Tag: credinta

100% in trei aspecte

  Exista trei planuri pe care musulmanul trebuie sa le acopere cu un procent exclusiv de 100%. In acestea trei nu se permite musulmanului sa implineasca doar un procentaj oarecare, chiar daca acesta ar fi de 99%. Aceste trei planuri sunt: Primul plan pe care musulmanul trebuie sa il acopere perfect este cel al dogmei […]

 

pentru AllahExista trei planuri pe care musulmanul trebuie sa le acopere cu un procent exclusiv de 100%. In acestea trei nu se permite musulmanului sa implineasca doar un procentaj oarecare, chiar daca acesta ar fi de 99%. Aceste trei planuri sunt:

  • Primul plan pe care musulmanul trebuie sa il acopere perfect este cel al dogmei – ‘aqidah. Nu este credincios cel care nu crede intru totul, cel care neaga fie si 1% din Islam. Vorbm aici despre credinta si nu despre practica. Se poate ca cineva sa creada in toate aspectele Islamului, dar sa nu le practice pe toate. Pentru ca el constientizeaza totusi acel adevar, insa pacatuieste, de exemplu, in ceea ce priveste dania – zakah, acela este un credincios. Insa daca el are convingerea ca dania nu este parte din Islam, atunci acesta neaga aceasta parte.
  • Un al doilea plan in care nu se accepta proportii oarecare, ci doar 100%, este intentia. Intentia unui musulman atunci cand implineste un act de adorare trebuie sa fie neaparat cu totul dedicata lui Allah. Pentru a exemplifica vom clarifica rolul intentiei in cazul postului. Ca si la celelalte acte de adorare, si in cazul postului intentia trebuie sa fie dedicata intru totul lui Allah. Nu se accepta ca, de exemplu, cineva care posteste sa o faca inclusiv pentru a face o cura de slabire sau o dieta anume. El trebuie sa posteasca doar pentru Allah, aceasta trebuie sa fie intentia lui. Desigur ca exista beneficii ale postului asupra sanatatii in acest caz, insa intentia de postire trebuie sa fie exclusiva pentru Allah.
  • straduinta noastra in incercarea de a-L multumi pe Allah trebuie sa fie, de asemenea, intru totul dedicata lui Allah. Atat timp cat straduinta noastra este in proportie de 100% pentru multumirea lui Allah, dar si actiunile noastre sunt conforme principiilor si obiectivelor Islamului, atunci putem spune ca suntem pe un drum bun.
Source Link

Views: 4

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ – 5

Muhammad Asad continua:   „Islamul, în calitatea sa de religie care nu se bazează pe o doctrină mistică, ci acceptă în permanenţă cercetarea critică raţională, îl determină pe om să unească toate laturile vieţii şi, întrucât această religie reprezintă doar un mijloc către acest scop, ea constituie în sine un ansamblu de concepte stabile la […]

Muhammad Asad continua:

 

islamul„Islamul, în calitatea sa de religie care nu se bazează pe o doctrină mistică, ci acceptă în permanenţă cercetarea critică raţională, îl determină pe om să unească toate laturile vieţii şi, întrucât această religie reprezintă doar un mijloc către acest scop, ea constituie în sine un ansamblu de concepte stabile la care nu se poate adăuga nimic şi din care nu poate lipsi nimic. De asemenea, în Islam nu există loc de alegere; dacă acceptăm învăţăturile lui aşa cum le prezintă Coranul cel Sfânt sau aşa cum le-a relatat Trimisul, trebuie să le acceptăm în întregime, căci altfel îşi pierd valoarea. Ar fi o neînţelegere fundamentală a Islamului, dacă ne-am închipui că învăţăturile sale pot fi supuse alegerii personale prin raţiune şi filozofie raţională, aşa cum înţeleg de obicei unii astăzi. Raţiunea poate să acţioneze ca un obstacol în ceea ce priveşte învăţăturile religioase şi trebuie conştientizat că nu se poate impune raţiunii decât ceea ce ea suportă uşor, fără a recurge la trucuri filozofice. În ceea ce priveşte religia islamică, raţiunea, situată departe de capricii, a manifestat de fiecare dată o încredere în sine eliberată de orice îngrădire. Până acum, acţiunea raţiunii în treburile religioase – aşa după cum am văzut – a fost o acţiune de control negativ… Dar nu la fel stau lucrurile în privinţa filozofiei raţionale, care nu se limitează la înregistrare şi control, ci trece în gândire negativă. Ea nu este înţelegătoare şi independentă, asemenea raţiunii absolute, pure, ci este subiectivă şi capricioasă la maximum. Raţiunea îşi cunoaşte propriile sale limite, însă filozofia raţională depăşeşte rezonabilul atunci când pretinde că poate cuprinde lumea cu toate tainele sale în cadrul său individual îngust şi aproape nu acceptă, în privinţa chestiunilor religioase, că este posibil să existe lucruri la care înţelegerea umană nu poate accede într-un moment oarecare sau niciodată, deşi ea îşi contrazice în acelaşi timp logica, într-o asemenea măsură, încât acceptă această posibilitate pentru ştiinţă“.

„Noi considerăm Islamul mai presus de celelalte sisteme religioase, deoarece el cuprinde întreaga viaţă. El se ocupă în mod egal atât de această viaţă, cât şi de Viaţa de Apoi, de spirit şi de trup, de individ şi de societate. El nu se ocupă doar de aspectele superioare ale firii omeneşti, ci se ocupă şi de limitele ei fireşti; el nu ne împinge să căutăm imposibilul, ci ne călăuzeşte să folosim la maximum disponibilitatea noastră pentru a ajunge la un nivel superior al faptelor, la care nu mai există deosebire şi nici adversitate între opinie şi acţiune; Islamul nu este o cale oarecare, ci este Calea, iar omul care a acceptat învăţăturile sale nu este un călăuzitor oarecare, ci este Călăuzitorul“.

Source Link

Views: 1

Înţelegerea cuprinzătoare a modului de viaţă islamic

    Activitatea unui profet nu se limitează numai la transmiterea cunoştinţelor. El trebuie să explice, conform revelaţiei, relaţia dintre divinitate şi om. El trebuie să prescrie un cod moral, să enunţe principiile de cultură şi civilizaţie, să stabilească modul de adorare, ritualul religios şi un cadru al credinţei, să definească imperativele morale, care trebuie […]

 

 

Muhammad_PBUH_by_maniPakistaniActivitatea unui profet nu se limitează numai la transmiterea cunoştinţelor. El trebuie să explice, conform revelaţiei, relaţia dintre divinitate şi om. El trebuie să prescrie un cod moral, să enunţe principiile de cultură şi civilizaţie, să stabilească modul de adorare, ritualul religios şi un cadru al credinţei, să definească imperativele morale, care trebuie să ne guverneze viaţa. Profetul stabileşte regulile, care reprezintă bazele relaţiilor sociale şi culturale, afaceri economice, juridice şi politice, probleme privind războiul şi pacea şi relaţiile internaţionale. Profetul nu transmite un simplu cod de ritualuri privite în general a fi “religie” ci, aduce cu el un întreg sistem de gândire şi acţiune, care este numit “Ad-Din” (un mod complet de viaţă) în terminologia islamică.

Misiunea unui profet nu se încheie cu transmiterea mesajului, el trebuie să călăuzească poporul, explicându-le oamenilor implicaţiile doctrinei islamice, codul moral, interdicţiile şi poruncile, forma de adorare, care susţine întregul sistem. El trebuie să exemplifice credinţa pe care o predică, astfel încât, ceilalţi să-şi poată modela vieţile după el. El trebuie să pregătească atât indivizii, cât şi societatea, în vederea participării practice la evoluţia culturii şi civilizaţiei islamice.

Credincioşii trebuie să trăiască sub călăuzirea lui şi să crească într-o comunitate organizată, astfel încât cuvântul divinităţii să prevaleze peste toate celelalte.

Nu toţi profeţii au reuşit în împlinirea misiunii lor până la acest ultim obiectiv. Au fost mulţi care nu au reuşit, şi nu din cauza vreunei greşeli, culpe personale sau vreunei nepotriviri, ci din cauza prejudiciilor şi intoleranţei oamenilor sau a condiţiilor nefavorabile. Dar, fiecare profet, a avut de îndeplinit aceeaşi misiune şi este o realitate istorică faptul că, Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască -, a reuşit să stabilească domnia lui Allah pe pământ, cum este şi în ceruri.

 

 

Source Link

Views: 4