feţe întunecate, vor coborî din Ceruri şi vor aduce cu ei un veşmânt aspru de pâslă şi vor sta departe de el, că abia dacă îi va putea zări. Ingerul Morţii va veni la el şi îi va spune: «O, suflet netrebnic, părăseşte acest trup, în dezgustul lui Allah (Subhanahu wa Ta’ala)!». Atunci, sufletul se va împrăştia în tot trupul, dar Ingerul Morţii îl va smulge fără milă, ca şi cum s-ar smulge un ciulin din lâna udă şi îl va cuprinde, numai că vor veni ceilalți îngeri numaidecât şi-l vor pune în pâsla aceea. Şi sufletul acela va degaja o duhoare cumplită, mai înfiorătoare decât cea a unui cadavru găsit vreodată pe Pământ.

Urcarea la Ceruri
a. Pentru omul cu suflet bun
Ingerii vor urca sufletul celui credincios în al Şaptelea Cer şi toți îngerii cu care se vor întâlni vor întreba: «Al cui este acest suflet bun?», iar ei vor răspunde: «Al lui cutare, fiul lui cutare şi cutare…» şi-l vor lăuda numindu-l cu cele mai frumoase atribute cu care oamenii l-ar putea lăuda pe Pământ. Apoi, sufletul celui credincios va fi dus la Allah (Subhanahu wa Ta’ala). Allah (Subhanahu wa Ta’ala) va zice:«Consemnează cartea robului Meu în Illiion şi duce-ţi-l înapoi pe Pământ, căci din el am creat omenirea, şi lui i-o dau, şi din el o voi ridica iarăşi!»

b. Pentru omul cu suflet păcătos
Ingerii vor urca şi sufletul celui păcătos la Ceruri, şi nu va fi înger cu care să se întâlnească şi să nu întrebe: «Al cui este sufletul acesta păcătos?», iar ei vor răspunde «Al lui cutare, fiul lui cutare şi cutare…» şi-l vor ocărî folosind cele mai urâte epitete care se cunosc pe lumea asta. Când sufletul celui păcătos va ajunge în cerul cel mai de jos, va cere să se deschidă o poartă pentru el, dar poarta nu se va deschide. Allah (Subhanahu wa Ta’ala) va zice:«Consemnaţi cartea acestuia în Sijjiin şi zvârliţi sufletul lui jos, în Pământ.»

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

Călătoria sufletului după moarte – 5

  Barzakh face imposibilă orice întoarcere   Perioada cuprinsă între momentul morţii şi Viaţa de Apoi se numeşte barzakh. Ad litteram: «برزخ‎ – barzakh» înseamnă «piedică, barieră, stavilă, separator a două lucruri»   Ibn Abas(ra) a făcut o paralelă între barzakh şi hijab (văl) – adică barzakh este ca o cortină între lumea aceasta şi […]

Barzakh face imposibilă orice întoarcere

Perioada cuprinsă între momentul morţii şi Viaţa de Apoi se numeşte barzakh.

Ad litteram: «برزخ‎ – barzakh» înseamnă «piedică, barieră, stavilă, separator a două lucruri»

Ibn Abas(ra) a făcut o paralelă între barzakh şi hijab (văl) – adică barzakh este ca o cortină între lumea aceasta şi Lumea de Apoi.

Al-Qurtubii a explicat: „Barzakh este o barieră între două lucruri. Este starea intermediară dintre această lume şi Lumea de Apoi, din momentul morţi şi până în Ziua Invierii. Oricine moare intră în barzakh.”

In Quran, în sura Mu’uminuun, verstele 99-100 Allah Preainaltul spune despre sufletele celor necredincioşi « Abia când vine moartea la unul dintre ei, zice el: “Doamne, adu-mă pe mine înapoi, / pentru ca eu să fac bine, în cele pe care le-am lăsat!” “Nicidecum!” Acesta este un cuvânt pe care el îl va rosti. Iar în urma lor este o despărţire (barzakh), până în Ziua când vor fi sculaţi [din morţi].»

In acest verset este clar statuat că este imposibilă întoarcerea în viaţa lumească, pentru că respingerea cererii celui necredincios de întoarcere în lumea pământească din Barzakh pentru a-şi corecta greşelile este categorică: Allah Preainaltul spune: «Nicidecum!». Evadarea din barzakh este imposibilă pentru că este străjuită de un puternic înger păzitor.

Sălaşul celui drept-credincios este Paradisul, pentru că Rasuūl_Allah Preainaltul a zis:

„Sufletul drept-credinciosului este o pasăre care se hrăneşte din copacii Paradisului, până ce Allah Preainaltul îl va trimite înapoi în trupul său în Ziua Invierii.”

Ibn Maājah şi alţii

De aceea, sufletul celui credincios nu se întoarce, pentru că el se desfată cu favorurile şi binecuvântările dăruite de Allah Preainaltul şi aici nu cunoaşte nici un fel de mâhnire sau durere.

Trimisul lui Allah  a zis:

„Nici un rob cu agoniseală de fapte bune făcute respectând Legea lui Allāh nu vrea să se mai întoarcă vreodată în viaţa lumească, după ce a murit, nici dacă ar fi proprietarul lumii întregi cu toate bogăţiile ei, decât numai cei care s-au martirizat şi aceasta numai pentru nobleţea pe care i-o conferă martiriul, căci, cu adevărat, martirul vrea să se întoarcă în acestă lume numai pentru a mai fi încă odată martirizat. ”

At-Tirmizii

Profetul (saas) a spus despre dorinţa martirilor de a se întorce în aceasta lume.:

«….- Noi dorim să ne trimiţi înapoi, în lumea pământească, ca să luptăm din nou pentru gloria Ta, până ce vom fi ucişi iarăşi. Şi aceasta pentru că lor le place răsplata primită pentru martiriu…..».

Insă, chiar şi martirilor le este refuzată întoarcerea: pentru că Allah Preainaltulle răspunde: « – Am scris ca ei să nu se reîntoarcă în ea »

Aceasta este o parte din hadith-ul colecţionat de Muslim, redat integral în tafsirul versetului 154 sura Al-Baqara

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

Legislația qatabanică

  Dan Michi   Din poziția de centru al spiritualității, Mecca a atras invidia altor popoare, culminând cu invazia sa de către Abraha al-Habași al-Abram, înainte de nașterea profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). De asemenea, Mecca a devenit inviolabilă (haram) încă din timpul profetului Avraam (Pacea lui Allah […]

 

Dan Michi

 

maqam-ibrahim-2Din poziția de centru al spiritualității, Mecca a atras invidia altor popoare, culminând cu invazia sa de către Abraha al-Habași al-Abram, înainte de nașterea profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). De asemenea, Mecca a devenit inviolabilă (haram) încă din timpul profetului Avraam (Pacea lui Allah să fie asupra sa !), după cum este menționat cu claritate în Nobilul Coran :
În ea1 sunt semne limpezi, [printre care] locul2 unde a stat Avraam, iar acela care intră în ea este în siguranță … (3 : 97)
Oare nu văd ei că Noi am făcut [locul în care trăiesc ei] un loc sacru (haram) și sigur, în vreme ce oamenii din jurul lor sunt răpiți ? (29 : 67)
Conform unor exegeți, cel de-al doilea verset se referă în mod direct la Mecca, privită ca templu sau zonă sacră (haram) înainte de afirmarea Islamului. Completând, Qatada ibn Di’ama, al-Tabarani și alți învățați au arătat că și primul verset indică existența inviolabilului (haram) doar în Mecca, în perioada preislamică. Conform lui ‘Abd Allah ibn ‘Abbas, dar și majorității primilor cercetători, în perioada preislamică Mecca era atât o zonă sacră (haram), cât și un loc al păcii și securității, oricine intra în ea fiind în siguranță și protejat de orice atac sau crimă.
Aceste dovezi, susținute de versetele Nobilului Coran, dar și de o parte a primilor învățați, istorici și exegeți, contrazic orice argument adus pentru a sugera că Mecca era un loc comun al Peninsulei Arabe înainte de afirmarea Islamului.
Există și unele informații care demonstrează că, în Mecca preislamică, oamenii de afaceri impuseseră un anumit cod comercial, asemenea celui din Europa. Acest sistem legislativ includea unele reglementări în privința contractelor agricole, valabile atât pentru Mecca, cât și pentru Medina, dar și pentru alte zone. De asemenea, se făceau referiri la procedurile aplicabile împrumuturilor cu dobândă. Și totuși, la arabii preislamici, nu regăsim nimic din reglementarea dreptului de proprietate, contractele și obligațiile adiacente. După toate probabilitățile, ambele orașe, Mecca și Medina, dețineau un corp de legi care, cu posibile influențe străine, era superior celui pus în aplicare de beduini. Mai mult decât atât, în sudul Peninsulei Arabe s-au descoperit unele indicii care ne conduc la concluzia că legislația comercială era chiar impusă de către anticul regat Qataban.3 Ea purta, sugestiv, numele de “legislație qatabanică” (al-Qauanin al-Qatabaniyya), fiind redactată în mai multe dialecte qatabanice antice și reglementa comerțul și tranzacțiile specifice pieței, trasând drepturile guvernului în domeniu, inclusiv la distribuirea profitului. Toate acestea ne arată nivelul avansat pe care îl atinseseră în timp qatabanii.
1.      Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p123 : “În această Casă, prin care se are în vedere templul Ka’aba“.
2.      Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p123 : “Piatra pe care a stat în picioare Avraam, pentru a completa părțile superioare ale zidurilor templului Ka’aba. Această piatră se află și în momentul de față în apropiere de Ka’aba“.
3.      Istoricii au denumit acest regat diferit, Kittibaina, Kattabaina, Kastabaneis, Catabanes sau Catabani, inscripțiile vorbind, însă, de Qataban. Regatul era situat la extremitatea sud-vestică a Peninsulei, unde se forma ingusta intrare în mare, cunoscută sub numele de Bab al-Mandab. Pentru detalii suplimentare despre acest regat, se poate studia O’Leary, Arabia, p.96-98.
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 1