Tag: credinta

Domnul lumilor – partea 2

    Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, […]

Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, Preainaltul, nu este nici creator si nici indestulator; si fiecare dintre cei care sunt la un moment dat „stapani” ajung ei sa detina ceva dupa ce mai inainte ei nu il posedau, si acesta poate fi, de asemenea, pierdut de catre ei, si detin ei ceva, fara de altceva. Semnificatia si sensul atributului de „Domn” (Ar-Rabb) al lui Allah, insa, este, cu siguranta, diferita de aceasta, prin aceasta facandu-se tocmai si diferenta intre creat si Creator, slavit fie El!

In ceea ce priveste, insa, vorbele faraonului:

Si a zis: „Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!” (An-Naaziat 79:24)

El isi dorea sa detina stapanirea absoluta asupra poporului sau si sa devina domnul domnilor, crezand in crunta si imensa sa necredinta si ignoranta ca ar putea astfel sa il inlature pe Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si Suveran, luandu-I astfel locul – ‘na’udzu bi-llah – cautam adapost la Allah de ratacire si deviere si ignoranta!

Si si-a primit faraon pedeapsa mult meritata. Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Atunci l-a lovit pe el Allah cu pedeapsa Lumii de Apoi si a acestei lumi.

(An-Naaziat 79:25)

Si s-a spus cum ca termenul „ar-rabb” isi are originea in cuvantul „tarbiah” (educatie, oferirea conditiilor pentru o dezvoltare eficienta) si Allah Preaslavitul este Cel care oranduieste situatia creatiilor Sale si Cel care le ofera lor conditiile necesare pentru o dezvoltare eficienta, si Cel care le imbunatateste lor situatia lor, si Cel care ii intareste pe ei, si Oranduitor al situatie lor, si Sustinator si Stapanitor al acestei vieti si al vietii de apoi si tot si toate sunt numai creatia Lui; si oricine ar putea fi mentionat in afara Sa este supusul Sau, iar El, Preainaltul, este Domnul sau, si nu se poate imbunatati situatia acestuia decat prin oranduirea lui Allah, si nu poate afla el sustinere, decat prin Allah, si nu este el stapanit de catre altcineva in afara de El, Preaslavitul si Preainaltul.

Si oranduirea situatiei creatiilor Sale si oferirea acestora a conditiilor necesare pentru o dezvoltare eficienta si imbunatatirea situatiei lor – sunt acestea atribute ce i se atribuie lui Allah Preaslavitul si Preainaltul in sens actional, in timp ce atributul lui Allah Ar-Rabb (Domnul) de a fi Stapanitor si Stapan, acestea ii sunt atribuite ca si atribute intrinseci, aflate in natura Divinitatii Insasi.

Si asa cum au spus si unii invatati, Allah este Cel care le ingrijeste si le ofera creatiilor Sale  mijloace propice unei dezvoltari eficiente in diferitele lor stagii si faze de dezvoltare; pentru ca „Ar-Rabb” este Acela care face totul ca ele sa poata ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce le-a fost destinata. Si tot El, Preainaltul este Cel care coboara celuleLE reproductive ale femeii si ale barbatului pentru a crea oul fecundat ce seamana initial cu o lipitoare, apoi il face sa devina ca un bol alimentar mestecat, apoi face ca din acesta sa se iveasca oasele, apoi imbraca aceste oase cu carne, apoi da trupului suflet  si il scoate afara din pantecele mamei ca o creatie diferita si el este mic si slab si plapand, si nu inceteaza Domnul sau Preaslavitul si Preainaltul intru a-l face sa se dezvolte si a avea grija de el pana ce ajunge barbat, in putere, si este la inceput flacau si apoi creste si devine matur, iar apoi batran, subhan Allah = slava lui Allah! Si tot astfel si pentru tot ceea ce El a creat – El este Cel care il sustine si ii ofera conditiile propice  dezvoltarii sale pana ce ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce i-a fost destinata.

Si cine a stiu aceasta, asadar, nu va chema pe nimeni altcineva in afara lui Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si nici ca Adorat (ca Divinitate), ci, dimpotriva, il va accepta si va fi impacat cu Allah ca Domn, si cel caruia ii va fi specific aceasta, atunci cu adevarat a gustat el din dulceata credintei, asa cum a spus si profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): „A simtit gustul credintei cel care l-a acceptat pe Allah ca Domn si islamul ca religie a sa si pe Muhammad ca trimis.”

Si s-a spus cum ca sensul acestui hadith ar fi acela cum ca a corectat / a imbunatatit credinta sa si s-a linistit prin aceasta sinele sau si s-a umplut de ea, pentru ca a acceptat o chestiune usoara pentru el (care se potriveste felului in care el a fost creat – „fitrah”); si astfel este dreptcredinciosul in a carui inima daca a intrat credinta, aceasta i-a usurat lui actele de supunere fata de Allah si le-a facut placute pentru el, si Allah stie cel mai bine.

Si a vorbit marele invatat al islamului Ibn al-Qayym despre legatura /conexiunea dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Preaslavitului si Preainaltului de „Ar-Rabb”, „Allah” si „Ar-Rahman”, spunand cum ca daca vei cugeta asupara conexiunii creatiilor si a oranduirii situatiei lor in legatuta cu aceste trei preafrumoase si absolute nume vei vedea cum au decurs / s-au legat de ele creatia si oranduirea situatiei lor si rasplata si pedeapsa si cum s-au adunat/asemanat si s-au despartit/diferentiat creatiile intru aceasta.

Si astfel, numele de „Ar-Rabb” are calitatea de a cuprinde totul sub semnificatia sa, Allah Preaslavitul si Preainaltul fiind  Domnul tuturor creatiilor si El este Domnul a tot si a toate si El le-a creat, si El este Cel cu putere asupra lor si nu iese nimic de sub domnia si stapanirea Sa, si tot ceea ce se afla atat in cer cat si pe pamanturi este supus Lui si sub prinderea Sa si sub puterea si suveranitatea Sa.

Asadar, s-au unit creatiile in relatie cu atributele lui Allah ca Domn (Ar-Rabb), dar s-au separat in relatie cu atributele lui Allah ca si Divinitate Unica (Allah).

Si s-au diferentiat creatiile in relatie cu numele Preainaltului de Allah, ca si Divinitate, iar cei preafericiti L-au adorat intru unicitatea Sa si au marturisit si I s-au supus ca Divinitatea Unica in afara de care nu mai exista alta divinitate, Cel care numai El, Unicul este demn de a fi adorat, si de a te increde in El, si de a-I cere apropiindu-te de El, si de a te teme de El, si de a-L iubi, si de a te intoarce la El cu cainta, si de a simti teama fata de El si supunere si pietate numai in ceea ce Il priveste, Preainaltul.

Si aici s-au diferentiat oamenii si s-au impartit in doua tabere – unii dintre ei politeistii a caror destinatie este iadul, iar ceilalti monoteistii a caror destinatie va fi paradisul, inshaAllah.

Si astfel, prin adorarea lui Allah ca si Divinitate Unica s-au diferentiat oamenii, in vreme ce atributul de Domn, de Suveran, a lui Allah Preainaltul i-a unit.

Si astfel religia si legea islamica si prescriptiile si interzicerile sunt emise si exercitate sub atributele ce decurg din calitatea lui Allah ca si Divinitate Unica, in timp ce creatia si facerea si oranduirea si actiunea decurg din calitatea lui Allah ca si Domn; iar recompensa prin rasplata sau pedeapsa si prin paradis sau prin iad decurg din calitatea de Stapanitor (Al-Malik) si El este Stapanitorul in ziua de apoi, si le-a prescris lor in relatia cu ei ca si Divinitate Unica, ca Unic Adorat, si i-a ajutat pe ei si i-a facut pe ei sa izbandeasca si i-a calauzit  pe unii si  i-a ratacit pe altii prin calitatea Sa ca Domn.

Si i-a rasplatit si i-a pedepsit prin stapanirea Sa si dreptatea Sa si fiecare dintre aceste chestiuni nu se despart una de cealalta.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 2

Domnul Lumilor – part 1

    Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor. Din punct de vedere lingvistic, termenul de „ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum […]

Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor.

Din punct de vedere lingvistic, termenul de „ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum si sensul de posesiune, de stapanire a ceva (asa cum se spune, spre exemplu, in limba araba „rabbu-d-daar” = stapanul / domnul casei).

Si se foloseste in mod uzual insotit de un substantiv cu functie de atribut (ca in  exemplul de mai sus – „stapanul casei”;  si nu este permis sa fie atribuit intr-o forma absoluta (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens)  – Ar-Rabb = Domnul decat si numai lui Allah Preainaltul, Cel care El Unicul este Domnul a tot si a toate, Domnul tuturor lumilor, slavit fie El!

Si „ar-rabbany” vine cu sensul de cel care cugeta si ajunge sa Il cunoasca pe Allah Preaslavitul, ca si in Cuvantul Preainaltului:

…“Fiti supusi Domnului…”  (‘Aal Imran 3:79)

Si a fost, de asemenea, consemnat verbului in limba araba „rabba” si sensul de suveranitate, de a fi deasupra / superior cuiva  sau a ceva.

Si, de asemenea, „rabba ualadahu” adica l-a educat pe copilul sau, in sensul de „educare / asigurare a conditiilor pentru o dezvoltare benefica”.

Si s-a spus cum ca printre sensurile lingvistice ale termenului de „ar-rabb” se pot distinge trei categorii, si anume:

*ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul

*ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune

*ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume

Si s-a spus, de asemenea, cum ca originea cuvantului „ar-rabb” este „tarbiah” – adica educarea, asigurarea conditiilor benefice dezvoltarii a ceva de la o etapa la alta, pana la ajungerea sa la starea dezirabila.

Acest absolut si preafrumos nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul a fost consemnat de foarte multe ori in cuprinsul Nobilului Coran, unii invatati mentionand ca a fost semnalat de mai bine de 900 de ori, dintre care in 151 de cazuri a fost consemnat in forma individuala  – Ar-Rabb (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens). Dintre acestea amintim Cuvantul lui Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor.  (Al-Fatihah 1:2)

Când i-a zis Domnul lui: „Supune-te!”, el a rãspuns: „M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!”  (Al-Baqarah 2:131)

Spune: „Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor!  (Al-‘An’am 6:162)

Spune: „Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?

(Al-‘An’am 6:164)

Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale. Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!

(Al-‘A’araf 7:54)

Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.

(Ad-Dukhan 44:8)

Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri. (Ar-Rahman 55:17)

Dar voi nu puteti voi decât dacã voieste Allah, Stãpânul lumilor. (At-Takwir 81:29)

Precum si numeroase altele dintre versetele Nobilului Coran.

Referitor la sensul si semnificatia numelui de Ar-Rabb in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul invatatii in islam au facut numeroase afirmatii, dintre care vom  consemna in cele ce urmeaza….

Plecand de la cele trei categorii mai sus amintite in care se pot incadra din punct de vedere lingvistic sensurile termenului de „ar-rabb”, si anume:  ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul / ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune / ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume, s-a spus cum ca, pe langa acestea, in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul „Ar-Rabb” sporeste in sensuri si semnificatii. Si astfel, Allah este Acel Stapan care nu are asemanare si nici egal in stapanirea Sa, si Allah este Cel care imbunatateste situatia creatiilor Sale prin ceea ce a pogorat asupra lor dintre binecuvantarile Sale, si el este Stapanitorul („Propietarul”) caruia ii apartin creatia si creatiile si oranduirea situatiei lor.

Si asa cum aminteam deja, nu este permis a fi atribuit numele / atributul de „Ar-Rabb” intr-o forma absoluta decat si numai lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, Cel care Unicul este Domnul tuturor lumilor.

Si s-a mai spus si ca „Ar-Rabb” este Acela care ii „educa”  pe toti supusii Sai in totalitatea lor, prin oranduirea si imbunatatirea situatiei lor si diferite alta tipuri de binecuvantari.

Si a favorizat / a particularizat Allah aceasta „educare” celor care au fost alesi prin imbunatatirea situatiei inimilor lor, si a sufletelor lor, si a caracterului lor, si pentru aceasta au si sporit ei intru a se ruga Lui, Preaslavitul si Preainaltul, prin intermediul acestui preafrumos nume, pentru ca, de fapt, ei il implora pe El intru a-i face pe ei dintre beneficiarii acestei „educari speciale”.

Si, subhan Allah = slava lui Allah, ca si in cazul celorlate nume si atribute ale lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si credinta in Allah ca Domn (Ar-Rabb) are asupra dreptcredinciosului musulman numeroase consecinte si dintre acestea amintim in cele ce urmeaza…

Cel care crede cu adevarat in Allah Preaslavitul ca „Rabb” – Domn va sti cum ca Allah Unicul este Cel care intru adevar este Domn, si nu exista nimeni si nimc care, in afara Lui, sa poata fi cu adevarat Domn, iar El, Preainaltul, este Domnul domnilor, si Stapanul imparatiei (al stapanirii) si Imparatul imparatilor (Stapanul stapanitorilor).

sursa:  cineesteallah.blogspot.ro

Source Link

Views: 6

Domnul lumilor – partea 5

    Un aspect deosebit de important legat de Surat Al-Fatihah este legat de Al Fatihah si rugaciunea, si vom vedea astfel cum ca recitarea Surat Al-Fatihah este una dintre conditiile corectitudinii rugaciunii. A fost consemnat de Muslim cum ca Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca profetul (Pacea si binecuvantarea […]

Un aspect deosebit de important legat de Surat Al-Fatihah este legat de Al Fatihah si rugaciunea, si vom vedea astfel cum ca recitarea Surat Al-Fatihah este una dintre conditiile corectitudinii rugaciunii.

A fost consemnat de Muslim cum ca Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a zis : ”Oricine face rugaciunea si nu a citit Mama Coranului, rugaciunea lui este incompleta”
Abu Hurayra a fost intrebat: “ Si cand stam in spatele Imamului?” El a zis: “ Citeste-o tu insuti pentru ca l-am auzit pe trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunand: ”Allah Preainaltul a zis :” Am impartit rugaciunea (Al Fatihah) intre Mine si robul Meu – in doua jumatati, iar robul Meu va avea ceea ce el a cerut.” Si daca a zis robul Meu: “ Lauda lui Allah, al lumilor Stapanitor”, Allah spune :” Robul meu M-a laudat.” Iar daca (robul) a zis: “Cel Milostiv, Indurator”, Allah spune: ”Robul meu M-a elogiat”. Si cand (robul) spune : ”In Ziua de Apoi Stapanul Carmuitor” Allah spune :”Robul meu M-a glorificat” sau “ Robul meu imi atribuie Mie toate cele existente”. Iar cand spune : „Numai pe Tine Te adoram, numai la Tine cerem ajutor!” Allah spune: “Aceasta este intre mine si robul Meu si robul Meu va primi ceea ce a cerut”. Si cand zice: „Pe drumul cel drept Tu fi-ne Calauzitor,/ Drumul celor cu care fost-ai Tu daruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai maniat, nici al ratacitilor!”; Allah spune : ”Aceasta este pentru robul Meu si robul Meu va primi ceea ce a cerut.”(traducere aproximativa a hadisului consemnat de Nisa’i)
De asemeanea se relateaza ca Ubadah bin As-Samit a spus ca  trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus :” Nu este rugaciune pentru cei care nu recita capitolul de deschidere al Cartii (adica Surat Al-Fatihah”. De asemenea Ibn Khuzaymah si Ibn Hibban au spus ca Abu Hurayra a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : ” Rugaciunea in timpul careia nu e recitata Mama Coranului este invalida”.

Pot fi astfel gasite numeroase hadisuri pe acest subiect, ceea ce indica faptul ca recitarea Deschizatoarei Cartii (Surat Al-Fatihah) in timpul rugaciunii de catre imam si de catre cei aflati in spatele acestuia urmandu-l este necesara in fiecare rugaciune, si, mai mult,  in fiecare raka’a (unitate) de rugaciune.

A mai fost consemnat, de asemenea, cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) obisnuia sa recite Surat Al-Fatihah in rugaciune oprindu-se foarte putin dupa fiecare verset.

In ceea ce priveste insa obligativitatea recitarii Surat Al-Fatihah in fiecare unitate (raka’a) de rugaciune si pentru cei ce se roaga impreuna cu imamul (in grup), invatatii in islam au considerat ca cea mai autentica opinie este aceea conform careia, daca este vorba despre efectuarea unei raka’a dintre cele in care imamul recita cu voce tare Surat Al-Fatihah, atunci cel care face rugaciunea in spatele imamului nu este obligat sa o mai recite, pentru ca imamul a recitat-o deja pentru el, dar, daca are timp sa faca aceasta, dupa ce imamul a terminat de recitat, inainte de a se apleca in ruku’u, atunci este preferabil sa faca aceasta, dar nu in acelasi timp cu imamul, pentru ca in timp ce se recita Coranul el are obligatia de a-l asculta. In ceea ce priveste, insa, unitatile de rugaciune (raka’a) in care imamul citeste Surat al-Fatihah cu voce joasa, fara a fi auzit, atunci invatatii in islam au cazut de acord ca este obligatoriu pentru cel care se roaga in spatele imamului sa recite el insusi, in gand, Surat Al-Fatihah.

Vom continua in cele ce urmeaza oprindu-ne asupra semnificatiilor si intelesurilor pe care le-au deslusit invatatii in islam pentru Surat Al-Fatihah, verset cu verset.

Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul in inceperea acestei nobile sure – dupa ” ‘eaudzu bi-llahi min ash-sheitani-r-ragiim” – „Bismi-llahi-r-rahmani-r-rahiim” – In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator…

„Alhamdulillahi Rabbi-l-‘alamiin”  –  Laudã lui Allah, al lumilor StãpânitorReferitor la acest prim verset din Surat al-Fatihah primul aspect la care s-au oprit cei care l-au interpretat a fost semnificatia termenului de „al-hamd” (lauda) si au spus unii dintre ei cum ca intelesul lui „al-hamdu lillah”  este : toate multumirile sunt catre si numai pentru Allah, Unicul, si nu catre vreun obiect care ar putea fi tinta rugilor noastre in locul Sau, sau catre vreuna dintre creatiile Sale. Aceste multumiri sunt pentru nenumaratele favoruri si daruri (binecuvantari si binefaceri) pe care le-a pogorat asupra noastra si al caror numar numai El, Prainaltul,  le stie, printre acestea numarandu-se si mijloacele prin care supusii il adora pe Domnul lor, indestularea cu cele necesare traiului, confortul acestei vieti lumesti si multe altele, precum si indrumarile pentru atingerea bunastarii in viata de apoi….fara ca cineva sa ii poata impune daruirea  acestora, ci totul numai din bunavointa si indurarea lui Allah, Preainaltul.  Si astfel, toate multumirile si lauda I se cuvin lui Allah pentru aceste favoruri.

S-a spus, de asemenea, cum ca (al-hamdu lillah) ar inseamna un elogiu pe care Allah si l-a adus Sie Insusi  indicand astfel robilor Sai ca si ei ar trebui sa Il laude, ca si cand Allah ar fi spus: „Spune :” Toata multumirea si lauda I se cuvin lui Allah”.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 5