Tag: credinta

Fenomene paranormale – partea a 2-a

 

fenomene paranormaleŞeicul Ibn Taymiia – Allah (swt) fie mulţumit de el – a explicat: “A venera mormitele e primul pas pre politeism; de aceea unii aud voci venind dinspre acele mormite, aţii au viziuni, sunt martorii unor fenomene în care forţe stranii se manifestă, şi care sunt considerate ca fiind miracole ale celor morţi care au fost dintre cei pioşi, numai că ceea ce văd sau aud sunt jinni şi diavoli.
Unii spun că mormitele s-au despicat, şi cel mort a ieşit afară şi le-a vorbit şi i-a îmbrăţişat. Acestea se întâmplă de cele mai multe ori lângă mormintele unor apostoli, sau chiar a unor oameni obişnuiţi. Şi acele aparţii tot de la Şaitan sunt. Uneori, apare şeiatn cu chip de om şi spune: «Eu sunt Profetul cutare, ori eu sunt şeicul cutare, ori eu sunt învăţatul cutare» care este cu adevărat o minciună. Şi şeitanii sunt aşa de convingători în amăgirile lor că acela care îi vede chiar crede că acela care i s-a arătat este cel mort, ori sfântul cel venerat. Insă, cel care crede va ştii cu siguranţă că apariţia aceea este o amăgire a lui Satan. ”

In Sunna este explicat că fiecare om are un corespondent jinn care îl înoţeşte peste tot. Acest soi de jinn se numeşte «qariin» şi el instigă la fapte rele.

Trimisul lui Allah a spus: „Fiecăruia dintre voi i s-a atribuit câte un jinn.” A fost întrebat: „Chiar şi tu, o, Trimisul lui Allah, ai unul?” E, Profetul a răspuns: „- Chiar şi eu, numai că Allah (swt) m-a ajutat şi s-a supus. Acum el spune numai ceea ce se cuvine.”

In cazurile în care se pretece „miracolul” în care „spiritul invocat” dă detalii foarte exacte despre viaţa şi caracterul celui mort, mecanismul e simplu: qariin-ul mijolcitorului i-a legătura cu cel care a fost qariin-ul mortului şi acela îi dă detalii exacte despre viaţa şi faptele celui mort.

Desigur că acela care apelează la astfel de mijloace de „comunicare” deja şi-a indus starea de a admite orice din dorinţa de a depăşi barierele dintre cele două lumi şi primeşte acestea ca pe nişte „minuni”, dar ele nu sunt decât amăgiri, pentru că el nu „comunică” cu cel mort, ci cu jinnul acela păcătos.

Acestea toate sunt amăgiri ale diavolului spre a-l abate pe om de la Calea cea drepată strecurându-i în suflet îndoieli de genul «dar dacă…, poate că…., de ce nu ar fi posibilă şi întorcerea sufletului de vreme ce „există” aceste manifestări la care am fost martor?».

Ce urmăreşte Șaytaan cu ceste amăgiri: ca oamenii să creadă în „puterea celor morţi” numai că această aşa zisă putere provine din trucurile lui Satan, iar omul care ajunge să îi venereze pe cei morţi, în fapt, venerează puterea lui Satan de a-i amăgi.

In zile noastre cultul şi venerarea morţilor a luat o amploare extraordinară şi a ajuns să îi amăgească şi pe cei care cred că încă se mai închină Unuia Dumnezeu.

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 1

Fenomene paranormale – partea 1

 
Se pune întrebarea:
Dacă sufletele nu se pot reîntoarce în acestă lume, care este explicaţia pentru fenomene de apariţii fizice ale persoanelor decedate, comunicarea cu acestea prin mijocitori (medium), mesaje transmise prin diverse metode (ex: tabla ouija)? Cum este posibil ca aceste siprite să cunoască date exacte despre viaţa şi carcaterul celui mort?

Răspuns din punct de vedere al Islamului
Apariţiile sunt nişte fenomene pretinse a fi reale încă din cele mai vechi timpuri.

Aceste apariţii sunt de cele mai multe ori sunt fie nălucirile unor persoane, fie trucuri folosite pentru câştiguri materiale, fie unele deviaţii psihologie ale unor persoane.

Rare sunt cazurile reale, iar în ele sunt implicate jinnii, care de cele mai multe ori voiesc să-i amăgească pe oameni şi să le zdruncine credinţa pe care o au, multă sau puţină.

Din punct de vedere al Islamului, aceia care pretind că vorbesc cu sufletele morţilor sunt mincinoşi şi sunt consideraţi ca nefiind musulmani, chiar dacă s-au născut aparţinători ai acestei religii.

fenomene paranormaleJinii – fiinţe create de Allah (swt) din flăcări de foc fără fum – interferează cu oamenii pentru că împart cu ei această lume. Unii dintre ei sunt musulmani (se supun Legilor lui Allah swt), iar alţii sunt răufăcători şi răzvrătiţi, care sfidează Legile lui Allah (swt) şi ei mai sunt numiţi şi şeitani (diavoli).

Cei care sunt nesupuşi precum sunt oamenii cei necrdincioşi, se apropie de om în chip nevăzut, pentru că ei nu pot fi percepuţi de ochiul uman, şi le insuflă anumite idei.

Jinnii pot lua înfăţisări care pot fi asemănate cu oamenii, dar acelea sunt doar aparenţe.

De exemplu: în ziua Bătăliei de la Badr, un jinn care a luat înfăţişarea lui Suraqa bin Malik s-a dus la Qurayşiţi. La acest incident se face referire în sura Al-Anfaal verset 48:
Şi [adu-ţi aminte] când Şeitan le-a înfrumuseţat faptele lor, zicând:”Nu este învingător pentru voi printre oameni astăzi, căci eu sunt aliat cu voi!” Dar când cele două oşti s-au văzut una pe cealaltă, atunci s-a întors el pe călcâie şi a zis: “Eu nu am nici o legătură cu voi! Eu văd ceea ce voi nu vedeţi! Eu mă tem de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!”

Un alt incident este cel relatat de Abu Hurayra (ra) care fiind numit păzitor al colectei pentru Eiidu_l Fitr era însărcinat să ţină contul acelopr donaţii. Un jinn venea în fiecare seară şi fura din daruri, sub înfăţişarea unui om. De fiecare data când era prins avea o scuză credibilă, precum că e sărac, are mulţime de datori, şi alte asemnea. Abu Hurayra se îndura de el, pentru că acele daruri erau tocmai pentru oameni săraci, numai că acela nu era om, ci jinn, şi făcea acestea pentru a-l necăji pe Abu Hurayra.
A se vedea hadith-ul 3/505 Sahiih Al-Bukharii

Aceste Ahadith dovedesc faptul că jinni pot lua înfăţisări ale oamenilor, fie ei morţi ori vii, şi fac anumite trucuri în locuri despre care ştiu că oameni se tem: cum ar fi mormite, lăcaşuri de cult, locuri pustii, locuri întuncate, etc. în ideea de a-i amăgi din duşmănie, spre idolatrie.Source Link

Views: 5

Evlavia – partea 2

 

 

sun-rays– Aş vrea să vă mai întreb cum defineşte religia musulmană conceptul de dragoste divină ?

– Există în Coran versete care leagă ideea de dragoste divină cu cea de TAKWA sau cu a existenţei lui Allah. De exemplu, în sura nr. 3 versetul 76 citim: ”Allah îi iubeşte pe cei care practică sentimentul existenţei lui Allah”. Când vorbim despre dragostea divină în Islam, nu vorbim despre aceasta ca despre o lozincă.

Este vorba de o relaţie mutuală de dragoste dintre om şi Allah. Vorbim, de asemenea, despre o legătură de dependenţă faţă de Allah, o realizare a faptului că fiecare din noi nu-şi poate satisface în mod independent necesităţile. Omul are nevoie de Allah. El nu trebuie să aibă un sentiment de aroganţă sau de mândrie că se poate lipsi de Allah. Unui om credincios mereu îi este prezent sentimentul de recunoştinţă pentru toate darurile ce i Le-a dat Allah.

Acest fel de dragoste înseamnă o înţelegere intelectuală sau o combinaţie între dragoste şi înţelegere intelectuală. Este o dragoste care nu se manifestă numai prin acţiuni de pură adorare sau prin rugăciuni. Această dragoste se reflectă în toate aspectele vieţii laice sau religioase (aşa cum le separă oamenii).

Marea încercare a adevărului acestei dragoste este cea de a urma calea lui Allah. Este un frumos pasaj în Coran referitor la aceasta: “Dacă Îl iubeşti cu adevărat pe Allah, atunci urmează-mă! Allah te va iubi şi mai mult şi-ţi va ierta păcatele”. Deci, nu este de ajuns să spui: “Îl iubesc pe Allah”, ci trebuie să manifeşti o angajare adevărată pe calea stabilită de Allah. Acest fel de dragoste nu şovăie, nu este trădată din cauza diverselor încercări ale vieţii omeneşti. Este o dragoste care necesită sacrificiul unora dintre dorinţele noastre, a proprietăţii noastre şi chiar, dacă este nevoie, a vieţii noastre. Ea este fundamentul oricărui gen de dragoste, este fundamentul dragostei faţă de omenire, este baza dragostei tuturor creaturilor lui Allah. Nu pretind că pot explica tot ce înseamnă dragoste divină. În Coran se menţionează că, pentru a fi în posesia acestei dragoste, trebuie să pui dragostea pentru Allah mai presus de celelalte tipuri de dragoste. Un credincios adevărat îl iubeşte pe Allah şi pe trimisul Lui mai mult decât orice pe lume. Şi este remarcabil că acest sentiment de dragoste este reciproc. În Coran se spune: “Allah Îl va iubi pe cel care-L iubeşte”.

Aceasta a fost doar o privire fugară asupra frumuseţilor cuprinse în sentimentul de dragoste divină.

– Aţi spus că este un gen de dragoste foarte practică. Nu este doar o vorbă. Există anumite aspecte specifice acestui gen de dragoste?

– Există. Voi trece în revistă câteva idei din Coran care abordează această temă:

1. În primul rând, pentru a fi în posesia unei astfel de dragoste, fiecare din noi trebuie să aibă sentimentul de TAKWA.

2. În al doilea rând, oamenii trebuie să se căiască dacă au făcut ceva greşit. El nu este condamnat veşnic. Este necesar doar ca cel ce a greşit să revină la faptele bune. Poarta căinţei este deschisă întotdeauna. Şi Allah îi iubeşte pe cei ce se căiesc.

3. În al treilea rând, în Coran citim că Allah îi iubeşte pe cei care se purifică.

4. În al patrulea rând, Allah îi iubeşte pe cei care fac fapte bune.

5. În al cincilea rând, Allah îi iubeşte pe cei care găsesc în El unicul protector.

6. În al şaselea rând, Allah îi iubeşte pe cei drepţi, pe cei care judecă corect.

Acestea sunt câteva aspecte care sunt în legătură cu dragostea divină.

– Dar care sunt elementele care periclitează dragostea divină?

– Coranul meţionează lucrurile pe care Allah nu le iubeşte, acele lucruri care se opun dragostei divine. Voi da câteva exemple:1- agresiunea şi încălcarea legilor;

2- corupţia;

3-nerecunoştinţa. Allah nu-I iubeşte pe cei nerecunoscători, pe cei care nu recunosc binefacerile Lui;

4- oprimarea semenilor săi;

5- trădarea şi înşelătoria ;

6- risipa;

7- vanitatea şi gloria deşartă, aroganţa;

– Să revenim la conceptul TAKWA. Care credeţi că sunt manifestările TAKWA?

– Sunt mai multe. Răspunsul la această întrebare îl voi da, facând referinţă la diferite versete din Coran. În Coran se zice că cel ce posedă această virtute TAKWA, se alege cu numeroase beneficii:

– În primul rând este îndrumat pe calea cea dreptă;

– În al doilea rând Coranul menţionează că TAKWA este cea care ne ajută să avem o viziune adecvată asupra cunoştinţelor noastre: “Pe toţi cei care cred şi care sunt cu adevărat conştienţi de prezenţa lui Allah, El îi va îndruma şi ei vor discerne criteriile de deosebire dintre Bine şi Rău”. Fi conştient de existenţa lui Allah şi El te va învăţa. Allah va mări cunoştinţele şi înţelepciunea ta.

– În al treilea rând, în Coran se menţionează că pietatea este una din cele trei precondiţii ale binecuvântării, de a primi ajutor în rezolvarea problemelor noastre: “Toţi cei care au conştiinţa existenţei lui Allah vor gasi soluţii la toate dificultăţile” sau “Tuturor celor care sunt conştienţi de existenţa lui Allah, El va uşura afacerile lor”.

– Se menţionează de asemenea în Coran că TAKWA este o precondiţie a iertării păcatelor noastre: “Tuturor celor care au frică de Allah, El le va ierta păcatele şi-i va răsplăti din abundenţă”.

– Bineînţeles că victoria finală a unui credincios este legată de conceptul TAKWA. Fericirea finală în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă, o vor dobândi cei care au avut cunoştinţa existenţei lui Allah.

Cu adevărat, prietenii lui Allah sau, altfel spus, cei care sunt apropiaţi de Allah prin faptele şi gândurile sale, nu au de ce să le fie frică.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 2